Atunci când (vrei să) meriți o răsplată

Ați trăit vreodată sentimentul acela de a vrea să meritați ceva, o vacanță, un lucru bun, un moment frumos cu un om drag ?! Sunt convinsă că da, mai ales în copilărie când știați că dacă vă faceți lecțiile la timp, dacă ordonați prin cameră sau chiar în toată casa până venea mama de la serviciu…părinții vă recompensau măcar cu o îmbrățișare și o vorbă bună, dacă nu cumva și cu prăjitura preferată.

Ca adult e altfel

deoarece răsplata pe care o vei fi meritat la capătul eforturilor tale, ți-o oferi chiar tu. Asta face lucrurile cel puțin la fel de interesante, din punctul meu de vedere. De ce? Vă explic îndată.

Satisfacția lucrului dus la capăt

m-a făcut de multe ori să strâng din dinți atunci când oboseala sau orele înaintate mă ispiteau să abandonez. De multe ori am și făcut-o pe principiul lasă că oricum tot eu le fac, tot eu le voi rezolva pe toate…Dar în acele momente, tihna mult dorită îmi era stricată tocmai de conștiența inconsecvenței mele. Știam și nu știam că lucrurile sunt simple și simplu de gestionat.

Până când

am citit despre puterea extraordinară a integrității și a autenticității personale. Autorul român Domnul Milion explică în cartea sa Cum să te îmbogățești în timp ce dormi, cât este de benefic să fii egal cu tine însuți în tot ce faci. Cu alte cuvinte să gândești înainte de a vorbi, să spui ce ai gândit, să faci ceea ce ai spus că vei face. Nimic mai mult, nimic mai puțin de atât. Nu contează că vorbele le-au auzit și alții, că te-ai exprimat cu martori …hihi..ca să zic așa. Adică nu doar în acea situație se aplică mecanismul acesta. El funcționează perfect mai ales când ești doar tu cu tine. Dacă ți-ai propus să realizezi o activitate, să obții un anume rezultat, FĂ-O!

Faci mare conomie de energie

Când ești în acord cu tine însuți/însăți și egal/egală în ceea ce gândești – afirmi- faci, ei bine atunci lucrurile se armonizează rapid în viața ta. De unde te chinuiai teribil să gândești „enșpe” planuri, le povesteai cuiva, și altcuiva în căutarea de soluții sau de parteneri sau doar ca să socializezi…deodată se instalează o liniște prolifică. Cum se menține acest stadiu mulțumitor din viața ta? prin consecvență adică continuă să îți propui scopuri posibil de atins, adică rezonabile și respectă-(te) le! Continuă să menții armonia și egalitatea între cele gândite, vorbite, făcute de tine, pentru tine sau pentru ceilalți. Continuă să fii rezervat în a povesti oricui despre asta…ține lucrurile pentru tine o vreme…va fi micul tău secret care te va face să zâmbești pe dinăuntru. Vei economisi o cantitate de energie foarte mare, pe care apoi o vei fructifica minunat la realizarea dorințelor tale ( scopurile propuse mai demult). Fii consecvent!

Asta te face integru și autentic

Ai putea crede că dacă procedezi așa cum am explicat mai sus, ești egoist sau nepăsător față de alți oameni. La o analiză mai atentă, de mai mare adâncime a implicațiilor, vei înțelege însă că exercițiul practicat și dus la îndeplinire, de a fi egal cu tine însuți, te învață de fapt cum să fii integru și autentic. Asta vine la pachet cu armonia, cu împlinirea. Și din acel moment (știi că) meriți cu siguranță o răsplată!

 

Ce vrei să vezi mai mult în viața ta?

Este o întrebare puternică pe care am adresat-o de mai multe ori de-a lungul timpului  și lucrului cu clienții mei de coaching. De multe ori rezultatele nu au întârziat să apară iar explicația este una simplă. Dar cum a apărut nevoia unei asemenea analize? Cu alte cuvinte de ce am adresat această întrebare?

Separarea de ceea ce nu îți face bine

Când simți că lucrurile nu merg chiar bine în viața ta, te simți bulversat și te întristezi. Ceea ce nu e chiar rău pentru că, dacă abordezi lucrurile calm și înțelept pricepi că perioada de acalmie îți oferă de fapt un răgaz. E ca o pauză de la nebunia și ritmul cotidian al vieții, care continuă cumva într-un alt plan. O pauză în care nu ești inert așa cum crezi, ci începi să fii atent la partea subtilă a vieții tale. Parcă deodată lucrurile prind contur și vezi ceea ce nu îți place, începi să observi ce te deranjează, începi să știi concret ce sau cine nu îți face bine.

