Un an de nota 10

Cu participarea voastră Porția de Coaching încheie un an de nota 10 și tot împreună cu voi și pentru voi, va avea un an 2015 la fel de dedicat și plin de evenimente.

Vă doresc sărbători frumoase, fericite, luminate, care să deschidă pentru 2015 calea împlinirilor personale și profesionale!

O Portie delicioasă de Coaching la final de an

Aseară la Cofee House am servit o Porție de Coaching delicioasă, așa ca de final de an. A fost o sesiune specială de coaching în practică, organizată pentru traineri, membri și simpatizanți AIESEC Galați. Am scris despre ei cu un alt prilej în articolul Best custodians of the future. La atelierul de aseară am vorbit puțin despre modelul GROW de coaching și apoi l-am pus la treabă. Cum a fost, ce a ieșit, cum s-au descurcat participanții, cu ce au rămas în minte sau în suflet?! poate că vor povesti chiar ei… Dar starea lor interioară se vede din fotografiile realizate acolo.

E final de an 2014, pentru mine a fost un an plin de provocări, în care mi-am depășit din nou limita de confort și am fost răsplătită pentru curaj și răbdare. Pe lista realizărilor am notat lucruri minunate ( articole scrise, evenimente organizate) însă cel mai mult mă împlinește starea pe care o trăiesc în spațiul de coaching. Care e un spațiu virtual însă foarte palpabil, pe care îl creează coach-ul cu măiestria lui. Cei prezenți aseară au gustat doar puțin din magia acestui act dar s-au molipsit…Sunt convinsă că deja mai vor :D.

Prin urmare vă mulțumesc celor care citiți blogul meu, celor care ați fost prezenți la atelierele gratuite dar și la seminariile marca Porția de Coaching și le mulțumesc de pe acum tuturor celor pe care îi voi cunoaște la activitățile mele din anul 2015. Pentru că…evident urmează să se întâmple lucruri și le vom face împreună!

Atelier de final de an 2014 pentru AIESEC Galați

Câțiva traineri din AIESEC Galați și colegi ai lor studenți, mi-au cerut … o Porție de Coaching. Și cum îmi era dor și mie, m-am decis ca mâine seară între orele 18,00 și 20,00 să organizez un atelier dedicat special echipei AIESEC Galați. Vom face coaching în practică, folosind modelul GROW și vom afla mai multe despre executive coaching.

 

Ne vedem la Cofee House!

 

Softul de oameni

De când mă ştiu mi-au plăcut oamenii, probabil că m-am născut aşa. Când aveam vreo 3 ani şi ceva, eram s-o păţesc “autentic” datorită felului meu de a mă încrede imediat în oricine. Un zâmbet şi câteva vorbe calde ale unui străin m-au ademenit într-un mare pericol. Doar îngerul păzitor m-a salvat de la o tragedie care mi-ar fi pus tot restul vieţii pe un alt făgaş…Apoi a apărut tata şi totul a reintrat în normal.

Ani mai târziu, am trecut prin multe dezamăgiri în relaţiile cu alte persoane dar ce să vezi că tot îmi plăceau oamenii! Am un fel al meu de a porni la drum punând pe celălalt la un nivel de egalitate, acordându-i respect şi atenţie chiar de la început, dinainte de a-l cunoaşte. Uneori petreci mulţi ani cu un om şi înţelegi că n-ai cunoscut mai nimic din el… Şi atunci, cum e?

Pe măsură ce trece timpul, lucrurile se derulează şi după multe semne, care se transformă uneori în lovituri şi dezamăgiri, înţeleg şi accept cu greu faptul că omul acela, e altfel decât am crezut eu. Mi s-a spus că ar fi trebuit să procedez invers, să-l ţin pe cel mai de jos nivel de încredere acordată şi apoi, să-l promovez încet şi doar dacă dovedeşte că merită. Adică fix pe dos!

Măicuţa mea dragă, îmi spunea demult: “Măi mamă, dar tu nu l-ai văzut ce fel de om este? Că se vedea de la o poştă…ce caracter are!” Aşa am înţeles şi eu şi maica mea, că suntem diferite, că nu vedem la fel. Ea avea din naştere sau poate din felul în care şi-a trăit viaţa, la ţară printre fraţii şi surorile ei, un fel de radar de oameni. În câteva clipe scana perfect şi extrem de rar se înşela. Fiindu-i atât de natural să detecteze lipsa de autenticitate umană, mamei mele i se părea normal să am şi eu acelaşi instrument în dotare, că doar eram fiica ei. Cu toate acestea la mine nu a existat acest detector de autenticitate şi din acest motiv, peste ani şi întâmplări de viaţă, care m-au dus la răscruce de drumuri, a trebuit să-mi formez şi eu un “soft de oameni”.

