Poți și știi să zbori!

imagesAstăzi am susținut primul curs marca Porția de Coaching, intitulat Încrede-te în Tine. În acest fel s-a concretizat intenția mea pe care o anunțasem deja de câteva luni în urmă, la atelierele din vară.

Pentru mine a fost și va rămâne o zi specială, din multe motive dar cel mai important este acela că mi-am onorat promisiunea : am livrat primul seminar Porția de Coaching. Le mulțumesc celor care au participat, pentru că fără ei această zi (urâtă și neprietenoasă pe afară) nu ar fi fost la fel de frumoasă și plină de semnificații. Așa cum am promis în articolele de promovare, postate pe blog în ultimele săptămâni, azi am pus sub lupă încrederea în sine pentru a o studia din două perspective esențiale: fundația – construirea ei și stimulii de motivare.

Concret azi am învățat împreună să punem lubrefiant de calitate în mecanismul fin al încrederii de sine. Am descoperit sau am înțeles mai bine faptul că DA, putem face chiar noi destule lucruri pentru a ne consolida încrederea. Iată câteva dintre ele : a fi mai atent la sine, a ști cine ești și ce vrei să realizezi, a face acțiuni în concordanță cu țelul dorit, a te înțelege cum ești alcătuit, cum funcționezi, de ce te blochezi uneori, că asta e până la urmă ok atâta timp cât nu rămâi ancorat în blocaj, care sunt pilonii rezistenței tale și care este zona cea mai vulnerabilă, a te folosi inteligent și eficient de resursele tale personale – calitățile pe care le ai, a te pune în valoare și a deveni un om mai bun prin asta…

În final am înțeles că suntem întregi și că avem aripi. Și pentru că vă doresc să nu uitați acest lucru, pe diplomele acordate în această zi specială, stă scris un adevăr : POȚI și ȘTII SĂ ZBORI! Așa ceva se poate face doar cu încredere în forțele proprii. Păi atunci zburați, dragii mei!

 

Arțarul din colțul grădinii

De mai mulți ani de zile, priveliștea pe care o văd pe fereastra biroului meu, îmi bucură sufletul cu un arțar care preț de vreo două săptămâni, arde în culorile splendide ale toamnei. După cum arată arțarul azi, știu că se apropie rapid clipa în care vor îi vor cădea toate frunzele, ca o capitulare în fața timpului. Deși l-am admirat mereu și m-am bucurat în fiecare toamnă de dărnicia lui, până azi nu l-am spus nimănui pe blog…și merită.

Arțarul din colțul grădinii arde în vântul, ceața sau soarele de serviciu, iar Dunărea curge pe fundal. Verdele brazilor care îl secondează precum niște aghiotanți pe generalul lor, îl arată incandescent. Iar frunzele lui, care mai au ceva verde în ele, se uită la mine din vârf și de pe umeri, salutând arborii vecini. Ici colo o iederă aprinde alte culori de foc în grădina mică, iar dalele de la intrare sunt încă ocrotite de un trifoi cu foi mărunte și ruginite.

Speranţa are termen de valabilitate?!

valbUneori discutând cu oamenii, în timpul unor conversaţii plăcute şi aparent uşoare, discuţia ajunge invariabil la o zonă umbrită, în care se simt pe dedesubt regrete pentru că lucrurile nu s-au petrecut prea bine. După care pentru încurajare, apare pe final o notă de optimism, ideea că parcă mai avem acolo o mică speranţă că totul va fi bine şi pentru noi. Este vorba despre cei doi care stau de vorbă (dar ideea are evident aplicabilitate mai largă). Speranţă şi schimbare, două cuvinte simple care provoacă atâtea reverberaţii înauntru, încât e greu să le vezi profunzimea.

Cum adică mai avem speranţă?!

De parcă speranţa ar fi ceva aşa ca grişul din cămară. Stă cuminte în punga ei/lui până când vine cineva şi îl chinuie cu lingura sau îl uită acolo, sa-l mănânce fluturii. Oare speranţa are şi ea un termen de valabilitate, aşa cum are şi grişul? Eu cred că da, are şi din acest motiv ar fi păcat să fie lăsată să se învechească neluată în seamă, în întunericul cămării sufletului nostru. La fel ca şi schimbarea, ambele au un potenţial imens, ambele stau în pungile lor, puse bine pe raft şi rămân uneori… neumblate. Le putem lăsă aşa mai departe, pentru că ştim exact ce se va întâmpla : fix nimic.

