Dacă-i joi e despre noi?

Ca să fie o continuitate a zilelor săptămânii dar și a ideilor, întrebarea care urmează e despre noi? Cât de mult mă regăsesc în noi? Din care „noi” fac eu parte? Care eu?!

În loc de o singură întrebare am ajuns la 4. Să mai înțeleagă careva ceva dacă poate 😉 ! Și să-mi spună și mie…

Miercuri este despre cercuri

Mi-am făcut de ieri cărare 🙂 către tema episoadelor de viață circulare. Întrebarea zilei de miercuri este dacă ați trăit așa ceva vreodată? Mie mi s-a întâmplat de mai multe ori până acum, să simt că în anumite momente din viață, mi s-au pus în față aceleași situații doar că la un alt nivel de acțiune și de înțelegere. Cam ca un fel de cerc pe care l-am parcurs pe circumferință în ani de zile și ajungând la final mă trezeam (la nivel conștient) în apropierea punctului de unde plecasem, dar venind din sens opus. Iar în momentul în care am închis bucla am știut la nivel intuitiv că am încheiat o etapă de viață și am pornit o alta…

„Cercurile” mele au fost pe diferite domenii: părinții, copiii, viața personală, cea profesională. Unele s-au închis și au rămas în urmă. Altele m-au condus în spirală ascendentă, strunindu-mi dar și alimentându-mi curiozitatea pentru ce urmează, astfel că am observat că pășesc cu mult interes mai departe. Știu că tema de azi și dezvoltarea ei (voit )succintă este cam eliptică dar tocmai de asta doresc să știu: la voi cum este geometria? Cerc, pătrat, linie sau punct?

Întrebarea de marți…

Ați observat că lucrurile care vi se întâmplă au fix acea însemnătate pe care le-o atribuiți în mintea voastră? Mi s-a părut o întrebare firească pentru o zi de marți, care este guvernată de Marte zeul războiului. Ca să detaliez tema propusă continui cu două întrebări:

Cum adică lucrurile „mi” se întâmplă așa cum „le gândesc eu”? Păi nu se întâmplă așa cum vor ele, așa cum curge viața?

😉 Răspunsul este da la ambele întrebări și vă explic de ce este așa. Ghilimelele indică faptul că acolo intervin percepțiile personale în derularea lucrurilor iar lipsa ghilimelelor din a doua întrebare indică faptul că acolo lucrurile curg firesc, intrinsec, independent de percepțiile și dorințele fiecăruia. Mmm…suntem tot în ceață ?!

Un exemplu va clarifica totul. Să spunem că am plecat supărată de acasă pentru că am descoperit că un cunoscut m-a păcălit într-o anumită chestiune. Pe parcursul zilei îmi întorc gândul pe toate părțile și când primesc un telefon de la cineva care dorește să discutăm un proiect de colaborare, îmi vine în minte teama de a fi păcălită din nou. Astfel că reacționez condiționată de acest sentiment întreținut în mod artificial și zic pas. Cu alte cuvinte dacă aveam mintea limpede sau neinfluențată de cele întâmplate mai devreme aș fi putut gândi și reacționa altfel, mai deschis, mai constructiv.

Cât despre a doua chestiune, cea referitoare la faptul că lucrurile se întâmplă firesc, spuneam că e la fel de adevărată. Viața are felul ei de a se petrece, de a se manifesta și dacă sunteți obiectivi veți recunoaște că noi influențăm asta într-o foarte foarte mică proporție. Ce vreau să spun este că totul curge indiferent de felul în care reacționăm noi la ceea ce se întîmplă, cu precizarea că dacă alegem să ne împotrivim am putea înrăutăți situația iar dacă alegem să ne armonizăm cu viața, am putea trece mai repede și mai ușor prin situațiile respective. Sigur că discuția este de la caz la caz…

Voi ce exemple aveți?

 

 

Când pui singur presiuni pe tine

Știi cât de des  faci chestia asta? Care sunt efectele acestei acțiuni asupra ta, a vieții tale, a relațiilor tale?

Ai observat care sunt circumstanțele în care ți se întâmplă? Pe care dintre ele ai vrea să o eviți/elimini? Ce vei face cu celelalte?

Dacă ai ajuns la aceste întrebări și ești pe cale să formulezi răspunsurile, probabil ai realizat că nu e simplu.  Este posibil să ai nevoie de ajutor calificat și eu sunt aici fix pentru asta!

6 martie 2018 – Ea și El magia comunicării

Vă invit pe data de 6 martie 2018, ora 16,30 la un atelier Porția de Coaching de primăvară, eveniment dedicat comunicării dintre femei și bărbați. Universitatea Danubius din Galați ne primește într-un spațiu confortabil și plăcut, perfect pentru atelier. Găsiți mai multe detalii aici. Despre problemele de comunicare din cuplu, din relații voi vorbi mai puțin pentru că pe acestea le cunoașteți cu siguranță. În schimb voi pune accentul pe înțelegerea lor și pe modalități de rezolvare sau de evitare, pe care le vom descoperi împreună. Metoda Points of You și instrumentele The Coaching Game și Punctum mă vor ajuta și de această dată să duc lucrurile din concret în abstract și înapoi în realitatea fiecăruia dintre voi, cei care veți fi prezenți. 

