Ce va zice lumea?

inimi-albastre3.pngsocial condLucrând pentru articolul de ieri Cum reacţionăm la întrebări? am citit despre conceptul de condiţionare socială. Deşi ştiam în mare despre ce este vorba, nu cunoşteam această definiţie. Simt nevoia să comentez puţin cu voi, întrucât apreciez că este o infomaţie relevantă pentru explicarea reacţiilor noastre în multe situaţii din viaţă.

Sigur aţi auzit argumentul suprem, de la cineva din familie, drept răspuns la intenţia voastră de a face un anume lucru, într-un mod diferit: „- Ei dragă dar cum e posibil aşa ceva?! Ce va zice lumea?!” Mi-a fost spusă şi mie în adolescenţă, ba chiar am spus-o la rândul meu copiilor mei, ani mai târziu, în postura de mamă. Uneori o mai gândesc şi azi.

Cum se explică asta? De ce ne pasă atât de mult de gura lumii? Pot să apară multe întrebări… Este reacţia de condiţionare socială despre care vorbeam. Suntem expuşi în continuu, din copilărie şi până la bătrâneţe, la opiniile altor oameni, care fac parte din societatea în care ne mişcăm sau din grupurile unde dorim să accedem. Pentru că vrem să fim acceptaţi, primiţi, recunoscuţi, integraţi, respectaţi etc. ajungem să ne punem mereu problema altora: cum vor reacţiona ceilalţi, cum vor privi ceilalţi, ce vor spune, ce vor face, etc…Facem acest exerciţiu de gândire înainte de a lua o decizie, înainte de a acţiona, înainte chiar şi de a răspunde la o simplă întrebare. Ne gândim serios ce vrea să audă şi uneori alegem să răspundem în concordanţă cu aşteptarea celui care întreabă dar în neconcordanţă cu ce simţim noi. Cât de benefic şi cât este în detrimentul nostru să facem asta, rămâne să înţelegem fiecare dintre noi.

Cum reacţionăm la întrebări?

inimi-albastre3.pngpuzzleMajoritatea oamenilor au un sentiment de disconfort atunci când li se pun întrebări. În multe cazuri este posibil să fie îndreptăţiţi să se irite şi să dezvolte un comportament defensiv ca urmare a interogatoriului la care sunt supuşi. Sau mai bine spus din cauza stilului de a li se pune întrebările, care le dă senzaţia de interogare. În multe cazuri însă poate fi şi o sensibilitate exagerată. Spun asta pentru că întrebările au rostul lor esenţial în viaţa noastră. Dacă sunt bine alese, corect formulate şi adresate la momentul oportun, pot fi de mare ajutor, pentru că provoacă răspunsuri şi uneori schimbări extraordinare. Vă explic imediat ce şi cum.

Să luăm ca exemplu o relaţie (de prietenie, de familie, profesională, nu contează) şi contextul ei mai larg. În timpul în care interacţionează cei doi sau mai mulţi actori implicaţi în relaţie, oamenii discută între ei. Au zilnic nevoie să afle lucruri unii despre alţii (să-şi completeze puzzle-ul) dar şi să transmită mesaje unii altora. Aceste două procese (de a cere informaţii şi de a transmite mesaje) au loc în viaţa oricui, se întâmplă aproape simultan şi atât de firesc încât ne-am obişnuit să le considerăm deloc importante. Din acet motiv le acordăm prea puţină atenţie şi am devenit uşor uşor inadaptaţi la a înţelege, stabili, menţine, îmbunătăţi, respecta o relaţie. Consider că din acest punct de vedere suntem în pericol! Am devenit intoleranţi.

Atunci când un mesaj nu trece limpede de la vorbitor la ascultător, apare nevoia de clarificare. Aşa îşi face apariţia prima întrebare dintr-o conversaţie. După care în funcţie de răspunsul primit, ascultătorul poate continua cu alte întrebări, pentru a afla tot ce are nevoie sau pentru a-şi clarifica foarte bine informaţia pe care a primit-o. Îşi întregeşte imaginea celor auzite, aşa cum se pun piesele într-un puzzle, pentru a compune imaginea de ansamblu. Când  se schimbă rolurile, celălalt vorbeşte şi primul ascultă, procesele sunt aceleaşi. Ceea ce este absolut normal.

Mai departe logica e simplă: întrebările au rol de clarificare şi atâta timp cât sunt adresate cu bun simţ, sunt formulate corect nu avem motive să reacţionăm negativ. E timpul să ne educăm în acest sens, să avem mai multă răbdare să ascultăm înainte de a vorbi, să înţelegem înainte de a reacţiona, să învăţăm ce întrebări se pun şi ce cuvinte se folosesc, astfel încât rezultatul convorbirii să fie pozitiv şi mulţumitor pentru cei implicaţi.