Dar dacă am umbla din când în când la ele?

Ce s-ar putea oare întâmpla, dacă am umbla periodic la pungile din cămară? Speranţa s-ar înnoi, schimbarea s-ar petrece, cămara s-ar umple de toată energia pozitivă care se degajă din pungile deschise. În sufletul cămară ar pătrunde lumina nouă, a persoanei care devii, prin înnoire şi schimbare. Termenul de valabilitate al speranţei este împlinirea iar cel al schimbării este evoluţia, progresul omului faţă de el însuşi. Voi ce părere aveţi?

E un lucru de făcut cu grijă pentru că doar noi avem acces acolo, în cămăra proprie. Intrăm pe teritoriu sacru şi tocmai de aceea tot ce lucrăm acolo ne aduce împlinire şi bucurii. Şi nu uitaţi că mai sunt şi alte pungi, cu înţelepciune, dărnicie, îngăduinţă, dragoste, răbdare, hărnicie, multe altele. Ele ce termene de valabilitate au? Le-aţi mai verificat?!

Dincolo de uşă

Fiecare dintre noi stăm de pază la o uşă a transformării, care nu poate fi deschisă decât pe dinăuntru! Deschideţi uşa şi veţi avea ocazia unică de a gusta simţul identităţii, simţul integrităţii, stăpânirea de sine, autonomia interioară, Bucuria, Împăcarea, Liniştea.

Am redat cu cuvintele mele un pasaj din cartea lui Stephen R.Covey Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace despre care am mai scris şi cu altă ocazie aici. M-a impresionat simplitatea cu care a zugrăvit autorul decorul scenei: o uşă închisă şi un om care o păzeşte, fără a înţelege prea multe din vecinătatea lui cu poarta către universul interior, pe care o veghează straşnic. Ca şi cum el se păzeşte pe sine, să nu cumva să crape uşa, pentru a arunca o privire curioasă…dincolo.

Cum arată uşa voastră? Încă staţi de pază sau aţi păşit peste prag? Cum e acolo?

 

 

Octombrie înseamnă ÎNCREDERE

Așa umblă vorba la Porția de Coaching, că octombrie vine cu încredere de sine nu numai cu frig și ploi. Vă veți convinge de asta la seminarul din 25 octombrie 2014 unde veți învăța să aveți încredere în ceea ce deja există în voi. Veți înțelege de ce nu ați descoperit asta încă, sau de ce vă lăsați uneori descurajați de grijile de tot felul.

În ambianța rafinată de la Monarch Saveur, vom începe la ora 9,00 cu o cafea bună și ne vom cunoaște, în maniera amicală și non-formală a Porției de Coaching. Apoi între 9,30 și 16,30 vă provoc să ascultați informații teoretice, să faceți exerciții practice, și să vă încărcați de energie și optimism. Vom avea 4 module de curs dar și 2 pauze de cafea cu gustări, plus o oră pauza de prânz.

Investiți în voi

147 de lei de persoană dacă veniți singuri sau 125 de lei de persoană dacă veniți cu câte un prieten; 6 ore petrecute doar preocupându-vă de voi,  cu scopul de a realiza cunoașterea și progresul personal. Câștigați o imagine de sine mai înaltă dar și prieteni noi, capabili să înțelegă și să sprijine evoluția voastră. Primul, cel de-al 10lea dar și ultimul înscris vor câștiga câte un premiu. Plecați încrezători și conștienți de propria valoare.

Condiție obligatorie

Lăsați la intrare toate grijile și temerile. Pentru 6 ore veți păși în altă lume, unde veți simți că sunteți între oameni care se înțeleg, se ascultă reciproc, se respectă și se apreciază, fără a emite judecăți. Astea sunt regulile de la Porția de Coaching. Dacă la plecare veți mai găsi la ușă povara cu care ați intrat și veți dori să o luați înapoi pe umeri, sunteți liberi să o faceți. Ceva îmi spune că nu va fi cazul…

Contact pentru înscrieri și detalii 0722582182 , nicoleradoinaradu@gmail.com

 

Obiectivele lui 2014

Am deschis anul 2014 în calitate de coach şi speaker cu două evenimente pe aceeaşi tematică : valori şi obiective. Primul a fost atelierul Porţia de Coaching care a avut loc la Yoobi, cafeneaua de socializare. Aticolul pregătitor Porţia de Coaching 2014 este aici iar impresiile mele de atunci sunt redate în articolul Am atâtea poduri de contruit de aici. Cel de-al doilea eveniment a avut loc la Icepronav, la întâlnirea grupului Coaching Support din Galaţi. Imaginea este de acolo şi se vede că ţineam în mână valorile din Cuţiuţa cu valori (cu care am jucat „o joacă” serioasă, în multe alte ocazii tot anul acesta).

