Ce dezvăluie un mod agresiv de comunicare?

Răspunsul la această întrebare este simplu – FRICA și ar putea părea surprinzător pentru multă lume.  Dacă reflectați puțin veți vedea că răspunsul este logic, doar că nu e o logică evidentă ci una subtilă,  care nu este sesizabilă de la prima vedere.

Cum să fie frică în spatele agresivității ? Ei bine da este frică sub una dintre formele ei de manifestare : frica de a rămâne mai prejos, frica de ridicol, frica de a eșua, frica de a fi privit de ceilalți (martorii) ca fiind o persoană slabă, frica de a-și accepta/arăta vulnerabilitatea sau chiar vina, frica de a se adapta unui alt mod de a face lucrurile decât celui personal, frica de a nu putea controla situația…

Sunt  convinsă că mai sunt și alte forme ale fricii, temerilor, nemulțumirilor personale care pot fi mascate sub un stil agresiv de a conversa. Ideea este că agresorul nu prea își dă seama de asta și de aici poate începe angoasa lui personală, de genul : Oare de ce nu vrea să înțeleagă X ce îi tot spun…

De unde știu eu asta? Păi din experiența personală pentru că am răspuns și eu agresiv în anumite situații dar am trăit și experințe când am primit răspunsuri agresive. După care am analizat, am citit, am învățat cum să gestionez.

Ce arată despre o persoană modul ei agresiv de a conversa? Arată faptul că în interior există un dezacord, o frică, o frustrare, un dezechilibru, o neînțelegere, o supărare, o furtună. Aceste turbulențe ies în afară cu ușurință pentru că presiunea lor e atât de mare încât se manifestă exploziv la orice oportunitate va apărea. Și dacă nu apare…persoana respectivă își va crea ocazia de a da lecții verbale musai în public, deoarece aici este vorba și despre o necesitate de satisfacere a orgoliului.  Stilul e cu atât mai virulent cu cât deranjul interior e mai mare pe moment sau mai vechi, în timp.

Există desigur soluții de corectare, ele implică următorii pași: analiza cu obiectivitate a situației, acceptarea faptului că situația respectivă îî produce un disconfort ( adică o temere, o frică, un dezgust, un prejudiciu…), conștientizarea faptului că emoția identificată anterior îi declașează un anumit tip de reacție verbală,  autoponderarea în exprimare. Cu alte cuvinte frica conștientizată ( interior, nu neapărat expusă verbal interlocutorului de moment) își pierde din virulență, din aciditate, din agresivitate. Ea poate fi exprimată apoi prin cuvinte obișnuite, pe un ton neutru cum ar fi de exemplu: Înțeleg situația dar ceea ce se petrece mie îmi produce un sentiment neplăcut și aș dori să evităm aceste lucruri pe viitor.

Sună altfel nu-i așa? Da…dar ca să se ajungă în termeni amicali la un acord referitor la faptul că există un dezacord…trebuie să ai cu cine 😉 . Sprijinul unui specialist este esențial.

Iată aici cum scrie Andrei Pleșu despre felurile de a vorbi.

ProFEST

Astazi am dat peste o știre interesantă pe care vreau să o semnalez pentru potențialul frumos pe care îl are. Un grup de voluntari sub egida Centras propune un festival al cunoașterii ProFest la prima ediție în perioada 25-27 august 2017, în localitatea Râșnov, județul Brașov.

Festivalul are ca obiectiv să aducă laolaltă oameni cu spirit civic, artiști și activiști care să împărtășească din experiența lor soluții pentru a ne implica concret în rezolvarea diverselor probleme ale societății.

Eu una  sunt foarte curioasă să văd ce înseamnă, cum se va derula și cu ce rezultate, motiv pentru care mi-am exprimat intenția de a participa.  Sper că vă atrage ideea de a contribui cu ceva din ce știți să faceți cel mai bine,  la mersul mai firesc al comunității în care trăim.

In mai ceva din noiembrie

Nu știu cum s-a dus anul ăsta pentru voi…pentru mine a zburat la propriu și din toate emoțiile îmi persistă doar câteva. Bucuria redescoperirii primăverii pe malul Dunării, inefabilul mării de la Vama Veche, răsăriturile și norii verii, grația libertății la malul mării..din nou, apoi toamna, culorile de acum.

Gânduri de noiembrie, când în fața ferestrei mai stau doar câteva frunze prinse firav pe crengi, luându-și rămas bun cu noblețe, mai frumoase decât au fost în toată viața lor, dăruindu-ne aurul lor tocmai la despărțire.

Ce e pentru mine din toate astea?

de ce mi se arată toată frumusețea asta a vieții, în viteza anotimpurilor și în lentoarea amintirilor?

Așa simțeam și scriam în noiembrie 2016.  Între timp am trăit multe. De exemplu a murit tata.  Așa am încetat pentru o vreme să gândesc, să citesc, să scriu… Am fost ocupată să simt sau să nu mai simt atâtea emoții, să fac sau să nu mai fac atâtea lucruri, să stau sau nu între mulți oameni, să (nu mai) las într-un final să curgă pe lângă și prin mine viața,  așa cum curge Dunărea în matca ei…firesc și continuu, ci să trăiesc firesc și continuu.