Afirm cu convingere că modul în care reacţionăm la întrebări, ne afectează relaţiile. Un alt factor la fel de important este felul în care ascultăm şi comunicăm. Comunicarea face parte din aşa numitele aptitudini sociale (soft skills) şi este o artă pe care o putem învăţa cu toţii, dacă vrem să avem relaţii excelente. Dacă nu…continuăm să rămânem în pericol!

Tapping cu Nicoleta

Luni pe 19 mai 2014 am participat la seminarul gratuit susţinut de Nicoleta Nistor în calitate de speaker şi prezentator al unei metode pentru eliberarea emoţiilor negative (Emotion Freedom Technique). Întâlnirea a avut loc la Bankers Hub & Cafe şi a fost onorată de un număr foarte mare de participanţi. Am aflat care e definiţia EFTşi faptul că se aplică fizic prin tapping, adică prin atingeri uşoare, repetate, în anumite puncte de pe faţă şi de pe corp. În acelaşi timp cu aceste manevre fizice se afirmă anumite propoziţii, cu ajutorul cărora se eliberează emoţiile negative şi se pune în locul lor o emoţie pozitivă. Mie personal chestia asta mi-a reamintit de metoda lui Valeriu POPA, pe care am învăţat-o (şi mi-am aplicat-o cu succes) din cartea sa Vindecarea prin gândire. Însă EFT este totuşi altceva. Rămâne să descopere cei interesaţi ce anume.

Emoţiile şi entuziasmul Nicoletei au navigat printre noi în sală, transportându-ne în lumea ei. Nicoleta a anunţat cu acest prilej cursul pe aceeaşi temă care urmează şi care ne va oferi multe exerciţii cu ajutorul cărora să putem înţelege şi utiliza metoda EFT. Mult succes Nicoleta!

Dan Puric – suflet românesc

Dan-Puric-si-Corneliu-Marcu1Joi l-am văzut, ascultat şi aplaudat pe Dan Puric la Focşani, unde a vorbit două ore despre sufletul românesc, aşa cum îl simte el. Am avut o mare bucurie interioară să îl revăd, cu o temă atât de ignorată de societate în ansamblul ei. Sala era arhiplină şi nu pentru că participarea era gratuită ci pentru că vorbele lui Dan Puric au puterea de a zidi. Am fost impresionată încă o dată de reacţia lui Dan Puric, de bucuria şi emoţia lui autentică, de a-şi pune arta sa în slujba noastră, cu dorinţa arzătoare de a ne face să ne simţim un tot. În conferinţa despre demnitate pe care a avut-o la Galaţi acum doi ani am remarcat acelaşi lucru. Dincolo de toate şi atunci şi acum, am văzut ce mult îşi doreşte Dan Puric să anime patriotismul şi omenia românească, în dimensiunile lor naţionale, pornind de la a aprinde lumânarea conştiinţei fiecărui român în parte.

Nu ştiu câţi alţi oameni de talia lui fac acest demers de a călători prin toată ţara ca să le insufle românilor puterea de a renaşte!

Dan Puric: Dedic acest spectacol poporului român, frumuseţii lui interioare necorupte, care într-o zi îl va ajuta să se refacă. Iubind această frumuseţe va avea puterea ca odată plecat în lume să-i tămăduiască şi pe alţii!

Bravo Nicoleta Nistor

SeminarPreiaControlul-600x447Despre Nicoleta Nistor am mai scris cu ocazia lansării în 2013 la Galaţi a evenimentelor Open Connect (de care este direct răspunzătoare) la care am fost atât în postura de simplu participant la prima ediţie cât şi ca vorbitor la ediţia a 3a. Am susţinut un pitch despre coaching – arta transformării umane iar detaliile şi impresiile despre ambele experienţe, sunt în articolele mele Cafea cu pitch şi Pitch cu cafea.

În luna aprilie Nicoleta Nistor a susţinut primul seminar Preia controlul emoţiilor tale pe data de 16 aprilie 2014. În acea zi călătoream înapoi spre casă, după ce îmi vizitasem fiica cea mare în Anglia. Aşa se face că nu am avut cum să fiu prezentă cu acel prilej.

Însă pe 19 mai 2014 se repetă experienţa la Bankers Cafe & Hub şi de această dată voi fi acolo. Este o tematică care mă interesează dar mai mult decât atât vreau să fiu lângă Nicoleta, în postura ei de trainer. Felicitări Nicoleta şi mult succes!