Am vorbit la ambele întâlniri despre importanţa faptului de a cunoaşte fiecare dintre noi, ce valori personale avem dar mai ales de a le onora, prin felul în care trăim. Împreună cu toţi participanţii am discutat despre obiectivele pe care ni le propuneam pentru anul abia început. Îmi amintesc că s-au spus lucruri frumoase…

Iată că au trecut 9 luni şi ceva şi întrebarea firească este Cum staţi cu îndeplinirea obiectivelor pentru anul 2014?

Le-aţi mai verificat până acum sau aţi uitat complet de ele? De unde ştiţi că sunteţi pe drumul bun, sau pe lângă el? Cum veţi proceda în continuare? 

Nu pot să mă abţin să nu întreb şi despre valori : Cum v-aţi onorat până acum valorile personale, prin ceea ce aţi realizat în acest an?

Aştept un comentariu (valoros 😀 ) de la voi.

Pledoarie pentru conţinut

Cuvântul conţinut apare des în vorbirea şi în scrierea noastră. Se referă la miezul unui text scris sau al unei comunicări verbale şi prin analogie cu termenii teoretici din comunicare, îl putem denumi mesaj.

Prin mesaj se transmite în mod voit şi conştient un anumit conţinut de informaţie, de la o persoană către altele. V-aţi întrebat vreodată de ce? Care este scopul acestui efort (intelectual, emoţional, non-verbal) de comunicare? Răspunsurile chiar dacă pot diferi mult de la caz la caz, au o esenţă comună.  Este vorba despre dorinţa de a imprima celor cu care vorbim o anumită stare, o anumită energie necesară pentru a face o acţiune.

Cu alte cuvinte

vorbim unii cu alţii pentru a ne determina să acţionăm cu scopul de a produce rezultate. Păi şi atunci de ce avem surpriza să obţinem de la interlocutorii noştri alte rezultate, uneori chiar contrare celor dorite?!

Deficitul de conţinut

este cel care ne face figura de fiecare dată. Lipsa de conţinut, lipsa unui mesaj clar, uşor de înţeles, conduce la rezultate nesatisfăcătoare chiar dacă vorbitorul este foarte priceput în tehnica vorbitului. Adică degeaba vorbeşte/scrie cineva super fain dacă nu transmite nimic, nu are un mesaj, nu are conţinut. Din acest motiv am început să dezvolt de câţiva ani o inapetenţă pentru deficitul de conţinut, pentru nenumăratele articole care înşiră cuvinte fără să transmită ceva, pentru conversaţiile de complezenţă, pentru vorbele goale…

Argument

Cuvintele fie ele scrise sau rostite au putere, aceea pe care le-o imprimă gândurile care le-au produs. Ele creează oamenilor care le citesc sau le ascultă anumite stări de conştiinţă, care la rândul lor produc mai departe decizii importante şi îi determină să acţioneze. Lipsa de conţinut duce pe lângă pierdere de timp la indecizie, neclaritate, confuzie, decizii proaste, acţiuni defavorabile, neîncredere în propriile forţe dar şi în alţi oameni. Vi se pare puţin lucru să avem atâtea neajunsuri cu toţii, doar din cauza lipsei de conţinut?! Dacă am înţeles asta atunci haideţi să avem grijă ce rostim, cum o facem, să ne asumăm responsabilitatea din spatele cuvintelor noastre şi cel mai important să vorbim între noi omeneşte (limpede, clar, cu empatie, asertiv, cât mai obiectiv posibil, cu respect şi cu răbdare). Doar aşa putem clădi şi onora încrederea!

 

 

 

 

Sunt energie în formă de om

sigla RTMi-ar fi plăcut să fi spus eu aceste cuvinte. Autoarea lor este Corina Bădescu care a enunţat această afirmaţie în articolul Măsura publicat în secţiunea Spiritualitate, pe site-ul AstroCafe al Nicoletei Svârlefus. 

Citiţi-l cu ochii şi cu mintea şi înţelegeţi-l cu inima şi cu sufletul. Pregătiţi-vă traistele şi nu plecaţi de acasă fără ele, pentru că nu aţi avea ce face în lume, în absenţa lor…