General

Despre tăcere

” Tăcerea interoghează limitele oricărui cuvânt, ea reaminteşte că sensul este cuprins între hotare strâmte în comparaţie cu o lume inepuizabilă, că rămâne mereu în urmă faţă de complexitatea lucrurilor. În ciuda nerăbdării de a înţelege, de a nu lăsa nimic deoparte, la sfârşit omul se loveşte mereu de tăcere. Într-o conversaţie, tăcerea este împlinirea cuvântului: când acesta din urmă iese de pe buzele locutorului şi se pierde în actul enunţării, el se transformă datorită atenţiei cu care este ascultat într-o semnificaţie anume pentru partener (n.m. de discuție); acesta şi-o însuşeşte iar din ecoul ei ia naştere propriul său cuvânt. Când conversaţia ia sfârşit şi cei doi se despart, tăcerea care se aşterne este impregnată de reveria interioară, de ecoul vorbelor schimbate. ”

Du silence , David Le Breton

Standard
General

Precum florile

Ieri am dat peste o metaforă care mi-a plăcut în mod deosebit și care spunea ceva de genul: privește și învață de la natură, de la flori…tu ființă, nu te deschide din prima ci precum florile…așteaptă, acumulează, crește și abia apoi deschide-ți florile, încet, maiestuos, cu deplina conștiență a deschiderii către alte ființe.

Hm, ce ciudat veți spune!

Dacă te gândești la ciclul pe care îl perpetuează natura vei înțelege că este nevoie de timp pentru a se face toate acestea…timp prețios. Atunci vei înțelege poate ce dar minunat îți oferă viața când aduce lângă tine un om care are florile gata să se deschidă, gata să se ofere în toată frumusețea lor. Poate vei înțelege și faptul că spectacolul acesta nu e pentru toată lumea, că doar puțini sunt în condiția de a înțelege ce primesc, de a aprecia darul, de a se ridica la nivelul de a primi si folosi frumusețea aceea, pentru a crește la rândul lor și a-și crea și dărui propriile flori…

Standard
General

Sisif -ul tău ce mai face?


Mitul lui Sisif spune că drept pedeapsă pentru vicleniile sale, regele Sisif a fost pedepsit să împingă un bolovan imens pe un munte. Suferința lui Sisif care își urcă bolovanul, tăcut și copleșit de greutatea sa a fost menită de Zeus să fie continuă, pentru că din vârf bolovanul uriaș cade înapoi la baza muntelui de unde Sisif trebuie să îl urce iar…și iar…și iar…Până când? Și mai ales de ce? Interesantă temă de discuție…

Ar mai putea fi interesant și destinul bolovanului, care e condamnat să fie urcat ca apoi să cadă dramatic, continuu… Dar pe mine mă interesează acum altceva. Dacă ar fi posibilă o întâlnire cu Sisif, ce i-ați spune? Ce ați face în fața lui, ce ați întreba…iar el ce ar răspunde? Dar cu povara lui, ce ați face voi?

Mă gândesc uneori la Sisif-ul meu…cât de greu l-am recunoscut, cât de mult timp a durat să înțeleg că exista undeva în interiorul meu și că el prelua toată suferința mea (aceea majoră – de care tot omul are măcar una în viața lui). Apoi am mutat gândirea în alt plan, făcând cumva abstracție de vina lui (adică a mea) reală sau închipuită. Apoi am înțeles că după un anumit număr de repetări ale caznei sisifice, vina se va fi răscumpărat. Așa l-am eliberat într-o bună zi pe Sisif-ul meu.

Mi-a mulțumit. Mă bucur că am avut șansa să îi redau libertatea la timp. Mai avea putere dar și dorință de a trăi. Sisif-ul tău ce mai face? Câți bolovani i-ai dat să urce pe munte și de ce?

