6 mai 2015 ora 18,00 la Monarch

Săptămâna trecută am lansat o  Provocare la fericire articol prin care vă anunțam că următoarea Porție de Coaching în parteneriat cu Points of You (TM) România va aborda o tematică foarte personală – aceea a fericirii.

Miercuri 6 mai 2015, între orele 18,00-20,00

în cafeneaua Restaurantului Monarch din Galați, vă invit să discutăm despre ce înseamnă fericirea, de unde o cumpărăm, cât costă, cum o gătim, cu ce ingrediente o combinăm și cum o consumăm, ce facem cu excesul și în ce condiții îl conservăm…Sunt disponibile doar 12 locuri iar participarea implică achitarea unei taxe de 60 de lei.

Cum așa?

veți sări imediat să-mi spuneți că fericirea nu se cumpără, nu se gătește, nu se consumă, nu e niciodată de ajuns…Oare?! Tocmai asta este provocarea… Vă aștept cu mare drag, împreună cu Punctum și The Coaching Game, cele două instrumente profesionale cu ajutorul cărora veți gusta provocarea la fericire!

Tu ce cauți la o femeie/un bărbat?

Dacă în urmă cu câteva zile apreciam articolul Femeile sexy trezite conștient, prin care autoarea Kelly Marceau – www.mytinysecrets.com își expune opinia pentru ca bărbații să ne înțeleagă mai bine, iată că acum echilibrez balanța argumentelor.

Interesant și egal de important este să aflăm o părere masculină sau altfel spus să ne plasăm și de partea cealaltă a obiectivului prin care privim relațiile dintre femei și bărbați. Iată un articol 6 lucruri pe care un bărbat evoluat le dorește de la o femeie,  scris de Bryan Reeves, preluat în traducerea lui Alice Dănilă de www.astrocafe.ro de pe același site  mytinysecrets.com.

Dacă doriți să comentați după ce cițiși articolele semnalate, vă invit să plasați un comentariu aici, și vă provoc ca punctul de plecare în răspunsul vostru să fie întrebarea: Tu ce cauți la o femeie/un bărbat?

sursa imaginii: www.artdevivre.ro

Provocare la fericire

Este tema pe care o aleg pentru următorul atelier Porția de Coaching & Points of You, care va avea loc în prima săptămână (4 – 8) din mai. Educația pentru fericire este un subiect important care strălucește prin absență și care ar trebui (în opinia mea) să fie o temă prioritară în curricula extrașcolară.

Nu știu câtă lume este conștientă de faptul că lipsa acestui gen de educație ne privează de ani de viață, în care am fi putut trăi armonios. În schimb ne ducem traiul (oarecum) la întâmplare, printre griji, influențe, intimidări, blocaje mentale, automatisme de comunicare și de comportament – multe complet străine eu-lui nostru … Unii oameni sunt prin natura lor mai curajoși și se scutură singuri, citesc, întreabă, caută, aplică, se lovesc, continuă și după ani și cicatrici…răzbesc. După care îi ajută și pe alții să facă la fel. Dar sunt și tineri (și nu numai tineri) care pur și simplu se scufundă sub greutățile artificiale puse de ceilalți (sau chiar de ei înșiși) pe umerii lor. Se pierd pe drum și ce păcat…

Ce e de făcut?

Să rămânem impasibili pentru că așa am trăit și noi, nu ne-a arătat nimeni cum să privim și să înțelegem viața, regulile, părinții, școala, familia, căsătoria, relațiile, obligațiile unui serviciu, societatea,…fără să rămânem blocați în tipare?! Să ne rugăm la Dumnezeu să facă lucrurile mai simple pentru copii noștri? Sau să abordăm serios și deschis tema vieții și a fericirii, pentru ca să învățăm împreună cu ei, cei mai tineri, că se poate trece prin și peste dificultăți, cu mintea întreagă, cu sufletul curat și cu încrederea de sine la locul ei.

Personal optez pentru a doua variantă

iar argumentul cel mai solid pe care îl invoc este acela că se poate trăi frumos și în armonie de la o vârstă cât mai tânără. Mereu mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi aflat despre dezvoltarea personală, despre coaching măcar cu 10 – 15 ani mai devreme… Cred cu putere că tinerii pot să fructifice cel mai bine propria lor viață, numai cu condiția de a fi conștienți de propria lor valoare, de a ști cum să se cunoască, accepte și cum să aibă încredere în ei înșiși, de a dori să trăiască o viață cu sens, trăind în armonie cu sinele și cu toate generațiile care îi înconjoară. Cred cu putere că e datoria noastră de părinți, profesori, prieteni, coach, traineri, bloggeri, jurnaliști, oameni de cultură, etc. să contribuim la educația pentru fericire ( a noastră personală mai întâi și apoi a celorlalți) și asta cât mai repede!

