A spune și altora…

Ce titlu ciudat am ales azi…pentru a așterne gândurile despre rostul vieții. Chiar dacă nu vedeți legătura (încă) vă asigur că ea există și este una însemnată. Fix despre însemnătate și vreau să scriu de fapt. 

Cu ceva vreme în urmă

am purtat o discuție cu o persoană tare dragă sufletului meu, cu care indiferent cât de rar mă văd…am sentimentul că discuția curge continuu (verbal dar mai ales emoțional) fix de unde am lăsat-o ultima oară… Doamna aceasta specială despre care vă spun, are ceva ani mai mulți decât mine și o apetență cu totul aparte pentru spiritualitate, cultură, lectură. Respiră prin și printre cărți, are o capacitate extraordinară de a citi, a pătrunde dincolo de litere, a sintetiza, a corela dar mai ales a reda prin cuvinte tot ce a absorbit prin lectură. 

Discuția

de la care am pornit am provocat-o eu cu întrebarea Tu te iubești pe tine? și a ajuns frumos de tot la ” – Da, prin ceilalți. Cred că asta îmi e și menirea dealtfel, să le aduc oamenilor informația cea mai utilă, cât mai aproape și mai pe înțelesul lor…Citesc cu drag și spun și altora ce am aflat. Mulți nu au acces la cărți, sau nu au timpul necesar! …’

Să dai viață cărților

Mie mi s-a părut ceva minunat, să dai viață celor citite și învățate, să ai răbdarea și bucuria de a spune și altora ceva interesant, sau util, sau cine știe care poate schimba cursul unor întâmplări. Asta îmi amintește de filmul Fahrenheit 451

%d blogeri au apreciat: