Ești mai mult decât se vede

Culorile de jar din copaci, seninul atât de albastru al cerului, volutele albe ale norilor, lumina de miere și mirosul de zăpada al aerului, parcă toate atrag atenția asupra acestui moment special din an, când toamna face ultimele ei călătorii prin păduri, pe câmpii dar și prin suflete, înainte de a lăsa locul liber iernii. Viața se transformă încet, își reduce aparent motoarele pentru a primi și apoi a trece iarna, urmând să izbucnească în primăvară cu puteri înnoite. Totul este mult mai mult decât se vede, chiar și eu chiar și tu! Știi asta despre tine? Poate că a venit timpul să cauți să (Te) înțelegi…

 

Cum se pierde capacitatea de a înțelege

demello1Anthony de Mello  s-a născut pe data de 4 septembrie 1931 în Bombay, India  și a decedat la data de 1 iunie 1987 la New York. A fost preot iezuit și scriitor, a susținut numeroase seminarii și conferințe pe teme de spiritualitate. Tocmai am citit zilele trecute una dintre cărțile sale intitulată Conștiența și m-a impresionat stilul atât de limpede în care spune lucrurilor pe nume, într-un limbaj simplu care curge ca un pârâu vesel de munte. Sigur că nu doar stilul m-a atins ci mai ales cuvintele sale și profunzimea celor spuse prin acele cuvinte.

Ceea ce judeci nu poți înțelege! 

Vă provoc cu citatul de mai sus, extras din cartea despre care tocmai vă povesteam. Și pentru că vreau să cunosc opinia voastră am să continui cu un alt citat: Ne pierdem capacitatea de a înțelege atunci când încercăm să înlocuim ceea ce este, cu ceea ce credem noi că ar trebui să fie.

Cum vă raportați la cele de mai sus? Au înțeles pentru voi? Cât de des vi s-a întâmplat să fiți sau să deveniți conștienți de încercarea voastră de a substitui realitatea cu cea a dorințelor voastre? Aștept cu interes să-mi povestiți!

Care este misiunea ta cea mai importantă?

Am auzit de curând pe un om tare drag sufletului meu, pentru toată ințelepciunea sa, pentru dragul lui de semeni și pentru bucuria cu care trăiește, l-am auzit pe acest om spunând că: „Cea mai importantă misiune pe care o poate avea un om este aceea de a cunoaște!

Ce să cunoască și cum, când?

Am stat puțin pe gânduri înainte să-mi dau un răspuns  și când l-am formulat în mintea mea, am realizat că dădeam un răspuns general de genul: Pe sine, în orice împrejurare în care îl duce sau îl plasează viața lui. După care mi-am luat seama că pentru fiecare om există un răspuns unic, doar al său, valabil doar în constelația lui proprie și personală în care trăiește, respiră, simte, suferă, comunică, privește, scrie, pictează, fotografiază, iubește, așteaptă, creează, ascultă, visează, plânge, zâmbește…

Pentru mine toate cele de mai sus reprezintă feluri în care avem acces (avem undă verde, liber ) la cunoaștere, la informații importante care mai apoi prin înțelegere deplină și asumare, prin conexiuni cu restul celor deja știute, ne duc la realitatea în care trăim fiecare dintre noi. 

Adică trăim realități diferite?!

Cam da… pentru că percepem realități diferite, în funcție de etapa de viață și de dezvoltare/percepție/înțelegere/asumare în care ne aflăm. Despre asta am tot vorbit la ateliere dar și prin articolele postate ( acesta sau un altul). Dacă vă place realitatea în care vă duceți existența, continuați! Dar dacă nu vă place, atunci poate că a venit timpul să vă adresați întrebarea Care este misiunea mea? Răspundeți vă rog în tihna sufletului vostru, în liniștea voastră interioară sau aici pe blogul meu, în conversație cu mine. E o invitație la cunoaștere…auto-cunoaștere.