Standard
General

Revenirea la normalitate

Cum să procedăm asftel încât să putem lucra și să ne simțim confortabil în preajma celor care au lacune în comportament? Să ne prefacem în continuare că nu îi vedem, că nu îi auzim sau să le spunem cât de frumos posibil că nu e normal ca mai mulți oameni să suporte zilnic lipsa de educație sau de autocontrol a unuia singur?!

Am practicat prima variantă și o practic de cele mai multe ori. Dar din când în când imi aduc aminte că nu e normal să ne abținem tot noi cei care respectăm liniștea și cadrul firesc de lucru într-un spațiu comun. Și în acele momente, cauzate de încă o manifestare zgomotoasă sau exagerată a celui care are mereu nevoie să strige, să se certe, să fie conflictual, îndrăznesc să îi spun persoanei că nu e corect felul său de a se purta.

Ghiciți ce se întâmplă în cele două situații, în prima și în a doua variantă.

Pentru ce-a de-a doua sigur v-ați prins. Cel certat cu bunul simț strigă mai tare ba chiar reproșează că i se încalcă dreptul de a se manifesta liber. Hm…

În prima situație însă, când cei nedreptățiți se fac că nu văd și nu aud mereu, de multe ori ca să evite reacția descrisă mai sus, se întâmplă că în mintea celui certat cu bunul simț elementar se lipește idee că e ok așa, ca el să se comporte efectiv cum are chef, adică fără să îi respecte pe ceilalți colegi din spațiul comun.

Și atunci vă și mă întreb cum să procedăm ca să revenim la normalitate, normalitatea fiind situația în care cei care greșesc trebuie să se corecteze și nu să se impună cu tupeu schimbând ierarhia valorilor în numele libertății de exprimare…Și când te gândești că exemplul acesta se aplică și acasă la bloc…pe stradă…cam peste tot.

Standard
General

Ce faci când te confrunți cu lipsa sau excesul de bun simț?

Este o chestiune cu care mă întâlnesc cam prea des … pentru „gusturile” mele. Recunosc faptul că nu am întotdeauna răbdarea, înțelepciunea, starea emoțională necesară pentru a ignora și a mă face că nu observ lipsa de bun simț. Se naște în mintea mea următoarea succesiune de întrebări: Până când să mă fac că nu văd sau că nu simt lipsa de bun simț? Cum să reacționez astfel încât lucrurile să se îndrepte și nu invers? Lipsa de reacție sau ignorarea chiar este cea mai bună soluție?

Tu cum procedezi? Sunt curioasă ce fel privești situațiile de acest gen și cum te descurci cu ele.

Dar atunci când întâlnești exces de bun simț, cum reacționezi? Apreciezi mai mult pe acel om sau dimpotrivă, îl consideri neimportant?

Bunul simț include în opinia mea pe lângă elementele de educație (cei 7 ani de acasă) și atenția față de cel/cei de lângă tine. Lipsa acestor elemente firești din comportamentul zilnic cauzează grav sănătății.

sursa imaginii: https://andreialbu.com/donez-bun-simt.html

Standard
General

Conversațiile de la eșec la reușită

Ce anume face ca o conversație să fie reușită în comparație cu o alta, care îți lasă un sentiment de disconfort? Nu cred că e exprimarea de vină cât mai ales faptul că ne-am obișnuit să o depersonalizăm, ca și cum ea – exprimarea este detașată și de sine stătătoare, și nu aparține până la identificare cu persoana care vorbește…Hm, asta este discutabil veți spune și aveți dreptate. Cât despre sentimentul plăcut sau neplăcut pe care îl simțim, acesta e generat de conversație? Cum așa dacă ea conversația e un „it” cum ar zice englezul, nefiind o she/ea nici un he/el…

Conversația este ceva viu, un schimb de energie nu doar un schimb de informații. Ea va fi ușoară sau dificilă, simplă sau complexă, reușită sau nereușită după cum își vor da interesul cei care stau de vorbă. Contează foarte mult starea emoțională din acel moment, scopul urmărit, contextul de loc și de moment precum și mijloacele pe care le folosesc cei doi. Contează deasemeni gradul de educație al fiecăruia, nivelul de cunoaștere dintre ei, momentul din viață în care se află fiecare, ocupația fiecăruia, felul în care înțeleg și privesc viața, etc…etc…

Eșecul sau succesul unei conversații aparține partenerilor de discuție, ele nefiind de sine stătătoare.

