Diferențe și asemănări la Porția de Coaching de ieri

PL2De data aceasta am abordat o temă nouă, despre care nu am mai făcut până acum un atelier. În cele două ore abia am reușit să intrăm ușor în tematică. Am povestit despre așteptări și despre proiecții, explicându-le așa cum le înțelegem fiecare dintre noi, în etapa de viață în care ne situăm. Am punctat asemănările și diferențele dintre ele, felul în care le transmitem în afara noastră, celor cu care interacționăm și de la care avem așteptări. Am explorat cu ajutorul jocului Punctum de la Points of You (TM) așteptările pe care le setăm asupra persoanei proprii…Iată cum arată la final unul dintre procesele de lucru. Este cel puțin interesant nu-i așa?!

Mai multe imagini găsești aici.

 

Despre așteptări și proiecții

Porția de Coaching deschide anul 2016 cu un atelier dedicat unui subiect la ordinea zilei. Așteptările pe care (ni) le creem și proiecțiile pe care le construim, referitor la persoanele și relațiile pe care le avem dar și cu privire la ceea ce (ni) se întâmplă. Vă invit să ne revedem la Coffee House miercuri 27 ianuarie între orele 18,00-20,00 pentru o discuție cel puțin interesantă… Eu vin cu Points of You, tu pe cine aduci la atelier?

Ieșirea din ceață

Azi m-au inspirat ceața de afară și lait motivul de sezon…deszăpezirea. Dacă nu vezi soarele din nori sau din ceața groasă, înseamnă că nu există și nu îți susține viața în continuare, clipă de clipă?! Dacă nu dai zăpada la o parte înseamnă că dedesuptul ei chiar nu există un drum care nu alunecă și îți oferă stabilitatea necesară ca să te duci unde vrei tu?!

Simt nevoia să repet, sub o altă formă ceea ce am gândit și spus și cu alte ocazii despre comorile din oameni. Mă refer la valorile umane reale pe care fiecare le posedă dar le uită sau le ține voit îngropate sub un munte de frică, orgolii, iluzii și suferințe. Cum să le fie chipul zâmbitor și inima încrezătoare, cum să le sclipească privirea, cum să se facă simțită viața din ei când mintea stă în ceață și propria valoare îngropată în propria uitare…

Cred cu forță în puterea și capacitatea omului de a se descoperi pe sine însuși, de a se desmetici din dezordinea gândurilor, de a se ordona pe calea lui proprie și personală, după ce și numai după ce se scutură de influețele și tiparele care i-au fost atașate de-a lungul timpului.

Poate că va fi folositor felul în care se referă la aceleași lucruri, dar în stilul propriu dr. Edith Kadar, autoarea articolului Mulțumirea de sine prin mulțumirea altora? E un semn de întrebare acolo și dacă nu l-ați perceput încă, în mod cert l-ați trăit pe propria piele, poate fără să vă fi dat seama. necesită atenție și prezență. Adică cum … prezență? Este vorba despre a fi conștient că te afli în propria ta viață, experiență și a face ceva bun din (cu) asta. Viața curge oricum, independent de noi iar cei absenți  trăiesc într-o realitate paralelă, aceea în care le place să uite, să ignore, să se iluzioneze și să sufere…ei mai mult decât alții, desigur.

Acum după ce ați citit și înțeles că (cum) vă faceți singuri rău, veți continua să (vă) ignorați ? De data asta nu aștept comentarii.