Cifrul și linia de forță

(iulie 2014)

De la postura corpului şi până la felul în care se raportează la persoanele şi la întâmplările din viaţa lui, omul este definit şi influenţat de atitudinea pe care o are. Atitudinea unui om faţă de el însuşi este influenţată şi influenţează atitudinea pe care o are faţă de familia lui, de restul oamenilor şi faţă de viaţă în general. Dar şi invers este valabil. Câte fire invizibile se ţes în chilimul relaţiei omului cu sinele său tot atâtea se împletesc şi în atitudinea lui faţă de lumea exterioară. Toată ţesătura poate fi privită ca o pânză de paianjen ameninţătoare sau ca un covor zburător…

Un om care se lasă dominat de frică

se teme de orice şi vede frică peste tot. Are propriile sale trăiri dar nu le spune altcuiva. Are părerile sale dar le risipeşte pe ascuns, lăsându-le neîmpărtăşite. Alege să viseze pe ascuns sau şi mai rău îşi gâtuie visele de frica de a le vedea eşuând. Aşteaptă la fel ca noi toţi, să se întâmple ceva sau cineva minunat în viaţa lui, care să-l scape de Frică. Simte că i-ar fi mai bine dacă ar scăpa de teamă dar s-a ataşat atât de mult de ceea ce simte de o viaţă, încât nu ştie altceva sau mai rău, preferă să rămână prizonier de bunăvoie. Timpul său trece degeaba…

Chiar dacă ştie sau nu, orice om are propriile sale posibilităţi de schimbare, de transformare. Este ca un cifru secret valabil doar pentru seiful lui personal, în care sunt depozitate valorile, opţiunile, visurile, posibilităţile de realizare a dorinţelor lui, împlinirea lui. Combinaţia unică a cifrului există undeva, doar că s-ar putea să nu fie accesată nicioadată… Însă omul temător adoptă o atitudine defensivă şi se predă din start fricii, iar rezultatul este că se închide posibilităţilor de schimbare, de transformare pe care le are. Şi posibilităţile dispar treptat, seiful rămâne încuiat, cifrul se pierde necăutat şi nefolosit.

Cum ar fi dacă în locul fricii omul nostru ar pune dragostea

de oameni, de viaţă, de natură, de lucru bine făcut?! Ar avea propriile trăiri şi le-ar spune cu încredere şi altor oameni. Ar găsi companioni cu aceleaşi percepţii şi sentimente. N-ar mai fi singur în lumea lui. Ar avea părerile lui personale şi le-ar împărtăşi cu curaj, bucurându-se să fie ascultat, simţindu-se important pentru că iată, opiniile lui contează pentru cineva. Ar visa ca toţi oamenii şi ar face şi pe alţii să-i împărtăşească visul, ar găsi tovarăşi de lucru la împlinirea dorinţelor lor. Ar avea şanse să-şi vadă visul împlinit şi ar găsi mai repede sprijin să repare un vis frânt, dacă ar fi nevoie…Un om dominat de dragoste nu va aştepta să i se întâmple ceva sau cineva minunat în viaţa lui, pentru că va fi ieşit chiar el în calea destinului, acţionând cu curaj în loc să renunţe, de teamă. A găsit cifrul lui unic cu care a deschis seiful şi de-acum va folosi chibzuit toate comorile… Şi pentru el va trece timpul…dar va trece cu folos.

 Atitudinea este o linie de forţă de 360V

între frică şi dragoste, adevăr şi minciună, bucurie şi tristeţe, deschidere către oameni şi izolare, succes şi eşec, învingător şi victimă, fericire şi suferinţă, abundenţă şi lipsuri, împlinire şi lipsă de sens, performanţă şi mediocritate. Culmea este că nu ne trebuie nici un echipament de protecţie ca să facem saltul prin sau peste linia de forţă. Este de ajuns să vrem asta şi toată energia aceea ne împuterniceşte să trăim aliniaţi cu starea pe care o alegem în mod conştient.

Ce univers minunat e omul pe dinăuntrul lui, dacă atât de repede reacţionează la schimbarea de macaz a atitudinii sale. Cât de repede scapă de presiune atunci când învaţă să nu-i mai judece pe alţii. Ce bine înţelege că făcând asta poate cândva nici el nu va mai fi judecat de ceilalţi. Ce mult i s-a limpezit privirea şi cât s-a deschis orizontul acum… Energia pe care o pierdea fiindu-i frică de gura lumii, o câştigă pentru el şi o va utiliza ca să îşi facă viaţa mai frumoasă. În loc să-i fie frică de oameni se va simţi împlinit să îi ajute pe ceilalţi, prin munca sa.

Omul se împlineşte pe sine atunci când primeşte înapoi din dragoste, ceea ce a permis fricii să îi ia. Îşi primeşte viaţa înapoi, nu pe aceea care a trecut deja ci pe aceea care ar fi putut trece la fel de neînsemnată, din cauza fricii. Va trăi frumos, doar prin simpla asumare a fiinţei sale!