A cincea adunare generală BGG

Gata, s-a stabilit că va avea loc BGG5 la restaurantul FLOW de pe faleză. Adică tot acolo unde a avut loc şi BGG4, într-o ambianţă elegantă şi modernă. Mai multe detalii despre ce va fi găsiţi în articolul Georgianei Vânău Scrisoare de la BGG5 aici şi în postarea Înscrie-te acum la BGG5 disponibilă aici, a lui Gabriel Ursan. Chiar dacă Georgiana anunţă data de 25 mai şi Gabriel data de 8 iunie, vom afla cât de curând care dintre ele rămâne valabilă.

 

Ca de obicei mai mult decât vorbe

urecheEste incredibil cât de mult se poate vorbi concret, câte se pot spune fără a divaga, despre ascultare. Asta s-a întâmplat ieri la atelierul de mai: am vorbit despe ce înseamnă să asculţi, care e diferenţa dintre a auzi, a asculta şi a asculta activ, cum se face concret şi mai ales la ce ajută.

Când spun ascultare mă refer la partea poate cea mai dificilă dintr-o conversaţie, în care sunt necesare pentru ascultătorul activ exercitarea unor aptitudini cum ar fi: disciplina de a tăcea, abilitatea de a înţelege, concentrarea şi răbdarea de a urmări ideea expusă de vorbitor până la capăt, necesitatea de a respecta interlocutorul, capacitatea de a-i sprijini acţiunea contact vizual(curajoasă) de a se deschide prin discursul său, aptitudinea de a empatiza cu vorbitorul, respectarea cerinţei esenţiale de a stabili şi menţine contactul vizual.

Cred că e de la sine înţeles că acest fel de ascultare nu se practică cu oricine şi nici oricând. În coaching şi comunicare este obligatoriu acest fel de a asculta, motiv pentru care învătând şi practicând deja de ani buni acest lucru, îi înţeleg foarte bine puterea. Este un instrument folositor, un fel de baghetă magică a comunicării, care transformă relaţiile din negative în pozitive. Sigur că nu toată lumea face coaching, dar de comunicare ne împiedicăm (adică nu mergem lin) încă cu toţii. E timpul cred eu, să ridicăm la un nivel superior felul în care vorbim unii cu ceilalţi, evitând pe cât posibil să vorbim unii despre ceilalţi.

De multe ori atunci când avem ceva de spus şi ne adresăm cuiva, de-abia suntem auziţi la nivel de sunete emise şi foarte rar suntem înţeleşi la nivel mental (conceptual) ce vrem să transmitem prin vorbele noastre. Ştim cu toţii cum arată asta dar mai ales cum ne face să ne simţim. Afirm cu convingere că dacă ne-am educa şi antrena să ne ascultăm unii pe ceilalţi în loc să ne criticăm reciproc, relaţiile noastre s-ar schimba mult în bine, la fel şi noi ca oameni. Este un lucru demonstrat deja.

Ieri la Porţia de Coaching am afirmat că ascultarea activă este grea şi am fost imediat întrebată de ce. În opinia mea  este dificil chiar şi pentru un om antrenat (dar pentru un începător) deorece necesită un consum mare de resurse/energie. A fi atent, a fi prezent în conversaţie, a-l înţelege şi sprijini în acelaşi timp pe interlocutorul tău cere putere, pricepere, bunăvoinţă. Din punctul meu de vedere este un consum de energie. Dar este binefăcător pentru ambele părţi atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Adică merită din plin să facem acest efort pentru că atunci când suntem ascultaţi şi înţeleşi ne simţim importanţi şi respectaţi. Ceea ce ne satisface una dintre nevoile umane de bază. Prin reciprocitate atunci când schimbăm rolurile şi devenim noi ascultători, oferim aceleaşi recunoaşteri, ale importanţei şi respectului, interlocutorilor noştri. În acest mod simplu relaţiile dintre noi se îmbunătăţesc. Ne cuprinde o stare de bine, de bucurie şi tot ce ne dorim este să avem din nou ocazia să conversăm cu acea persoană deosebită, care ne-a ascultat într-un mare fel.

Exact asta a demonstrat şi exerciţiul din finalul atelierului. Comentariile celor prezenţi au confirmat utilitatea şi aplicabilitatea imediată a ideilor teoretice pe care le-am expus. Am fost puţini dar complet implicaţi, am lucrat de minune, am vorbit, am ascultat, am râs, am plecat prieteni. Licuricii din privirile lor mi-au spus multe…

Perechea de contrarii

sigla-RT.pngAcesta este pretextul de azi pentru intervenţia voastră în categoria „Dacă doriţi să comentaţi”.