Ei și?

Chestia asta te ajută enorm să te poziționezi în raport cu sinele tău. După care poți să (îți) răspunzi la întrebarea Ce vrei să vezi mai mult în viața ta? Răspunsul îți va aduce claritatea pe care ai pierdut-o în clipa în care ai început să te simți neîmplinit! Când a fost asta? Demult… Oare a fost nevoie de tristețe, de suferință, de introspecție? Și ce rost au atâtea întrebări? În mod sigur da, toate sunt necesare pentru că doar acest proces a făcut să apară condițiile favorabile ție, în care să te cauți, să te regăsești, să te întrebi și să îți răspunzi.

De acolo înainte

din acel moment în care ai înțeles ce vrei să experimentezi mai mult, cum vrei să trăiești diferit decât până atunci astfel încât să te simți împlinit în sfârșit, de acolo începi o altă viață, una în care ești conștient de sinele tău. Întrebarea care se pune abia acum pe un tărâm prielnic este: Ce vrei să se întâmple mai mult în viața ta de acum încolo?

Putem trăi și fără a judeca gratuit la tot pasul

Este imposibil veți spune, dar oare chiar așa este?! Știu că ne lovim de judecăți de valoare, la tot pasul în viața cotidiană. Acasă sau la serviciu, în concediu sau la piață, la rând la plata impozitului sau la coafor, în parc sau la o terasă, în mintea noastră…peste tot observăm, judecăm, ne uităm cu subînțeles, atribuim etichete și mai ales comentăm. Uneori doar în gând dar de cele mai multe ori cu voce tare, prea tare. E la modă să fii critic! Cu ce scop? Ei lasă nu mai contează, oricum toate merg prost și dacă mai zici și tu ceva de rău ai șanse să nimerești pe subiect. Și unde mai pui că îți crește numărul de fani personali!!! Dar câte lucruri din toate acestea ne sunt de fapt folositoare? Hai să le luăm pe rând și să înțelegem despre ce vorbim.

Ce este o judecată de valoare?

Este un enunt, o afirmație care conține o apreciere. Se spune practic despre un om, un lucru sau o situație (subiectul care a fost supus judecății) că este bun, valoros, frumos, potrivit, etc. sau dimpotrivă este prost, neimportant, urât, nepotrivit, etc.

Cine face judecata de valoare?

Oricine își spune punctul de vedere în termenii de mai sus, exprimând o apreciere de natură pozitivă sau negativă. Oricine împarte oamenii, lucrurile, situațiile de viață prin care trece în bune și rele, potrivite și nepotrivite, etc. Noi toți facem judecăți de valoare și le facem la tot pasul, fiind de puține ori conștienți de asta, iar unii o fac în cuvinte urâte, dure. V-ați gândit vreodată cât de mult rău pot face, aceste păreri exprimate la întâmplare în stânga și în dreapta?

Hai să înțelegem

Cine își asumă faptul că îi judecă pe semenii săi? Cu ce etalon îi compară atunci când decide că e într-un fel sau altul, bun sau rău, frumos sau urât? Care este rezultatul judecății făcute, cum contribuie aceasta la corectarea situației care îl nemulțumește ( că tocmai ce a comentat în acest sens)? Care este plus valoarea pe care o aduce judecata de valoare în propria lui viață și mai ales în viețile celorlalți, a „judecaților” ca să zis așa. Câte răspunsuri valoroase pot să apară la aceste întrebări și câte vor apărea?!

Cine își asumă o judecată de valoare?

Deja la acest nivel vorbim despre foarte puțini oameni. Dacă la pasul anterior era aglomerație, în sensul că toată lumea are păreri, opinii, pe care foarte mulți aleg să și le exprime în formă brută ( adică cum le vine la gură), aici s-a aerisit locul. Puțini semeni care împart lumea în buni și răi fac asta conștient și asumat. Este timpul să lăsăm specialiștii, să facă judecățile de valoare, prin analiză și comparație cu etaloane stabilite de institute de cercetări, de academii științifice. Să îi respectăm și să învățăm de la ei limbajul și maniera în care se exprimă către public rezultatul unei judecăți de valoare. Un specialist va aduce o informație publicului fără a deforma rezultatul. Un specialist nu va folosi vorbe urâte la televizor sau în social – media. Un specialist va lucra pentru un scop, va contribui cu munca sa la schimbarea în bine!

Argument

Evaluarea lucrurilor este necesară, prezentarea critică a lucrurilor care merg prost este necesară însă exagerarea la care s-a ajuns ne poluează mințile și viețile, fiind prezentă peste tot. Critica degeaba e păguboasă, strică atmosfera, strică relațiile și deformează caracterele slabe sau aflate în formare. Hai să ne facem viața mai armonioasă : să ne asumăm problemele care există și să găsim soluții de rezolvare, să salutăm lucrurile bune, bine făcute și să contribuim la realizarea lor.

sursa imaginii: pacogomeznadal.com/tag/comunicacion-critica/

O greșeală nu anulează tot ce ai bun în tine!

Iar ai greșit? Vaai nu ești bun de nimic! De câte ori vi s-a spus așa ceva în copilărie, la școală mai ales, sau poate și pe acasă… De câte ori nu v-ați auzit colegii de clasă râzând în timp ce repetau obsesiv asta, în pauza de după ora în care profesorul s-a exprimat atât de categoric…Și de câte ori nu ați râs și voi de alți copii când s-a întors roata, în sfârșit…

De câte ori

mai târziu în viață, ați spus la rândul vostru față de proprii copii, sau de prieteni, în diferite momente, aceleași lucruri?! Era firesc să ne intre în obișnuință, la urma urmei așa am crescut și noi și uite că n-a murit nimeni, ce oameni mari ne-am făcut!

Dar de câte ori

v-ați gândit ce efecte are acel : Ai greșit? Vaai nu ești bun de nimic!  asupra celui căruia l-ați adresat?! Din amintirile de copil mai știți cum v-a făcut să vă simțiti acel comentariu?!

Ați uitat și uităm prea des că uneori o greșeală e doar o greșeală. Important este că ea nu anulează nimic din calitățile persoanei care a comis-o și atunci când e vorba despre copiii noștri este esențial să le spunem acest lucru în cuvinte simple. Este important să înțelegem și noi ca părinți dar să le spunem și lor că există o distincție între un rezultat pe care nu l-au obținut așa cum trebuia și capacitățile lor generale, intelectuale.  În lipsa acestei clarificări, pe care doar noi ca părinți sau ca profesori trebuie să o spunem, copiii vor trece rapid în extrema de a se considera necorespunzători…Ulterior își vor spune singuri Eu nu sunt bun de nimic și vor ajunge să creadă sincer asta, mai ales dacă va interveni o altă greșeală…și greșelile vin, că asta e treaba lor…Așa va ajunge să aibă probleme de încredere de sine și va ajunge un adult fără încredere în el și fără încredere în alții! Apoi va deveni părinte, un părinte care își va educa proprii copii în spirit critic, arătându-le mereu și mereu doar ce au greșit. Așa ne creștem copiii niște oameni cu încredere de sine scăzută. E timpul să facem altfel!

 

Cum a fost la Coventia anuala ARC PRO 2016

Fain di tăt o fost! Mulțumesc ARC PRO pentru organizarea evenimentului Convenția anuală a coachilor profesioniști Coaching Milestones 2016.

M-am dus ca la o serbare, cu sufletul curat și deschis, cu emoții și haine de sărbătoare și am întâlnit oamenii de care aveam nevoie…pardon pe care aveam dreptul să îi întâlnesc, la un astfel de eveniment despre coaching. Am aflat acolo lucruri și perspective noi, elemente de finețe : (mi-) am simțit emoțiile și prezența din alte perspective, (mi-) am privit inteligența din alte puncte de vedere, am văzut și la alții dorința de a învăța continuu pentru a cunoaște… Am experimentat din nou precizia și forța impactului cardurilor Points of You .

Mulțumesc pentru toate : bucuria de a fi fost împreună, starea de bine de acolo și de după, licuricii din privire (a unora), ecourile care abia de acum vor apărea pe dinăuntru. Mulțumesc pentru ideile valoroase împărtășite cu umor și cu generozitate – Leonard Manea, Raluca Mohanu, Daniel Bichiș, Costel Coravu.