Imaginați-vă

numai câte minute de revoltă, câte ore de întrebări chinuitoare despre rostul lor pe lume, câte zile scăldate în lacrimi de frustrare ale tinerilor, ar fi scutite astfel… Imaginați-vă cum vor porni în viață acești tineri: frumoși, luminoși, puternici pentru că în loc de teamă și neîncrederea în oameni, vor fi învățat să pună un preț onest pe cunoaștere, pe lumină, pe împlinire! Imaginați-vă cum ar fi să contribuiți și voi la această realizare…

Și datorită ție lumea poate fi mai bună azi

Este un îndemn. Poate fi și o constatare. Formulată și rostită ca o afirmație, această propoziție aduce forță și zâmbet…interior.

Vă propun un articol care pică bine în săptămâna luminată dar și în orice altă zi și săptămână…Energia bunăvoinței  autor Ibolya Beres, preluat de www.astrocafe.ro, din sursa  http://ibolyaberes.blogspot.ro.

sursa imaginii: artwe.ro

A spune și altora…

Ce titlu ciudat am ales azi…pentru a așterne gândurile despre rostul vieții. Chiar dacă nu vedeți legătura (încă) vă asigur că ea există și este una însemnată. Fix despre însemnătate și vreau să scriu de fapt. 

Cu ceva vreme în urmă

am purtat o discuție cu o persoană tare dragă sufletului meu, cu care indiferent cât de rar mă văd…am sentimentul că discuția curge continuu (verbal dar mai ales emoțional) fix de unde am lăsat-o ultima oară… Doamna aceasta specială despre care vă spun, are ceva ani mai mulți decât mine și o apetență cu totul aparte pentru spiritualitate, cultură, lectură. Respiră prin și printre cărți, are o capacitate extraordinară de a citi, a pătrunde dincolo de litere, a sintetiza, a corela dar mai ales a reda prin cuvinte tot ce a absorbit prin lectură. 

Discuția

de la care am pornit am provocat-o eu cu întrebarea Tu te iubești pe tine? și a ajuns frumos de tot la ” – Da, prin ceilalți. Cred că asta îmi e și menirea dealtfel, să le aduc oamenilor informația cea mai utilă, cât mai aproape și mai pe înțelesul lor…Citesc cu drag și spun și altora ce am aflat. Mulți nu au acces la cărți, sau nu au timpul necesar! …’

Să dai viață cărților

Mie mi s-a părut ceva minunat, să dai viață celor citite și învățate, să ai răbdarea și bucuria de a spune și altora ceva interesant, sau util, sau cine știe care poate schimba cursul unor întâmplări. Asta îmi amintește de filmul Fahrenheit 451

Răspunsul așteaptă cuminte să-l cauți

Ai simțít vreodată că nu ai răspuns la o întrebare, care revine obsesiv, chinuitor? Sunt convinsă că da…am pățit-o la rândul meu. Până când într-o bună zi, obosită fiind și prea prinsă în alte gânduri și griji cotidiene…am uitat pur și simplu de chestiunea arzătoare. Și ce să vezi…fix atunci am primit răspunsul căutat.

Cea mai bună metodă

de a afla un răspuns este să uiți de căutarea asiduă și nu de căutarea în sine cât de insistența cu care o făceai. Pur și simplu transformă insistența într-o întrebare precisă și trimite-o ca pe aripile unui planor, pe un alt nivel de conștiență, acolo unde există soluțiile și răspunsurile tale.

Adică unde?

În subconștient, deoarece acolo resursele tale de cunoaștere se află la un potențial maxim. Subconștientul poate să răspundă doar la întrebări clare. El nu poate reacționa la insistențele noastre de a relua investigarea, deoarece nu înțelege termenii confuzi, el execută comenzi precise. Știind asta, adresez întrebarea cât mai clar către sinele (subconștientul) meu – vorbindu-i ca unei alte persoane. Îl întreb pe el, cu toată încrederea și uit restul de griji și de stres datorate necunoașterii (încă a) răspunsului.

Și-apoi răspunsul apare repede, pentru că el de fapt … mă așteapta cuminte să-l caut!