Atunci când comunicăm cu adevărat, folosindu-ne de cuvinte în special dar și de intuiție, se creează o anume magie în relația noastră, pe care ne-o dorim trainică, frumoasă, înfloritoare. O relație este vie numai dacă comunicare celor doi există și e vie.

Cum se construiește magia dintr-o relație?

Cu ajutorul comunicării dintre actorii principali, o comunicare dusă la rang de artă. Dacă aș face o comparație a relației cu o construcție atunci într-un fel paradoxal cumva, comunicarea ar putea să fie fundația construcției  dar și liantul care ține la un loc materialul de construcție. Cât despre acest material, din ce anume se construiește o relație…e o altă temă de discuție, pentru un alt atelier.

Vă aștept cu drag pe voi și prietenii voștri, să descoperim împreună cum se poate crea sau repara magia comunicării dintre Ea și EL.

Evită să te agăți de suferință

sursa imaginii: http://akenakumara.ro/iluzia-blocajului/

De multe ori am căzut în capcana de a visa că într-o zi, cineva îmi va aduce fericirea.  Am crezut cu naivitate multă vreme că fericirea mea e pe undeva haihui, că umblă creanga și când o va găsi cineva – un El desigur, va veni în fugă la mine să mi-o aducă. De parcă așa ceva ar fi posibil, de parcă există o livadă a fericirilor unde mergi și culegi după pofta inimii, după care fugi cu fericirea în dinți că poate cuiva îi e de folos… Am pierdut multe zile și multe anotimpuri au trecut peste mine, în timp ce așteptam, visam, speram fără să gândesc logic cum stau lucrurile din zona asta de viață, de gândire.

Într-o bună zi am înțeles cumva faptul că nimeni de pe lumea asta, nici măcar părinții sau copiii, nu au obligatia, nici puterea de a mă face fericită. Înțelegerea faptului că asta e ceva normal a fost o revelație care mi-a luat de pe umeri presiunea multor cugetări triste și a făcut să devină vizibilă iluzoria suferință de până atunci. Tot în acel moment am înțeles că fără să știu, fără să fie corect, pusesem presiune pe alți umeri decât ai mei proprii. Vă sună cunoscut?!

Presiunea se dusese dar întrebarea era acolo la fel de puternică: Ce este și unde se află fericirea mea? 

Fericirea mea e parte din mine. Ea trăiește înăuntru, acolo unde cunoașterea mă aduce față în față cu mine însămi, mă așează în fața unei oglinzi magice prin care trec dincolo și mă privesc pe mine cea care chiar vrea să se cunoască, să se iubească, să își trăiască fericirea. Fericirea mea e o stare pe care o trăiesc atunci când vreau asta în mod real, conștient.

Cum ar putea un străin să știe toate astea, să nimerească prin labirintul meu interior? Și când ar avea acel străin timp să călătorească spre fericirea mea, să o găsească și să mi-o aducă, când asta l-ar costa timpul său, adică chiar timpul în care s-ar putea ocupa de viața sa, fericirea sa proprie?

Cred că fiecare om are datoria de a se cunoaște mai întâi pe sine, de a se iubi și respecta pe sine mai întâi, ca abia apoi să poată face asta pentru ceilalți și împreună cu câțiva aleși.

Fericirea este o stare care vine împreună cu dezvoltarea interioară, cu cunoașterea de sine și cu maturitatea emoțională. Când ești capabil de iubire în interiorul tău, când o cauți o și găsești acolo, îi faci cu drag culcuș în inima ta.

Dar ce faci când te simți nefericit? Răspunsul e unul singur: mai întâi acceptă sentimentul pe care îl trăiești pentru că e adevărat și îți spune ceva important despre tine. Apoi evită să te agăți de suferință! Dincolo de realitatea imediată, în plan emoțional trăiești de fapt o stare de nemulțumire care are cu siguranță legătură cu ceva din viata personală, partea financiară, poate cu cariera sau cu sănătatea. Cu alte cuvinte dacă te atașezi de nemulțumirea ta, o transformi în suferință și o alimentezi zilnic, te atașezi de creația ta, de suferință și nu mai faci altceva.

Ideea este că în timp ce tu suferi, același tu nu mai poți face altceva pentru că ești ocupat să suferi. Înțelept este să înveți treptat să pui în locul stării de nemulțumire o altă stare, una bună, pe care să o alimentezi zi de zi. Astfel vei crea puterea reală de a-ți schimba realitatea imediată în bine, pentru că abordarea ta cea optimistă va funcționa ca un combustibil pentru motivare.

2018 un an cu multe împliniri

Vă doresc să aveți un an 2018 plin de realizări pe toate planurile! Iar ca să le puteți concretiza vă urez să aveți sau să vă faceți planuri ambițioase la îndeplinirea cărora să lucrați cu forțe puternice! Pentru toate acestea vă doresc să fiți în armonie cu voi înșivă, să fiți sănătoși, să aveți tihnă sufletească, casa luminată, inima voioasă, chipul zâmbitor iar drumurile să vă fie însoțite de bucurii și oameni de nădejde!

La mulți ani 2018, bine ai venit!