Eșecul poate fi generat de : o vorbărie fără rost, fără sens și interminabilă, de parteneri neatenți la ce li se spune sau la ce spun chiar ei, care se ocupă în acel timp și cu altceva, care sunt interesați să se pună în valoare cu orice prilej, care nu ascultă până la capăt și întrerup firul logic, care nu ascultă înainte de a vorbi, care se pierd în detalii nerelevante. Aceste elemente pe care le-am enumerat (lista lor poate fi extinsă mult) sunt ca niște filtre puse în calea transmiterii/recepționării informațiilor, a mesajelor.

Succesul poate fi generat de: alegerea și susținerea atentă a unei teme de discuții, conectarea la starea vorbitorului și concentrarea atenției la subiect, ascultarea activă cu dorința sinceră de a afla opinia celuilalt și de a afla ceva nou, transmiterea concisă a mesajului și verificarea înțelegerii acestuia, utilizarea empatiei și a asertivității. În acest caz cei doi parteneri de discuție au înlăturat conștient filtrele și au stabilit o comunicare reală.

În concluzie, nu confundați reușita unei coversații cu o persoană, cu simpatia pentru acea persoană deoarece într-un alt loc și moment, care ar putea fi chiar a doua zi sau peste 3 ani… ar putea avea loc între voi și o conversație nereușită. După cum și „viță-vercea” e valabilă 😉 !

Standard
General

Vrei să fii fericit în 2019?

Cum să faci asta când multe gânduri și probleme te preocupă? Una dintre cele mai eficiente metode este coaching-ul, cu ajutorul căruia vei putea fi puternic și încrezător în propriile tale forțe, să îți iei eficient deciziile și să îți crești calitatea relațiilor și a vieții.

Ai amânat destul acest lucru, e timpul să te ocupi de tine!

Te voi însoți cu drag și în mod dedicat, pentru a-ți înnoi viața personală sau pe cea profesională. Poți deveni cu adevărat puternic și fericit în 2019! Singura condiție este să vrei!

Standard
General

Final de cursă – 2018

Privesc calendarul… Peste 5 zile voi trece din nou linia de finish, cea a cursei 2018. Deși pare că se termină în fapt este o cursă care începe deoarece linia de finish este și o linie de start și cursa care se va fi sfârșit în fapt mă va trimite în cursa lui 2019. Observ că oamenii sunt asemănători însă cursele lor diferă mult. Unii aleg sau au parte de curse line, alții au curse cu obstacole, alții fac maraton de bună voie sau rafting de plăcere…Unii au curse în grup , alții au curse solitare. Unii au trecut în altă viață și privesc de sus la drumurile noastre…

Anul meu 2018 a fost greu dar și frumos, cu satisfacții personale deosebite. Știu că și pentru voi s-au adunat în tolba lui 2018 și realizări și bucurii și probleme și griji, dar le rog pe ultimele să rămână în trecut astfel încât să pornim cursa 2019 cu curaj și nădejde. Haideți să ne luăm cei mai de preț tovarăși de drum lung: Încrederea în noi înșine, Dragostea de oameni, Credința în Dumnezeu. Musai să luați și Lumina din suflet pentru zilele înnorate, nopțile fără senin dar și Îmbrățisările calde pentru prietenii și oamenii aflați la nevoie. Iar pentru voi înșivă să aveți mereu la îndemână Balsamul liniștii sufletești și Zâmbetul de recunoștință.

La mulți ani 2019, Rămas bun și mulțumesc 2018!

Standard