5 niveluri de discuţii

Întrebarea Andreei din comentariul ei la articolul meu de ieri, Comunicarea între şabloane şi generalizări, m-a făcut să continui căutarea de înţelesuri. Citind pe internet despre clişeele verbale, despre ce poate fi în spatele exprimărilor general valabile, am găsit articolul intitulat Nevoi fundamentale în comunicare, pe Blog by Bodgan Mândru. Mie personal mi-a limpezit şi mai mult lucrurile şi cred că e de bun augur să fac o completare azi, mai ales că aşa vă şi semnalez şi vouă un material util.

Concret iată legătura dintre nevoia de intimitatedescrisă pe larg în finalul articolului lui Bogdan Mândru şi ceea ce spuneam ieri. Avem modalităţi diferite de a discuta, în funcţie de contextul în care ne aflăm dar mai ales în funcţie de cât de apropiaţi suntem faţă de persoana cu care discutăm. Autorul plasează limitele de distanţă/apropiere pe care le stabilim în conversaţiile noastre, pe 5 niveluri după cum urmează:

Nivelul 5 – discuţiile clişeu, care se referă la fapte şi situaţii ce nu au legătură cu persoanele care comunică. Nivelul 4 – raportarea faptelor, acele discuţii în care referirea la propria persoană este indirectă. ( am auzit că…mi s-a relatat că…). Nivelul 3 – evaluări şi idei personale – discuţii în care referirea la propria persoană presupune un anumit grad de dezvăluire personală (eu cred că…). Nivelul 2 – sentimente, emoţii – acele discuţii în care referirea la propria persoană se realizează la nivel afectiv (îmi place să…, mi-e frica să…) Nivelul 1 – împărtăşire completă – discuţii care presupun deschidere totală, discuţii care se realizează cu persoanele cele mai apropiate (partener, părinte, prieten de suflet, preot, psihoterapeut, etc).

Articolul domnului Bogdan Mândru este mult mai vast decât am redat eu şi merită a fi citit, pentru că aduce o perspectivă mai teoretică asupra comunicării în general dar şi a temei pe care am pus-o ieri pe tapet.

%d blogeri au apreciat: