Imagini de la Imagine Leadership

La conferinta Imagine Leadership organizată de AIESEC Galaţi în perioada 20-21 februarie 2014, am vorbit în prima zi despre leadership (imagini ziua 1 aici) la secţiunea Reaching for the stars iar în cea de-a doua zi despre atingerea potenţialului la secţiunea Unleash your inner potential. Imaginile sunt aici la un click distanţă şi au fost realizate de #OferteUnice. Mulţumesc!

Viaţa nu se înţelege privind ştirile

sigla RTtv„Ne uităm la ştiri şi încercăm să înţelegem viaţa. Dar viaţa nu aşa se pricepe, uitându-te în afară, ci privind înauntru…” Este o remarcă pe care am auzit-o în această dimineaţă cu totul întâmplător. Sau poate că nu…

Mă duc mereu gândurile în zona asta, a vieţii, a înţelesului ei, a însemnătăţii, a valorii vieţii mele pentru mine dar şi pentru alţii. Călătoria prin viaţă, conexiunea cu fiinţa şi cu iubirea, prezenţa în acum şi bucuria de a simţi, sunt câteva repere, porţi, treceri…

Au venit berzele, au înflorit magnoliile, aerul e parfumat de primăvară, lumina crudă ne curăţă ochii prin lacrimi din senin.

Conexiune si calatorie

Ce legătură ar putea sa existe între aceste cuvinte? Probabil că putem găsi multe combinaţii însă vă scriu una pe care am primit-o din inimă în chip de dedicaţie, de la autoarea cărţii Scara lui Iacov, Iuliana Costiuc. „Miracolul acestei conexiuni face călătoria mai uşoară…(pag.50)” În mintea mea a apărut imediat după ce am citit dedicaţia, gândul la discuţia noastră de acum câteva săptâmâni, în care eu i-am propus Iulianei să organizăm la Galaţi un eveniment de lansare-prezentare a cărţii ei. Mi s-a părut că se potriveau prea tare vorbele scrise de mână pe carte, cu contextul acelei discuţii. M-am dus apoi la pagina 50 din carte şi am citit restul. „Miracolul acestei conexiuni face călătoria mai uşoară, face miracolele să devină locuri comune, face ca iubirea să atingă desăvârşirea, şi aceea este bucuria iubirii împărtăşite!

În sufletul meu se face instantaneu o altă conexiune. Vin şi spun aşa: Miracolul acestei călătorii mă face să înţeleg conexiunea, mă face să recunosc iubirea necondiţionată ca o desăvârşire a iubirii.

Şi mai spun că dacă am adus poezie şi Cobalt la Galaţi, tot noi internauţii bgg-işti putem aduce şi o fiică a Galaţiului, acum braşoveancă,  să îşi prezinte creaţia şi acasă. Ce spuneţi?!

Oamenii nu vor să comunice!

inimi-albastre1.pngOamenii nu vor să comunice! Adevărat sau fals?

Am auzit azi această părere, expusă cu convingere într-o conversaţie amicală care mi-a făcut o reală plăcere. Am zâmbit şi nu m-am exteriorizat imediat, aşteptând politicoasă ca interlocutorul meu să facă o pauză. Dar pe dinăuntru am reacţionat imediat, am spus sus şi tare (pe muţeşte) că NU, nu e aşa. În opinia mea oamenii vor să comunice, au mare nevoie de asta dar nu ştiu să o facă, nu au ocazia să o facă, le e teamă să încerce. Pornind de la această mică conversaţie de seară, mă gândesc să vă cer răspunsuri la următoarele două întrebări, prin exprimarea opiniei voastre personale şi nu printr-un răspuns de genul: în general, se pare că, se spune că…:

1. Ce crezi că îi împiedică pe oameni să comunice între ei?

2. Cum ţi-ar plăcea să aibă loc comunicarea dintre tine şi alte persoane?

Dacă aveţi alte întrebări la care să răspundem în aceeaşi tematică, scrieţi-le în comentarii la acest articol. Mulţumesc!

Şi acum ce urmează?!

sigla-RT.pngE o întrebare pe care mi-o adresez din când în când, după ce în viaţa mea pare că se conturează un final de proces, de etapă şi se iţeşte un început. Sunt lucruri pentru care fie am muncit, am depus un oarecare efort de a le gândi, pune cap la cap şi a le executa, fie am exersat răbdarea să se întâmple în firescul vieţii, fără să mă opun, fără să provoc întâmplarea. E drept că în urmă cu nişte ani întrebarea răsărea relativ rar şi că acum apare mult mai des în peisajul meu mental. Sunt curioasă să aflu ce urmează, ce e dincolo, şi mă întreb de unde vine curiozitatea asta. Vouă vi se întâmplă la fel? Credeţi şi voi că după, e altceva, că în toată călătoria asta numită viaţă sunt şi alte sensuri, miezuri, decât cele la care avem acces direct prin ce vedem, simţim, percepem?

Sufletul şi mintea

Ştiam cumva că sufletul şi mintea nu sunt acelaşi lucru, că au fiecare dintre ele rostul lor şi rolul lor în viaţa noastră. Însă felul în care se referă la asta Eckhart Tolle în cartea lui Puterea prezentului mi se pare extraordinar. Citisem pe internet pe undeva o opinie care spunea că o asemenea carte se naşte o dată la cel puţin 10 ani. Acum după ce mă adâncesc la propriu în profunzimea lecturii şi a înţelegerii ei, înclin să cred că 10 ani e puţin spus. Azi am dat peste un pasaj care se leagă frumos de cele vorbite la atelierul despre influenţe şi de articolul meu Din dragoste sau cu teamă? sigla RTEste un lucru despre care mai auzisem şi pe care am avut ocazia să îl verific personal. De-a lungul timpului l-am abordat în articolele mele şi la Porţia de Coaching sub diferite forme : concentrare pe punctele tari sau pe cele slabe, atitudinea de a vedea partea pozitivă sau partea negativă a unei relaţii, a unei situaţii, decizia de a acţiona sau de a amâna. Chestiunea poate fi analizată din multe unghiuri şi percepţii, e clar. Iată pasajul la care mă refer:

Fiecare criză reprezintă nu doar un pericol ci şi o oportunitate. Ocazia ascunsă în fiecare criză nu se manifestă până când nu sunt recunoscute şi acceptate complet toate datele unei situaţii. Atâta timp cât continuaţi să le negaţi, atâta timp cât încercaţi să scăpaţi de ele sau vă doriţi ca lucrurile să fi fost altfel, fereastra oportunităţii nu se va deschide şi rămâneţi prins în capcana situaţiei respective, care va rămâne neschimbată sau va continua să se înrăutăţească şi mai mult.”

Continui să mă minunez şi să mă inspir pe măsură ce citesc acest ghid de dezvoltare spirituală şi pe măsură ce-mi adâncesc gradul de (re)cunoaştere a Vieţii, a Fiinţei, a Iubirii. Iată un alt fragment:

Pe măsură ce oamenii se identifică din ce în ce mai profund cu mintea lor (nota mea: care este doar un instrument) majoritatea relaţiilor nu îşi mai au rădăcinile în Fiinţă şi astfel se transformă în surse de durere, fiind dominate de probleme şi conflicte.”

În esenţă suntem fiinţe umane, calde, pline de energie şi Iubire şi nu minţi umane, instrumente reci şi eficiente. Cu alte cuvinte mintea noastră nu reprezintă esenţa noastră. De aceea simţim o diferenţă atunci când interacţionăm cu sufletele şi când o facem cu minţile. Iubirea nu se teme pentru simplu motiv că nu are de ce însă mintea da, e plină de frici pentru că lucrează cu forme fixe, cu tipare, cu stasuri şi le compară permanent iar atunci când ceva nu intră în coordonate, se crizează. Şi iar am ajuns la criză şi la oportunitate…

 

Din dragoste sau cu teamă?!

sigla RTAseară am avut din nou plăcerea să vă întâlnesc la Porţia de Coaching. Este cazul să le mulţumesc încă o dată celor de la cafeneaua Yoobi, pentru deschiderea lor de a găzdui astfel de evenimente, care ies din sfera obişnuită şi tulbură „zonele de confort”. Mă simt întotdeauna bine primită acolo, sunt ca acasă. Dincolo de spaţiul de lumină şi culoare, atmosfera deschisă am creat-o împreună, cei care am discutat despre viaţă, aşa ca între prieteni.

Până la urmă ceea ce am vorbit despre influenţele de tot felul, care ne bombardează, care ne conduc sau pe care le dirijăm noi, care ne complică sau ne simplifică lucrurile, este un fragment de viaţă autentică. Cu alte cuvinte vă mulţumesc celor care aţi ales voit să petreceţi 3 ore din timpul vostru liber, în compania mea şi a altor oameni pentru care dezvoltarea personală are importanţă.

Atelierul de aseară m-a umplut de energie, m-a făcut să zâmbesc în cana de cafea, amintindu-mi dimineaţă starea minunată cu care s-a încheiat seara.