Încăpăţânarea mea de a crede că oamenii sunt frumoşi şi buni este tot la locul ei. Am înţeles că este o parte din mine, că fără ea nu aş fi aceeaşi persoană. La un moment dat am simţit nevoia să-mi clădesc un sistem de apărare (nu de atac) şi am avut mari îndoieli în privinţa felului în care să-l proiectez şi să-l construiesc. Din ce material să îl fac ca să fie trainic şi să mă ajute toate viaţa?!

Mi-a luat ceva timp şi cărţi de citit, până când mi-am găsit calea. Am ales să-mi dezvolt cunoştinţele şi aptitudinile de comunicare, am deprins modalităţi de descifrare a limbajului corpului, mi-am antrenat capacitatea de înţelege dincolo de cuvintele spuse de cineva. Am învăţat să îmi cunosc reacţiile, să descopăr ce emoţii mi le-au provocat, m-am educat să îmi cunosc şi să-mi ascult intuiţia.

Astfel acţiunile mele au luat un alt contur. Chiar dacă mai am multe de învăţat şi de şlefuit la el, softul meu de oameni există şi funcţionează! Dar cel mai important lucru pentru mine este faptul că pe tot drumul acesta de construire a unui instrument de apărare, am reuşit să înţeleg că nu am nevoie de apărare, că nu mă atacă nimeni decât dacă permit eu asta, prin atitudinea mea. Aşa am ales voit să nu mă schimb şi să rămân cu drag de oameni, chiar dacă am fost rănită de multe ori.

M-am călit, m-am transformat, am înţeles, continui să învăţ.

Autenticitatea unui document scris se poate proba de către un expert grafolog, la fel se poate apela la specialişti pentru a verifica cât de adevărat e un tablou sau o bijuterie. Dar cu un om cum faci să-i descoperi autenticitatea?! La ce expert să apelezi, altul decât la propria ta formă de percepţie şi cunoaştere a oamenilor… Instrumentul meu de apărare este de fapt un senzor de autenticitate umană, mai bine spus este o cale de cunoaştere.

Acum cred că autenticitatea unui om se vede în ochii lui, când te priveşte direct, se simte în strângerea de mână. Cât de adevărat este el sau ea, afli de cum deschide gura sau cum zicea bunica : “Îl cunoşti după cum calcă, maică…” Cât de mult se respectă pe el şi pe ceilalţi e vizibil uneori de la prima privire. Poţi înţelege multe din atitudinea unei persoane faţă de copiii mici, faţă de animale, faţă de străini sau de bătrâni neputincioşi. Sau şi mai multe poţi vedea din comportamentul unui om faţă de părinţii și copiii săi. Se vede din reacţia sa la necaz dar parcă afli mai multe din reacţia unui om la bucurie…

Cel mai bine înţelegi atunci când lipsesc aceste elemente de autenticitate ale unui om. Aşa cum percepi întunericul (în) ca absenţa luminii…

Un om care arată mereu către lipsurile altuia, care râde de slăbiciunile semenilor, care îşi vânează competitorii şi îi denigrează pentru ca astfel să pară el mai bun, e lipsit de autenticitate. Poate că este un bun profesionist dar ce mai contează…

Dacă în schimb profesionistul acela ar evidenţia punctele tari ale colegilor săi, ar ajuta oamenii să-şi folosească valorile, şi-ar măsura forţele onest cu oponenţii săi şi le-ar aprecia calităţile, poate că atunci propriile sale valori ar primi şi strălucirea autenticităţii…

Viața ca un dans

E vremea aceea specială din an, în care dorințele noastre iau amploare, fiind stimulate de o multitudine de factori, nu toți benefici. Mă gândesc aici la toate reclamele colorate și zgomotoase, care deși ne irită nervii, sfârșesc prin a ne atrage în magazine la cumpărături de multe ori nenecesare. Și totuși este perioada aceea febrilă, de pregătire pentru sărbătorile de iarnă, în care ne simțim de cele mai multe ori copiii din nou, cu sufletul în așteptarea împlinirii unei dorințe fierbinți.

Doar că unii dintre noi sunt oameni mari, cu responsabilități. Dacă punem lucrurile în perspectiva anului nou care vine fuga fuga, e timpul să ne proiectăm dorințele și setul de acțiuni adecvate pentru îndeplinirea lor.

” În momentele în care decideți, vă șlefuiți destinul!”

Are Tony Robbins un citat care mi se pare potrivit: ” În momentele în care decideți, vă șlefuiți destinul!” Suntem în perioada unor asemenea momente în care analizăm rezultatele anului 2014 și le planificăm pe cele ale anului 2015. Decidem cu alte cuvinte ce am făcut bine sau mai puțin bine, tragem concluziile care se impun și decidem ce vom face mai departe.

Tot Anthony Robbins spune că viața noastră poate fi privită ca un dans sublim între cele mai mari frici și cele mai mari dorințe pe care le avem. Depinde doar de noi să le uităm pe primele ca să le putem obține pe ultimele. Dacă procedăm invers, alimentând cu energia noastră vitală temerile, ne asigurăm un frumos eșec. Dar dacă facem lucrurile în armonie, ca într-un dans, ne putem bucura de munca depusă chiar în acele clipe și la final ne asigurăm un succes.

