Putem trăi și fără a judeca gratuit la tot pasul

Este imposibil veți spune, dar oare chiar așa este?! Știu că ne lovim de judecăți de valoare, la tot pasul în viața cotidiană. Acasă sau la serviciu, în concediu sau la piață, la rând la plata impozitului sau la coafor, în parc sau la o terasă, în mintea noastră…peste tot observăm, judecăm, ne uităm cu subînțeles, atribuim etichete și mai ales comentăm. Uneori doar în gând dar de cele mai multe ori cu voce tare, prea tare. E la modă să fii critic! Cu ce scop? Ei lasă nu mai contează, oricum toate merg prost și dacă mai zici și tu ceva de rău ai șanse să nimerești pe subiect. Și unde mai pui că îți crește numărul de fani personali!!! Dar câte lucruri din toate acestea ne sunt de fapt folositoare? Hai să le luăm pe rând și să înțelegem despre ce vorbim.

Ce este o judecată de valoare?

Este un enunt, o afirmație care conține o apreciere. Se spune practic despre un om, un lucru sau o situație (subiectul care a fost supus judecății) că este bun, valoros, frumos, potrivit, etc. sau dimpotrivă este prost, neimportant, urât, nepotrivit, etc.

Cine face judecata de valoare?

Oricine își spune punctul de vedere în termenii de mai sus, exprimând o apreciere de natură pozitivă sau negativă. Oricine împarte oamenii, lucrurile, situațiile de viață prin care trece în bune și rele, potrivite și nepotrivite, etc. Noi toți facem judecăți de valoare și le facem la tot pasul, fiind de puține ori conștienți de asta, iar unii o fac în cuvinte urâte, dure. V-ați gândit vreodată cât de mult rău pot face, aceste păreri exprimate la întâmplare în stânga și în dreapta?

Hai să înțelegem

Cine își asumă faptul că îi judecă pe semenii săi? Cu ce etalon îi compară atunci când decide că e într-un fel sau altul, bun sau rău, frumos sau urât? Care este rezultatul judecății făcute, cum contribuie aceasta la corectarea situației care îl nemulțumește ( că tocmai ce a comentat în acest sens)? Care este plus valoarea pe care o aduce judecata de valoare în propria lui viață și mai ales în viețile celorlalți, a „judecaților” ca să zis așa. Câte răspunsuri valoroase pot să apară la aceste întrebări și câte vor apărea?!

Cine își asumă o judecată de valoare?

Deja la acest nivel vorbim despre foarte puțini oameni. Dacă la pasul anterior era aglomerație, în sensul că toată lumea are păreri, opinii, pe care foarte mulți aleg să și le exprime în formă brută ( adică cum le vine la gură), aici s-a aerisit locul. Puțini semeni care împart lumea în buni și răi fac asta conștient și asumat. Este timpul să lăsăm specialiștii, să facă judecățile de valoare, prin analiză și comparație cu etaloane stabilite de institute de cercetări, de academii științifice. Să îi respectăm și să învățăm de la ei limbajul și maniera în care se exprimă către public rezultatul unei judecăți de valoare. Un specialist va aduce o informație publicului fără a deforma rezultatul. Un specialist nu va folosi vorbe urâte la televizor sau în social – media. Un specialist va lucra pentru un scop, va contribui cu munca sa la schimbarea în bine!

Argument

Evaluarea lucrurilor este necesară, prezentarea critică a lucrurilor care merg prost este necesară însă exagerarea la care s-a ajuns ne poluează mințile și viețile, fiind prezentă peste tot. Critica degeaba e păguboasă, strică atmosfera, strică relațiile și deformează caracterele slabe sau aflate în formare. Hai să ne facem viața mai armonioasă : să ne asumăm problemele care există și să găsim soluții de rezolvare, să salutăm lucrurile bune, bine făcute și să contribuim la realizarea lor.

sursa imaginii: pacogomeznadal.com/tag/comunicacion-critica/

O greșeală nu anulează tot ce ai bun în tine!

Iar ai greșit? Vaai nu ești bun de nimic! De câte ori vi s-a spus așa ceva în copilărie, la școală mai ales, sau poate și pe acasă… De câte ori nu v-ați auzit colegii de clasă râzând în timp ce repetau obsesiv asta, în pauza de după ora în care profesorul s-a exprimat atât de categoric…Și de câte ori nu ați râs și voi de alți copii când s-a întors roata, în sfârșit…

De câte ori

mai târziu în viață, ați spus la rândul vostru față de proprii copii, sau de prieteni, în diferite momente, aceleași lucruri?! Era firesc să ne intre în obișnuință, la urma urmei așa am crescut și noi și uite că n-a murit nimeni, ce oameni mari ne-am făcut!

Dar de câte ori

v-ați gândit ce efecte are acel : Ai greșit? Vaai nu ești bun de nimic!  asupra celui căruia l-ați adresat?! Din amintirile de copil mai știți cum v-a făcut să vă simțiti acel comentariu?!

Ați uitat și uităm prea des că uneori o greșeală e doar o greșeală. Important este că ea nu anulează nimic din calitățile persoanei care a comis-o și atunci când e vorba despre copiii noștri este esențial să le spunem acest lucru în cuvinte simple. Este important să înțelegem și noi ca părinți dar să le spunem și lor că există o distincție între un rezultat pe care nu l-au obținut așa cum trebuia și capacitățile lor generale, intelectuale.  În lipsa acestei clarificări, pe care doar noi ca părinți sau ca profesori trebuie să o spunem, copiii vor trece rapid în extrema de a se considera necorespunzători…Ulterior își vor spune singuri Eu nu sunt bun de nimic și vor ajunge să creadă sincer asta, mai ales dacă va interveni o altă greșeală…și greșelile vin, că asta e treaba lor…Așa va ajunge să aibă probleme de încredere de sine și va ajunge un adult fără încredere în el și fără încredere în alții! Apoi va deveni părinte, un părinte care își va educa proprii copii în spirit critic, arătându-le mereu și mereu doar ce au greșit. Așa ne creștem copiii niște oameni cu încredere de sine scăzută. E timpul să facem altfel!