Am atâtea poduri de construit…

pod curcubeuAşa i-a răspuns tâmplarul din poveste (aceea cu care am încheiat aseară Porţia de coaching) fratelui cel mare, când a fost rugat să nu plece, să mai rămână ca să repare prin gospodărie una alta…Cred că avem cu toţii multă treabă de făcut, aşa ca în povestea  cu fraţii certaţi. În loc să ridicăm garduri înalte, care să ţină în afara vederii noastre, situaţiile neplăcute în care am intrat cu voie sau fără voie, am putea construi poduri pentru rezolvări. Ştiu, ştiţi că este ceva complicat, care se face cu multă răbdare, efort, drag de oameni. Dar gândiţi-vă ce merită mai mult? Să te înconjori rapid, de garduri, până când te închizi, te izolezi, sau să construieşti, să deschizi o cale?! Răspunsul la această întrebare e diferit de la om la om, de la situaţie la situaţie, de la moment la moment.

Există întrebări care determină un proces de căutare a răspunsului, care ne transformă; nu răspunsul aflat cât căutarea lui. Cel mai frumos este că aceste întrebări au ecou, căutarea se multiplică, se ramifică şi poate conduce la mai multe soluţii de rezolvare. În coaching le spunem întrebări puternice; deloc întâmplător.

Tot ce construim cu valorile personale, rezistă. De ce? Pentru că ele sunt cele mai trainice materiale de construcţie pe care le are un om la dispoziţie, chiar dacă uneori nu ştie sau nu este conştient de acest lucru. Mi-am dorit ca aseară să fi ridicat cât de puţin colţul perdelei care acoperă valorile personale, adică tot ce e mai bun în voi. Dacă am reuşit sau dacă nu, spuneţi-mi prin comentarii. Le aştept cu interes şi vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost alături de mine, la atelierul de aseară!

%d blogeri au apreciat: