Pe cine te bazezi?

Crowd of peopleChiar aşa, pe cine te bazezi în viaţă, să fie lângă tine, să te înţeleagă, să te ajute la greu, să te motiveze, să te îndemne la repaos când istovirea e aproape, sau să te îndemne la lucru susţinut, pentru că doar aşa se pot face lucrurile bine?!

Să te sprijine

Pe cine te bazezi să îţi lumineze mintea, să îţi aducă claritate în gândire, curaj în acţiune şi capacitatea de pune lucrurile în perspectivă?! Pe cine te poţi baza în orice clipă a vieţii tale, cine îţi poate garanta că va fi veşnic acolo, că va şti ce vrei, ce ai nevoie, ce poţi şi mai ales ce nu poţi face şi să te înveţe?!

Să te facă fericit

Pe cine te bazezi să te facă fericit, să îţi sfinţească fiecare zi a vieţii tale, să dea un sens ambiţiei şi muncii tale, să facă să conteze fiecare zi trăită, fără a avea senzaţia că s-a dus degeaba în faţa televizorului, sau la o nesfârşită bere cu amicii care fac aceleaşi glume nesărate pentru că au rămas fără … sare?!

Parcă aud răspunsurile: mama, tata, soţul, soţia, iubita, iubitul, prietenii, familia, copiii, colegii (ăia mai umani)…Ok dar te-ai gândit vreodată că poate şi ei aşteaptă aceleaşi lucruri de la tine?! Şi ce facem, doar aşteptăm unii de la alţii?!

Adică…

dacă toată nădejdea e în alte persoane (fie ele cele mai dragi şi mai dezinteresate persoane de pe lume) când vor dispărea vrei să spui că se duce şi speranţa ta?! Şi atunci tu ca om la ce îţi serveşti ţie însuţi, care e aportul tău personal la propria fericire şi împlinire, care e contribuţia ta la construirea vieţii tale?!

Antrenează-te

Avem în vieţile noastre oameni de acest fel, slavă Domnului dar nu este cazul să rămânem dependenţi de ajutorul lor, de mentalitatea de „a fi asistat veşnic”, dincolo de momentul maturităţii, acela în care ne luăm în mâini propria soartă. Din acel moment şi până când vei putea fi tu pentru ei toate cele de mai sus ( va veni sigur şi un asemenea timp) dar chiar şi după aceea…învaţă şi antrenează-te ca să te bazezi doar pe tine! În orice clipă bazează-te pe tine, cunoaşte-te şi fii puternic, fii încrezător în forţele tale, în valoarea ta umană.

Bazează-te pe tine! Chiar dacă e dificil acest demers de autocunoaştere şi autoşlefuire este necesar pentru că procesul de realizare ne defineşte ca personalitate, ca individualitate unică. Ne dă valoare în proprii ochi şi însemnătate pentru vieţile altora. Dă o valenţă specială respectului de sine şi oferă trăinicie încrederii de sine! Ceea ce ne dorim, desigur!

 

Străluceşte prin ceea ce eşti!

l_stralucire-ascunsaDe când a apărut peste tot noţiunea de dezvoltare personală, de când tot mai multe persoane sunt atrase de informaţia şi de evoluţia de acest gen, au apărut şi expresii de forma: eşti ceea ce gândeşti, eşti ceea ce vorbeşti, esţi ceea ce simţi, eşti ceea ce comunici…

Cât de adevărate sunt pentru voi aceste afirmaţii?

Pentru mine în acest moment al vieţii (asta însemnând evident cumul de cunoştinţe şi experienţă de viaţă, informaţii verificate practic, nu doar citite) pentru mine spuneam se verifică. Am ajuns să fac aceste conexiuni fine în timp, după învăţătura extrasă din anumite momente dificile, din acelea care marchează viaţa şi rămân ca nişte jaloane pe drumul parcurs.

Mai au acum vreun rost bornele acelea?!

Dacă aş privi partea goală a paharului aş spune că nu, pentru că nu vreau să îmi amintesc mereu de eşecuri. Dar ce să fac , natura mea pozitivă mă face să dau mai mult accent părţii pline a cupei. Prin urmare spun că da, bornele acelea au rostul de a-mi aminti că am înfruntat dificultăţi şi că le-am depăşit. Din bornele eşecului le-am tranformat în jaloanele victoriei. Doar printr-o schimbare de perspectivă. Chiar dacă sună simplu nu e chiar aşa, la mijloc fiind ani de suferinţe ( multe inutile) şi de transformări interioare.

Şi totuşi uneori este necesar să îmi amintesc că am găsit în mine, cu sprijinul celor dragi, resursele necesare de a învinge dificultăţile, să îmi depăşesc propriile limite şi deprinderi autosabotoare (acelea care dau la temelia încrederii de sine) să devin astfel conştientă de propriul meu potenţial. Vă recomand să faceţi un asemenea exerciţiu pentru că face bine la stima de sine şi mai ales la automotivare!

OK, şi ce-i cu asta?!

Cu ajutorul motivării puternice ne continuăm drumul pe care ni l-am ales. Acela de a ne împlini viaţa prin felul nostru a fi, de a fi liberi să simţim aşa cum ne este propriu, de a comunica în maniera care ne este specifică. Este posibil, o spun mulţi oameni, care au descoperit asta înainte de a exista coaching-ul. Să fim serioşi, bunica nu ştia coaching dar ce motivare grozavă ştia să dea copiilor pentru a-şi face un (alt) rost în viaţă. 

În concluzie cred că fiecare om are ceva-ul lui special, setul lui de diamante neşlefuite pe care uneori le descoperă cu greu, după ce plânge peste ele cu anii. Însă lacrimile pot face la un moment dat să sclipească gema de sub praful tristeţii şi al suferinţei (repet, de multe ori supradimensionată şi nenecesară). Şi dacă tot ai văzut sclipirile a ceea ce poţi fi, atunci străluceşte prin ceea ce eşti!

Imaginea reprezintă lucrarea Dorinei Costras, artist plastic din Bacău şi se numeşte Strălucire ascunsă.

Impresii

descărcareNu sunt chiar imagini propriu-zise, ci mai curând descrierea în cuvinte a impresiilor personale ale Georgianei după o Porţie de Coaching. Atelierul despre valori şi obiective din ianuarie a făcut impresie pentru că tema e de aşa natură şi cutiuţa cu valori are impact asupra oamenilor.

Avem nevoie de valori

Porţia de Coaching despre Valori am susţinut-o deja de 3 ori pe parcursul lunii ianuarie 2014, la Galaţi pentru publicul larg, cu participare gratuită, la Yoobi dar şi în cercul mai restrâns de la Coaching Support Group. Cea de-a treia porţie am prezentat-o la Brăila pentru o echipă în formare, un grup de tineri cu vârsta cuprinsă între 16-30 ani. Chiar dacă puţini dintre participanţii la cele 3 ateliere au ales să îşi exprime în scris impresiile, discuţiile de la atelier au avut impact puternic asupra multora. De unde ştiu asta? Pur şi simplu din cele spuse de participanţi, la finalul atelierelor. De exemplu unul dintre tinerii participanţi de la Brăila, şi-a fixat atunci un obiectiv important pentru finalul anului şcolar, pe care cu efort şi îndârjire, l-a îndeplinit. Şi am primit de la el mulţumiri. M-au bucurat într-un fel extraordinar, pentru că M mi-a arătat cu determinarea lui că determinarea mea de a duce prin coaching lucrurile dincolo de stadiul de vorbe, la stadiul de rezultate dorite ( nu altele ci fix acelea dorite), dă roade.

Apare încă o carte

Despre efectul avut asupra Aureliei Grosu am scris deja aici, urmează să apară a doua ei carte. O altă relatare despre acel atelier cu şi despre valori aparţine Nicoletei Nistor şi poate fi recitită aici. La fel ca şi Nicoleta, Georgiana Vânău a scris de mai multe ori despre impresiile ei de la Porţia de Coaching.

În concluzie mai urmează

Ideea de a avea obiective de îndeplinit cu ajutorul propriilor noastre valori nu este nouă însă abordarea atât de directă pe care mi-o permite coaching-ul, chiar prin esenţa lui, are un impact indiscutabil. Am văzut asta ori de câte ori am apelat la cutiuţa cu valori…Motiv pentru care voi relua probabil în luna septembrie, atelierul despre valori şi obiective, după ce în august mai scăpăm de câteva dintre deprinderile autosabotoare…

 

Cutiuţa cu valori

cutiuţa cu valoriAseară am susţinut împreună cu şi pentru câţiva oameni inimoşi, deschişi, zâmbitori şi dornici să afle lucruri noi, atelierul Porţia de Coaching despre încredere. La aşa o tematică era necesară o atmosferă specială care să permită discutarea unor chestiuni sensibile pentru fiecare dintre noi. Apreciez că am reuşit acest lucru împreună, pentru că ne-am simţit confortabil, am interacţionat am râs şi am văzut anume sclipiri în priviri, chiar dacă discuţiile au atins (doar pe deasupra e drept) puncte fierbinţi de pe sufletul fiecăruia.

Cutie sau magie?