 

 

Prizonieratul inconsecvenței

Plătești și tu tribut acestui obicei dăunător ( de a amâna, de a nu duce lucrurile până la capăt uneori, de a uita care e scopul tău într-o anumită situație, de a renunța la răbdare, la efortul continuu, din comoditate…) care a intrat perfid în felul tău (ca și în al meu) de a trăi, care te-a luat prizonier… Sigur te revolți și tu din când în când și îți spui cu forță Gata cu lenea, Gata cu amânarea, Gata cu lipsa de disciplină! Dar a doua zi continui să lași lucrurile așa cum s-au aranjat singure, continui să mergi din inerție pe drumul cunoscut, pentru că e muuult mai comod, nu-i așa ?! Și dacă revolta ta e pe bune oricum nu te ține mai multe de 2-3 zile… După care abandonezi ideea de a crea un nou obicei, mai sănătos decât primul, care ți-ar fi adus satisfacția unei împliniri, fie ea cât de mică, în schimbul depresiei legate de vechea veșnica monumentala lene…

Rostul inconsecvenței

Ce este inconsecvența? Sau mai corect spus care este inconsecvența ta? Din ce prizonierat vrei/ai nevoie să te eliberezi? Grele întrebări, importante răspunsuri! Pentru că odată ce răspunzi cu onestitate la întrebările de mai sus, vei pune prima cărămidă la construcția (ta) cea nouă – de lărgire a orizontului tău de gândire, de deschidere a barierei, de ridicare a vizetei de la casca pe care o porți acum și care îți îngustează câmpul mental/vizual…Eliberarea din tipare, extragerea dintr-o extremă ( de gândire, de atitudine, de comportament, de stil de relaționare, de stil de viață) înseamnă o eliberare din prizonieratul inconsecvenței. Rostul ei de a exista în viața noastră e acela de a ne arăta că poate și trebuie să fie mereu depășită. Cât e ea de inconsecvență…este foarte consecventă în a persista!

Extreme și limite = instrumente de trăit

Ne lovim de ele mereu, zilnic, la noi sau la alții. De ce? ca să pricepem odată și pentru totdeauna că sunt folositoare. La ce sunt bune aceste obstacole? Este esențial în viața oricui să își cunoască (și asume) limitele emoționale dar nu numai, între care trăiește, atât cea minimă (cea mai defavorabilă) cât și cea maximă (cea mai mulțumitoare). Doar atunci când un om își cunoște zonele de emoție cele mai sensibile, modalitatea în care a ajuns acolo, felul în care poate ieși din acele stări extreme….doar atunci acel om va cunoaște și cum să se poziționeze în zona de mijloc a instrumentelor sale de trăit (emoții, trăiri, reacții, mecanisme, comportamente, fel de a relaționa, etc…). Astfel se poate cu adevărat centra în propria sa existență și apoi din acel loc de siguranță maximă, de vizibilitate maximă, viața  îi/își  va oferi o perspectivă și un potențial egal în toate direcțiile (deoarece matematic vorbind centrul este egal depărtat de capete sau de circumferința cercului sau de suprafața sferei). Din mijloc, din poziția de echidistanță avem cea mai mare lejeritate de a mânui instrumentele eficient. Cu condiția să cunoaștem aceste lucruri foarte bine. Apoi …lumea e deschisă!

 

 

Ce anume face ca lucrurile să fie complicate pentru tine?

Îți pun această întrebare în contextul stărilor și emoțiilor pe care le trăiești/asociezi unei situații care te stresează. Contextul analizei îi cuprinde și pe oamenii cu care îți este greu să interacționezi, să ai o relație firească, cu acele persoane pe care le etichetezi drept dificile.

Cum ai ajuns să pui această etichetă?

Fie din experiențele anterioare pe care le-ai trăit în relația directă fie din poveștile/bârfele pe care le-ai auzit spuse de la alții.  Bun, am stabilit deci că există oameni cu care nu îți place, îți este greu, nu mai dorești să interacționezi pentru că sunt greu de înțeles, de suportat, de ascultat, etc. Dacă acele persoane sunt oameni de care nu depinde în niciun fel viața ta, poți rupe contactul cu ei și gata, te-ai pus la adăpost (emoțional). Dar dacă oamenii dificili sunt oameni dragi, din familie, sau sunt colegi de serviciu, șefi, subalterni, colaboratori, vecini, prieteni, etc. cum gestionezi relațiile cu ei?