V-ați simțit vreodată manipulați?

Dragos-Stoian-public-speakingÎn postura de participant la un curs sau seminar, vi s-a întâmplat să vă simțiți manipulați? Sau măcar agasați de insistența unora? Probabil că da și tot probabil este faptul că nu v-ați dat seama… Asta pentru că delimitarea între a manipula și a convinge publicul, este una fină.  Cu ceva atenție și antrenament această graniță devine detectabilă și a dobândi o asemenea abilitate, merită tot efortul, în opinia mea.

Iată un articol plin de informații utile și pertinente, scris de Dragoș Stoian și intitulat 7 moduri prin care poți fi manipulat în public și cum să te protejezi.

Mă alătur cetei de persoane care au suferit o mare dezamăgire atunci când au conștientizat faptul că au fost manipulați de oameni apropiați sau de străini, în indiferent care ipostază a vieții lor personale sau profesionale. Îmi amintesc că reacția mea imediată fost gata – până aici! după care am început să caut tehnici de combatere a manipulării.  La vremea respectivă tot ce am găsit se rezuma în esență la un singur îndemn, la fel de pertinent și astăzi: Fii prezent, fii conștient de tine și valoarea ta! Opusul îl știm deja, oamenii nehotărâți, fără opinii personale ( genul care întreabă pe alții ce anume li s-ar potrivi mai bine…) devin ușor de manevrat.

Cât de deschis ești de fapt?!

Mulți dintre noi credem despre noi înșine că suntem minți deschise către nou. Asta ar include și deschiderea către schimbare, pentru că doar ea este promotorul înnoirii și este una dintre puținele certitudini ale vieții.

Să spunem că primim sau citim o informație interesantă despre felul în care ne putem adapta la stresul cotidian, la presiunile sociale care ne înconjoară, pe care nu am mai auzit-o și care ne surprinde atât de plăcut încât o analizăm și decidem să o folosim.

Cum poate fi utilizată?

O primă variantă este să o punem imediat în aplicare, lucru care implică o anumită schimbare în rutina zilnică: fie în gândire, fie în modul de a face (sau a stopa) anumite activități, fie în ambele zone. Rezultatele nu vor întârzia să apară în acest caz și astfel vom primi motivația de continua. Disciplina de a face zilnic acele noi rutine se va dobândi în timp, prin perseverență. În acel moment schimbarea va fi devenit deja palpabilă sub forma unei transformări exterioare, cu ecouri interioare.

O a doua variantă de a folosi acea informație nouă înseamnă să o stocăm pe undeva, fie scrisă pe o agendă, fie memorată în computer/telefon fie doar într-un ”sertar„ al minții, în ideea că vreodată ne va fi de folos. Amânarea folosirii echivalează cu pierderea entuziasmului aferent oricărui început. Cu alte cuvinte se va pune praful peste ea, la fel ca peste multe alte idei noi de dinante…

Tu cât de deschis ești de fapt către nou și schimbare? Care este beneficiul tău din practicarea primei variante? Dar din practicarea celei de-a doua? Și cel mai important, cum abordezi noul cu teamă sau cu interes?

 

31 Ianuarie 2015 Nevoia de a crede în sine

Vă anunț cu plăcere și vă invit cu mare drag la primul seminar Porția de Coaching din anul 2015, care va avea loc sâmbătă 31 ianuarie 2015 între orele 11,00 – 13,00  la restaurantul Monarch. În acest an pe care pe care îl dedic în totalitate încrederii de sine sub orice formă de manifestare a sa, voi organiza multe seminarii pe această tematică.

Nevoia de a crede în noi înșine este una esențială, fără de care nu putem trăi la un nivel satisfăcător pentru ființa din noi. De aceea vreau să discutăm despre asta, despre ce e de făcut ca să ajungem acolo. Vă aștept așadar într-o ambianță elegantă și confortabilă, pentru a ne pune întrebări dificile despre felul în care avem sau nu încredere în noi înșine.

De ce întrebări? pentru că întrebările sunt de fapt răspunsuri…

De ce întrebări dificile? pentru că răspunsurile la asemenea întrebări ne aduc puterea de a (ne) înțelege și accepta o realitate. După care provoacă conștientizarea profundă a nevoii de schimbare în mai bine (comparativ cu ce a fost până la acel moment).

De ce să facem chestia asta împreună, la un seminar? Pentru că împreună suntem mai puternici, mai motivați, energia de grup ajută la deblocare și favorizează ieșirea din zona de confort. Cine a mai fost la Porția de Coaching știe chestia asta pentru că a trăit-o deja. Iar cine vine pentru prima dată va vedea cum este atunci când împreună facem lucrurile să se întâmple!