În concluzie la cele povestite ieri, punctez faptul că dincolo de toate motivaţiile, în esenţă acţionăm din două mari motive: din dragoste sau de teamă.

teamaFrica îmbracă multe aspecte şi poate să fie atât de bine trucată încât să pară altceva. Aici e loc de o întreagă discuţie… Însă a gândi, a vorbi, a acţiona, a trăi cu temeri ( de a te face de râs, de a fi pedepsit, de a fi judecat greşit, de a fi izolat de grupul de prieteni, a fi bârfit, de a fi luat de fraier, de a rămâne de căruţă, de singurătate, de a fi dezamăgit, rănit,…) înseamnă a ţine tot timpul atenţia concentrată pe punctele tale slabe ca om, sau pe minusurile situaţiei în care te găseşti. Cu alte cuvinte înseamnă o permanentă alimentare a fricilor, care ghiciţi ce fac? CRESC! Cât de distructivă este chestia asta?!

dragosteÎn schimb dragostea ne încarcă cu energie. A gândi, a vorbi, a acţiona, a trăi cu drag de oameni înseamnă a ţine tot timpul atenţia concentrată pe punctele tale tari ca om, pe plusurile vieţii în general. Cu alte cuvinte o permanentă alimentare a energiei pozitive, a şanselor de reuşită, a încerederii, care CREŞTE!

Trăind între oameni plătim tribut zilnic stărilor sufleteşti, percepţiilor, influenţelor. Depinde de noi să alegem o atitudine sau alta, pe plus sau pe minus în funcţie de felul în care ne poziţionăm faţă de linia de mijloc (echilibru).

Voi între ce fel de oameni vreţi să fiţi, cum vreţi să trăiţi, cu dragoste sau cu teamă?

15 martie – Coaching în practică

inimi-albastre1.pnghora 2014Anul acesta primăvara mea a început cu o gripă pe care cu chiu cu vai o dusesem la bun sfârşit. Doar că vineri am mai luat una, aşa de week-end şi de 8 martie! După obişnuitele frisoane, variaţii de temperatură, ceaiuri şi multe şerveţele nazale consumate am ajuns în faţa computerului ca să ţin pasul…măcar duminică seara cu lumea internaută. Planurile perioada care vine înseamnă o întâlnire de Coaching în practică, pentru sâmbătă 15 martie 2014, ora 11. Pentru detaliile despre locul de desfăşurare, vă rog să o contactaţi pe Silvia Mircioi. După care urmează atelierul Porţia de Coaching despre Influenţe, în săptămâna 17-21 martie.

Până atunci vă doresc multă sănătate şi SOARE!

 

Primăvară la Porţia de Coaching

inimi-albastre1.pngAtelierul din luna martie al Porţiei de Coaching, este dedicat influenţelor pe care le simţim, le permitem şi le manifestăm la rândul nostru asupra altora. Trăim într-o lume a interferenţelor de toate felurile, în care fiecare dintre noi suntem pe rând fie popicele fie bila de bowling, şi ne influenţăm unii pe ceilalţi, rotindu-ne când într-un sens când în altul, într-un carusel de senzaţii şi implicaţii. Însă cu puţin efort lucrurile se pot relaxa, dacă învăţăm să înţelegem ce ne ajută şi ce ne complică viaţa, pentru a ne armoniza cu propriile dorinţe şi interese.

De ce cred eu că e potrivită abordarea acestei tematici? Pentru că viaţa de zi cu zi, înseamnă relaţionarea cu alţi oameni, proces în care este esenţială o comunicare de calitate iar stările emoţionale pe care le avem,  stimulează sau inhibă comunicarea. Dacă la asta adăugăm necunoaşterea regulilor simple sau ignorarea importanţei comunicării pentru calitatea vieţii profesionale şi personale, avem o imagine de ansamblu prăfuită, ca să nu spun perimată şi periculoasă. Şi cum vine primăvara, natura se înnoieşte, gospodarii primenesc câmpurile şi gospodinele primenesc gospodăriile, e timpul şi pentru noi să facem lumină în felul în care relaţionăm.

Ca de obicei vă propun lucruri aparent simple dar pe care dacă veţi alege să le duceţi dincolo de simpla informaţie auzită la atelier, veţi avea beneficii. În primul rând veţi înţelege mai uşor ce ce întâmplă şi apoi pornind de la asta puteţi construi pe teren cunoscut. Vi se pare puţin? Mie nu. Articole pregătitoare găşiţi aici şi aici, daţi câte un click şi intraţi în poveste. La următorul articol vă anunţ data, ora şi locul unde vom vorbi despre influenţe. Până atunci vă doresc mult soare!