Întrebările sunt răspunsuri

…astfel îți răspund (indirect) cu o serie de alte întrebări: Pentru cine sunt dificili acei oameni? Cine apreciază situația ca fiind complicată, stresantă, grea? Cât de aproape sau de departe de realitatea obiectivă este aprecierea făcută? Oamenii sunt dificili pentru tine, cel care ești implicat în situația respectivă. Aprecierea situației ca fiind stresantă, aprecierea poziției pe care te situezi în raport cu omul dificil îți aparține ție și nu celuilalt.  Te plasezi singur pe o poziție de inferioritate față de celălalt și apoi proiectezi nemulțumirea asta asupra lui, ca pe o vină și de aici începe construirea etichetei despre care vorbeam. De cele mai multe ori poți fi la distanță de realitatea obiectivă, pentru că te vezi din start ca fiind inferior – deci inegal – deci în dificultate, apreciezi astfel dinainte că întâlnirea/convorbirea va fi un fiasco, așa îi dai celuilalt putere și control asupra ta, fără să vrei, fără să știi. Dacă peste toate astea, omul de care te temi ( pentru că asta faci chiar dacă nu recunoști) acționează fiind conștient de problemele tale de încredere în sine și vrea să te domine, are sarcina ușoară. I-ai ușurat victoria chiar tu!

De ce îți pierzi puterea?

pentru că te lași dominat de alte persoane, pentru că ești superficial în analiza realității, pentru că nu ai încredere în tine, pentru că nu îți cunoști punctele tari, pentru că îți supradimensionezi punctele slabe, pentru că te concentrezi pe ce (îți) lipsește, pentru că te iluzionezi că așa ții situația sub control crezi că minimizezi riscurile, pentru că ți-e frică să experimentezi ceva nou cum ar fi o schimbare de atitudine, pentru că e mai comod să fie altul la cârmă, așa ai mereu pe cine da vina…, pentru că nu comunici adecvat nici cu tine nici în afara ta…

Ce poți face pentru a depăși un astfel de impas?

să fii atent la ceea ce se petrece, ce simți, ce gândești, să înțelegi situația fără să o dramatizezi, să îți asumi realitatea și apoi să decizi cum acționezi, să te concentrezi pe obținerea unui rezultat pozitiv, să îți cunoști valoarea, punctele tari și să le folosești, să faci o schimbare/înnoire a modul de gândire – prin renunțarea la tiparele dăunătoare, să faci acest antrenament mental cât de onest poți cu tine, să perseverezi…

Și dacă nu vrei?! Pare complicat, e treabă multă și de făcut mereu, mereu…cine știe dacă dă vreun rezultat bun?! Poți continua să trăiești în același fel ca până acum, vei avea evident aceleași rezultate nesatisfăcătoare în raport cu oamenii dificili. Îi vei evita, ocoli, comenta pe la spate, adunând frustrări personale. Sau ai putea să privești lucrurile din altă perspectivă, de pe o poziție de egalitate (la nivel uman) și să intri astfel cu forțe sporite într-o situație/relație/conversație provocatoare, care te va ajuta să îți descoperi sau să îți pui în valoare calitățile…Ce alegi?

 

 

Oamenii dificili – atelier Porția de Coaching 17 februarie 2016

Știu că toți vă confruntați cu ei, îi întâlniți la tot pasul, vă sunt colegi la serviciu, vecini, rude, …apropiate chiar, cu toții ați simțit că vă fac viața un calvar, uneori… Cu alte cuvinte sunt o certitudine pentru că există în viața noastră, a tuturor și pentru că…suntem și noi dificili la rândul nostru. Hei, chiar credeți că voi nu sunteți așa?! Poate tocmai din acest motiv este util să discutăm despre situații, relații, conversații dificile…

Cum trăim cu oamenii dificili? Cum îi abordăm? Cum îi înțelegem? Putem (vrem) să facem asta? Cum îi ajutăm să devină mai agreabili? …adăugați voi alte întrebări sau mai bine notați-le pe un petec de hârtie ( sau în smartphoane…hihi) și veniți cu ele la atelier.

Unde? Când?

La Porția de Coaching din data de 17 februarie 2016 între orele 18,00 și 20,00 în sala de conferințe de la Clubul Sidex – Arcelor Mittal din Str.Regiment 11 Siret. Acolo vom intra împreună în această tematică complicată, care ne dă mult de furcă în fiecare zi. Vom vorbi concret și vom găsi câteva soluții practice. În plus ne vom și amuza, așa că vino cu un prieten!