Articolul pe care l-am găsit (poate că el m-a găsit pe mine) e amplu şi face probabil referire la cartea Fără graniţe a lui Ken Wilber. Spun probabil pentru că nu am citit-o încă, abia am aflat despre ea, umblând haihui pe net dar mi-am propus să o găsesc, după ce m-am adâncit în articolul Fără graniţe.Ken Wilber. Şi vă provoc la comentarii despre veşnica „pereche de contrarii” între care ne ducem vieţile cu următorul citat:

Interesant în ceea ce priveşte liniile de demarcaţie este faptul că, oricât de complexe ar fi, ele nu delimitează altceva decât interiorul de exterior. Spre exemplu, putem reprezenta cea mai simplă linie de demarcaţie sub forma unui cerc şi vom vedea că ea desparte ce e înăuntru de ceea ce se află afară. Dar observaţi că cei doi termeni opuşi, înăuntru şi înafară, nu există în sine, ai apărând doar după ce trasăm cercul – delimitarea. Prin urmare, linia de demarcaţie însăşi este cea care creează cuplul de contrarii. Pe scurt, a trasa graniţe înseamnă a da naştere opoziţiilor. Astfel, putem înţelege că trăim într-o lume a contrariilor tocmai fiindcă viaţa, aşa cum o ştim noi, este un proces de trasare a liniilor de demarcaţie, a limitelor.”

Adică noi oamenii delimităm totul, tragem linii şi creăm graniţe, extreme, conflicte, opoziţii. Ceea ce în natură nu se întâmplă…

  

Despre iluzia suferinţei

sigla RTEste primul articol din această categorie nouă Dacă doriţi să comentaţi pe care tocmai am înfiinţat-o. Vă voi oferi pretexte – idei şi autori pentru a comenta, provocându-vă şi pe această cale să vă exprimaţi opiniile, să împărtăşiţi experienţe (dacă vreţi).

„Ştiind că nu poate fi anulat ceea ce există – pentru că există deja – spuneţi DA, acceptaţi şi faceţi ceea ce este de făcut în situaţia respectivă, fără a opune rezistenţă şi a crea astfel negativism, suferinţă, nefericire.”

Citatul este extras din cartea lui Eckhart Tolle Puterea prezentului iar titlul articolului îmi aparţine, ca interpretare personală a contextului mai larg al cărţii.

Ce spuneţi, aveţi chef să comentaţi?

Provocare pentru bloggeri

imagesDin categoria „Hai să facem şi ceva concret pe lângă activitatea virtuală” îmi doresc ca BGG să continue să promoveze oameni şi valori. Comunitatea bloggerilor gălăţeni şi brăileni, care se adună din când în când şi din ce în ce mai cu folos, sub numele deja cunoscut de Blog Gathering Galaţi (BGG) a organizat anul trecut pe lângă BGG 2, 3 şi 4 şi o lansare de volum de poezie. Laura Negoi a fost sufletul acelui eveniment, care s-a derulat la Paris Cafe, pe terasa decorată de toamnă cu frunze arămii şi de oameni cu lumânări. Protagonistul a fost poetul Claudiu Komartin cu cartea sa de poezii – Cobalt. Detalii despre seara aceea puteţi găsi în articolul meu Porţia de magie.

 Vă propun să repetăm experienţa, de data aceasta cu proză Iuliana Costiuc Seidl – Scara lui Iacov si Sticla lui Klein. Aşa încât haideţi să alegem o zi de vară şi un loc frumos, poate chiar în natură (gen pic-nic, sau pe apă, sau în turnul de tv, de ce nu?) unde să intrăm împreună în atmosfera cărţiilor Iulianei. Concret aş vrea să ştiu cu cine voi face echipă, care sunt ideile voastre de concretizare a evenimentului.

Mie una mi-ar plăcea ceva mai puţin formal, un eveniment viu şi nu unul amorţit în „costum la 4 ace” cu fraze politicoase şi corecte d.p.d.v. diplomatic. L-am putea conecta cu o expoziţie de desen sau de artă fotografică, e loc pentru orice. De aceea şi apelez la creativitatea din comunitatea bloggerilor, unde ideile şi efervescenţa tinereţii abundă. Va fi nevoie de sponsorizare pentru o noapte de cazare pentru Iuliana dar şi pentru locul de desfăşurare a evenimentului. În plus va fi necesară şi o promovare adecvată a acţiunii în sine dar mai ales a sponsorilor. Ştiţi cam cum stă treaba, că nu e prima acţiune de acest gen.

Datele mele de contact sunt aici intraţi cu un simplu click iar în 2 minute îmi spuneţi opinia/propunerea voastră. Sau şi mai rapid, puneţi un comentariu la acest articol.