General

Revenirea la normalitate

Cum să procedăm asftel încât să putem lucra și să ne simțim confortabil în preajma celor care au lacune în comportament? Să ne prefacem în continuare că nu îi vedem, că nu îi auzim sau să le spunem cât de frumos posibil că nu e normal ca mai mulți oameni să suporte zilnic lipsa de educație sau de autocontrol a unuia singur?!

Am practicat prima variantă și o practic de cele mai multe ori. Dar din când în când imi aduc aminte că nu e normal să ne abținem tot noi cei care respectăm liniștea și cadrul firesc de lucru într-un spațiu comun. Și în acele momente, cauzate de încă o manifestare zgomotoasă sau exagerată a celui care are mereu nevoie să strige, să se certe, să fie conflictual, îndrăznesc să îi spun persoanei că nu e corect felul său de a se purta.

Ghiciți ce se întâmplă în cele două situații, în prima și în a doua variantă.

Pentru ce-a de-a doua sigur v-ați prins. Cel certat cu bunul simț strigă mai tare ba chiar reproșează că i se încalcă dreptul de a se manifesta liber. Hm…

În prima situație însă, când cei nedreptățiți se fac că nu văd și nu aud mereu, de multe ori ca să evite reacția descrisă mai sus, se întâmplă că în mintea celui certat cu bunul simț elementar se lipește idee că e ok așa, ca el să se comporte efectiv cum are chef, adică fără să îi respecte pe ceilalți colegi din spațiul comun.

Și atunci vă și mă întreb cum să procedăm ca să revenim la normalitate, normalitatea fiind situația în care cei care greșesc trebuie să se corecteze și nu să se impună cu tupeu schimbând ierarhia valorilor în numele libertății de exprimare…Și când te gândești că exemplul acesta se aplică și acasă la bloc…pe stradă…cam peste tot.

Standard

Scrie un comentariu