Aşa cum anunţasem în articolul Efectul Porţia de Coaching Aurelia Grosu a dorit să participe special la acest atelier pentru a vorbi despre cartea ei, cea de-a doua, a cărei idee şi ulterior dezvoltare „a ieşit” din cutiuţa cu valori. În intervenţia caldă şi surâzătoare Aurelia ne-a povestit cum Porţia de Coaching din ianuarie, la care am vorbit despre valori a avut efectul magic asupra ei, imediat ce a extras din cutiuţa cu valori cuvântul înţelepciune. Tocmai îşi lansase în decembrie 2013 prima ei carte Eşti mai puternic decât crezi şi deja visa la un nou obiectiv important din viaţa ei, să mai scrie o carte. În clipa în care a citit cuvântul înţelepciune a ştiut că despre asta va fi cartea cea nouă. Ceea ce a urmat apoi, cum s-a format primul nucleu de „co-scriitori”, când au început să apară primele articole care vor intra în cartea Aureliei, cum s-a dus vestea în ţară şi în străinătate de unde au început să se întoarcă alte şi alte articole, despre toată munca ei va scrie pe larg în prefaţa noii cărţi Aurelia Grosu. Acum lucrează la editare, va începe promovarea, mai sunt multe de făcut. Abia aştept să văd ce formă finală va avea cartea Aureliei despre faţetele înţelepciunii…

Dar ce e cutiuţa cu valori?

Cutiuţa cu valori este o cutie obişnuită, din carton, un cub alb pe care am lipit emblema Porţia de Coaching. În cutie am pus mai multe cartonaşe pe care am tipărit cu majuscule diferite cuvinte de genul: curaj, atitudine, onestitate, schimbare, transformare, adevăr, inspiraţie, aventură, solitudine, dragoste, iertare, victorie, compasiune, empatie, încredere, credinţă, imaginaţie, intuiţie, respect, valoare, ambiţie, tenacitate, succes şi multe altele. Este cuţiuţa cu valori pe care mi-am făcut-o inspirându-mă dintr-un joc de coaching pe care l-am jucat la Conferinţa Asociaţiei Române de Coaching, anul trecut.

Mi se potriveşte mănuşă

De câte ori „ne jucăm” serios cu valorile din cutiuţă, după ce îşi citeşte biletul cineva spune invariabil „Mi se potriveşte mănuşă” după care faţa i se luminează de un zâmbet larg care validează dincolo de dubii vorbele abia rostite. S-a întâmplat asta şi aseară, altora dar şi mie, pentru că am extras cuvântul transformare. ori eu deja trăiesc această stare de o bună bucată de vreme…

Ei şi?

Păi asta e tot. Pare ceva special? Aparent nu dar dacă aţi fi fost în locul meu să vedeţi ochii scăpărând de bucurie şi entuziasmul cu care şi-au pus cu grijă „valorile” în carneţel, aţi înţelege starea mea de împlinire.

De aceea dar nu numai vă mulţumesc pentru participare şi pentru ceea ce am văzut pe chipurile voastre la plecare. Mă înclin!

Iaca m-au dat la gazetă!

logo_presa_galatiCei de la Presa de Galaţi au scris aici despre atelierul meu Porţia de Coaching despre Încredere, care va avea loc azi la Yoobi – cafeneaua de socializare. Este într-adevăr unul dintre seminariile la care dacă vrei cu adevărat, înveţi ceva despe tine, aşa cum spune şi autorul necunoscut de la PresaGalaţi.ro . 

Pentru acest scop am conceput de la bun început proiectul Porţia de Coaching şi deja sunt 14 luni de când lucrez cu drag. Susţin cu mare plăcere atelierele lunare gratuite, prin care ofer celor care au nevoie, oportunitatea de a-şi găsi propriile răspunsuri la întrebări chinuitoare: despre relaţii, despre secretele comunicării, mentalitatea de succes, ce e în spatele unui eşec, valori, rezultate, gândire pozitivă, automotivare şi multe altele. 

Iaca am ajuns şi la gazetă :D.  Mulţumesc şi vă aştept cu Încredere la atelier!

Povestea tâmplarului

tamplar

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut o ceartă, care a început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare, până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte… Într-o dimineaţă, cineva a bătut la poarta fratelui mai mare. Când a deschis uşa, fratele a văzut un bărbat care avea în spate unelte de tâmplărie.

“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, v-aş putea ajuta”.
“Da, a zis fratele mai mare. Chiar am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, să nu-l mai văd deloc. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai îşi terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.

pod-de-lemnTocmai în acel moment vecinul lui, adică fratele cel mic, venea dinspre casa lui. Acesta copleşit de ceea ce vedea şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:

“Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat…

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece mai departe. “Stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.