Cum?

Prin acțiune continuă, prin muncă disciplinată, prin concentrarea pe rezultatul final, prin conștientizarea stării de bine pe care o aduce îndeplinirea scopului dorit, prin ignorarea stării de disconfort pe care o aduc dificultățile care vor apărea. La urma urmei, în esență între noi și reușita sau eșecul nostru stăm … noi înșine!

 

Daruri pentru necunoscuți

Așa se numește un proiect care are loc în orașul nostru de la o vreme (oops, chiar nu știu de când…) și despre care am aflat anul trecut, fix după ce se derulase deja. Mi-a plăcut atât de mult ideea încât anul acesta mi-am spus că voi face și eu parte dintre oamenii care vor pregăti câteva cadouri de sărbători, și apoi vor merge pe străzi să le dăruiască pur și simplu unor necunoscuți. Mulțumirile pentru inițiativă și muncă de organizare, promovare se cuvin doamnelor Monica Drosu și Andra Pandelescu.

GIFTS for STRANGERS

se numește în engleză și recunosc e o denumire care prinde bine. Din păcate sunt mulți oameni care nu stăpânesc limba engleză astfel încât să îi prindă subtilitățile. Așa se pierde din start o posibilă conexiune cu mult mai mulți oameni care ar rezona cu ideea în sine. De aceea mi-am permis să folosesc titlul original tradus în limba română. Priviți, se pare că suntem pe un onorabil loc 4 în lume, pentru că am aderat la idee – mi se pare ceva minunat :D.

Veniți și voi

Până pe data de 20 decembrie veniți la Geenie Cafe ( chiar peste drum de Potcoava de Aur) pentru a afla mai multe și pentru a lua cărțile de vizită cu însemnele proiectului, ca să le atașați la cadourile pregătite de voi. Acțiunea de împărțire a darurilor pe stradă va avea loc pe data de 20 decembrie 2014. Pănâ atunci mai urmărim informații aici.

Fii cine ești

sigla-RT.pngAzi cu „botu’n ” cafeaua de dimineață am găsit un articol excelent despre cum ar trebui să ne construim relațiile cu ceilalți oameni. Mi se pare extraordinar momentul în care vine informația, cel puțin pentru mine…

Iată o mică mostră :

Gary Douglas, fondatorul Access Consciousness, spune: „O relație ar trebui să fie ceva ce apare pentru că o persoană poate adăuga ceva la viața ta. Acea persoană ar trebui să fie cineva care te va onora să fii cine ești.” Într-o relație puternică niciunul dintre voi nu este împiedicat de către celălalt și amândoi sunteți promovați ca individualități pentru un potențial mai mare.”

Articolul se intitulează Crearea unei relații puternice – Începutul și este de pe situl AstroCafe al Nicoletei Svârlefus. Citiți cu ochii, prelucrați cu mintea, înțelegeți cu sufletul și aplicați-l în viața voastră cu inima.

Marketing the Future at 40+

5Viața poate fi privită mereu din multe perspective. E suficient să fii dispus să faci asta și nu doar la modul contemplativ, care recunosc aduce multe chestii faine, ci la modul activ, cu accent pe rezultate.

O altă perspectivă

Spre exemplu de ce nu ar fi posibil să ne gândim la viitor ca la o activitate de marketing ca mai apoi trecând de la gând la faptă să realizăm lucrurile cât mai profesionist?! Treceți vă rog peste conotația pur materialistă a marketing-ului pentru a prinde ideea la care mă refer, anume aceea de a privi ceea ce urmează, ca ani și experiențe de viață, drept lucruri frumoase, interesante, oportunități de învățare, de dezvoltare, de evoluție, care pot fi abordate eficient. Știind că toate acestea vin oricum spre noi, haideți să mergem și noi spre ele, cu încredere și cu bucurie. Ne vom crește conștient șansele de împlinire a vieții în acord cu dorințele personale.

Urmează-ți visul, distrează-te între timp și fii tu însăți!

Cam asta a fot concluzia la care am ajuns sâmbătă 29 noiembrie 2014, la seminarul Eu Contez! Fabuloasă la 40+, împreună cu doamnele fabuloase care m-au onorat nu doar cu prezența, dar și cu crâmpeie din povestea lor de viață, cu o sclipire din ceea ce înseamnă viitorul pentru ele.

cornelia

 

De această dată Porția de Coaching a acordat participantelor diploma cu numele FII ATENTĂ LA TINE! pentru că în multitudinea de sarcini zilnice pe care femeile de 40+ le realizează, uită adeseori să își acorde atenție.

Ceea ce le crește vulnerabilitatea dar le dă în mod paradoxal un plus de lumină și forță interioară.