Acceptă și ia în stăpânire ceea ce ești

Accept and own who you are! Cum sună chestia asta? Ce ecou trezește înăuntrul unui om care încă nu a făcut pasul către sine?! Ce fel reverberează îndemnul acesta în sufletul unei persoane care a decis să se cunoască?

Cum se simte în inima cuiva care a început conștient călătoria către sine, braț la braț cu cel mai bun prieten = el însuși?

Câte alte întrebări se pot naște de aici înainte…Vom avea prilejul să le adresăm și să le răspundem, la primul atelier Porția de Coaching din anul 2015 – pe care îl voi dedica nevoii de a crede în sine.

Detaliile de participare vor fi gata în curând.

Despre umbră în anul Luminii

Imaginea: Umbra Sfinxului pe nisip – Salvador Dali

Știați sau nu încă, aflați că anul 2015 a fost declarat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite drept anul Luminii. Apreciez faptul că motivația celor care au gândit și organizat acestă aniversare a celei mai pure forme de energie, are rațiuni știintifice, economice, ecologice și de dezvoltare trainică (nu prea îmi place cuvântul durabilă :D) .

Prin prisma personală

mă bucur tare mult pentru alegerea unei asemenea tematici pe care aleg să o văd și din alt unghi : provocarea de a găsi lumina, de a o onora, folosi cu înțelepciune, celebra, dărui și altor oameni, crea… Chiar dacă toate astea se potrivesc și energiei electrice primite prin becuri și prize, eu mă refer la lumina din oameni.

Tema luminii este o provocare la acceptarea întunericului, fără de care nici nu e de conceput, așa cum nici întunericul nu poate fi definit decât cu ajutorul (mai curând prin lipsa) luminii.

Așa se face că în mod deloc întâmplător am găsit si vizionat filmul documentar Efectul Umbrei. Hai să vorbim despre ceea ce ați găsit în el, după ce îl vedeți și voi! Ce mască purtați, ce umbră trageți după voi și la ce au servit toate astea?

La noi acasă în România

Ioan Scurtu - IM1Azi am citit un material despre ceea ce credem/percepem și ce este în realitate, despre importanța de a cunoaște și a ne iubi istoria, aruncată deja de câțiva ani buni în derizoriu, despre importanța de a ne documenta, de a citi texte autentice, cu diferite puncte de vedere – pentru a ne forma o perspectivă cât mai obiectivă.

Este vorba despre interviul acordat de prof.univ. dr. Ioan Scurtu publicației România Eroică, pe care l-am preluat aici de pe blogul Gândește.org  și pe care îl pun la îndemână ca să îl citiți.

Cum vi se pare? Ce ecou trezește în voi? Cum ar fi să înlocuim obiceiul de a lua informația de-a gata pe motiv că ‘așa a zis … cutare la televizor‘, cu una citită și gândită chiar de noi, pe baza mai multor surse bibliografice? Fără a ne lua veleități care nu ne aparțin, acest exercițiu de documentare și apoi de formulare a unei opinii personale referitoare la un anumit eveniment,  ne-ar ajuta să progresăm. Puneți asta în balanță cu privitul la televizor, cu îngurgitarea unor opinii deja create de alții și vedeți unde s-a ajuns.

În aceeași ordine de idei, am văzut zilele trecute filmul american Rețeaua (1976), care a luat 7 premii Oscar la vremea lui, printre altele și pentru scenariu. Priviți-l și judecați singuri!

Contextul pentru succes


sursa imaginii: http://blog.learnlets.com


Ce este și la ce servește contextul succesului? Aceasta este o posibilă primă întrebare de la al cărei răspuns, să începem derularea ideii. Însă mai înainte ce ar fi dacă am vorbi puțin despre succes, tocmai pentru că este atât de mult folosit în ultima vreme, încât pare golit de sens…

Perspectivă

Succesul la care mă refer este de fapt îndeplinirea în cele mai bune condiții a unui scop propus, indiferent cât de mic sau mare este, indiferent de termenul său. Majoritatea dintre noi pornim să facem lucrurile la care visăm prin a executa concret anumite operațiuni dar fără a stabili mai întâi coordonatele călătoriei respective: unde vrem să ajungem, în ce condiții ( resurse umane și financiare), pe ce culoar pornim, când pornim, care e direcția, viteza, ritmul de deplasare, care sunt riscurile, dar alternativele, etc…

Înapoi la succes

Cu alte cuvinte pentru a atinge succesul (în accepțiunea la care m-am referit anterior) este esențial să stabilim contextul în care vom face toate acțiunile. Altfel spus pornim de la viziune, stabilim o strategie, conturăm astfel contextul și abia apoi trecem la acțiune. Altminteri riscăm să depune efort, să cheltuim timp și resurse  ca să obținem un alt rezultat decât am intenționat.


Citiți și articolul Care este legătura dintre intenție, acțiune și rezultat?