 “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar am atâtea poduri de construit…”  

 OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI -Isaac Newton

Povestea a fost preluată de pe internet.

Efectul Porţia de Coaching

CusupisiYoobi ne primeşte marţi 15 iulie 2014 între orele 18,00 – 20,00 pentru Porţia de Coaching despre Încredere.

Vă mai amintiţi?!

În luna ianurie 2014 am susţinut un atelier despre valori şi obiective. Îmi doream să începem anul în forţă, gândindu-ne la ce avem mai bun în noi şi la felul în care putem pune la treabă valorile personale. La Porţia de Coaching de atunci v-am provocat să jucăm un joc de coaching şi la rugămintea mea aţi extras fiecare dintr-o cutie, un carton pe care scria ceva. V-am întrebat dacă vi se potrivea şi apoi pe baza cuvântului extras, v-am provocat toată seara prin întrebări, să găsiţi/gândiţi răspunsuri, în tot felul de combinaţii de context. Iar la final v-am citit povestea tâmplarului. Vă mai amintiţi?!

Idee sau vis?

Întâmplarea (sau nu) a făcut ca Aurelia Grosu, autoarea cărţii Eşti mai puternic decât crezi să fie prezentă la atelier. În timpul jocului de coaching de la atelierul despre valori, Aureliei i-a venit o idee şi cu încredere în ea, a pornit la împlinirea visului cel nou.

La atelierul de marţi 15 iulie va fi prezentă din nou Aurelia Grosu şi va vorbi despre ideea ei dar şi despre ceea ce a realizat de la începutul anului şi până acum. Vom afla cât de departe a ajuns, cine a ajutat-o, ce urmează, cum vede viitorul…

Veniţi şi voi la atelierul Porţia de Coaching, vom vorbi cu încredere despre încredere.

Porţia de Coaching din luna lui Cuptor

strange-albert-einsteinÎncrederea este o temă care arde la propriu. Iată de ce încrederea va fi Porţia de Coaching din luna iulie, marţi 15, orele 18,00-20,00 când vă invit la cafeneaua Yoobi, ca să susţinem împreună următorul atelier.

Argument

Încrederea este o chestiune delicată şi complexă, de care ne lovim de la mic la mare în fiecare zi, în multiplele ipostaze pe care le trăim: ca angajat sau şef – la serviciu, ca partener în relaţia de cuplu, ca părinte şi model de comportament în relaţia cu copiii, ca fiu-fiică, soră-frate, amic-amică, vecin-vecină… Avem mare nevoie de încredere în oameni dar mai ales în noi înşine. Adeseori ne este teamă, nu ştim să o provocăm, să o menţinem sau să o înţelegem şi o pierdem foarte uşor, în ciuda eforturilor de a o stabiliza. Încrederea asta…parcă e volatilă.

Nu poate fi o scuză

Fiind atât de mult implicaţi în dinamica zilnică, uităm să fim atenţi la mecanismele fine ale încrederii în sine, le lăsăm să funcţioneze la întâmplare uitând sau ignorând complet faptul că sunt ale noastre şi prin urmare noi ar trebui să le gestionăm pe ele. Multă lume consideră că mintea dictează ce să facem, identificându-se astfel cu propria lor minte.

Întrebări

Eu mă încăpăţânez să spun (citând evident din clasici) că mintea noastră este un instrument, al nostru, personal, şi prin urmare îl putem folosi (o şi facem dealtfel) cum dorim. (Imaginea ataşată acestui articol e luată de pe site-ul http://inchisoareamintii.wordpress.com/ unde există multe informaţii interesante.) Veţi înţelege la ce mă refer gândindu-vă de exemplu la o realizare frumoasă pe care aţi avut-o ( o vacanţă, un proiect, un desen, o fotografie, un articol, un obiect lucrat de voi, etc.) Mai întâi de toate acea realizare a fost un simplu gând în mintea voastră. Cine a dus lucrurile de la gând la faptă şi de la fapte la rezultate? Voi în mod voit-conştient sau mintea voastră lucrând la întâmplare?!

Cu alte cuvinte noi ne gestionăm mintea şi nu invers… Ce înseamnă asta pentru încrederea de sine, care sunt minusurile şi plusurile acestui mod de a percepe lucrurile? Aflăm împreună la Porţia de Coaching despre Încredere – marţi 15.07.2014 ora 18,00 la Yoobi.

Vă aştept cu drag prieteni, să analizăm ce se întâmplă, să înţelegem ce percem, ce ne încurcă, să descoperim cum să ne creştem încrederea în forţele proprii şi automat şi în ceilalţi oameni!