Ascultare şi puţin suflet

imagesinimi-albastre3.pngCe este ascultarea activă şi la ce foloseşte? Este una dintre primele noţiuni pe care le-am studiat în cadrul pregătirii pentru a deveni coach şi de atunci, de când am aflat prima dată despre acest concept l-am inclus în practica mea curentă. Cu alte cuvinte am inclus acest instrument în folosinţa zilnică. De ce am făcut asta? Vă spun imediat şi aşa veţi înţelege singuri dacă e ceva folositor şi pentru cine.

Într-o conversaţie oarecare ce are loc între doi interlocutori, unul vorbeşte iar celălalt ascultă. În timpul discuţiei rolurile se schimbă firesc, uneori lin alteori mai brutal, în funcţie de cei doi, de tema şi miza discuţiei dar mai ales în funcţie de abilităţile de comunicare pe care le au (sau nu).

Hai să analizăm puţin. În postura de vorbitor să spunem că e mai simplu, îţi urmăreşti pur şi simplu firul gândurilor şi alegi cuvintele, frazele potrivite pentru a reda cât mai pe înţelesul celuilalt, mesajul pe care vrei să îl transmiţi. În postura de ascultător ai mai multe de făcut, cel puţin într-o conversaţie cu o persoană dragă. Iar dacă eşti coach, ascultarea este esenţială pentru toată lucrarea ce se va face în aşa zisul spaţiu de coaching, pentru transformarea clientului.

Mă explic imediat. Când asculţi pur şi simplu o poveste cel mai adesea firul spuselor te duce cu gândul la experienţele tale de acelaşi gen cu cele pe care le auzi. Sau dacă nu ai trăit ceva asemănător, gândul îţi fuge la ceea ce ai face tu în acea situaţie. Deja reacţionezi mental la ceea ce auzi. În faza asta ascultarea e de nivel 1, în care practic ascultătorul reacţionează personal la spusele vorbitorului, ba chiar îl întrerupe ( Aaa…ştii ce aş fi făcut eu în locul tău?! Păi, aş fi…) şi duce el la capăt propria poveste. Rezultatul unei conversaţii în care intervine ascultarea de nivel 1 este puţin satisfăcător pentru cel care ar fi vrut să-şi spună până la capăt istorioara.

Ascultarea poate fi dusă însă la un nivel superior, lucru care duce întreaga conversaţie pe un palier mai înalt de satisfacţie. Atunci când ascultătorul îl aude, înţelege şi îi arată vorbitorului prin limbajul non-verbal acest lucru, când el însuşi nu reacţionează la cele spuse pentru simplul fapt că e acolo pentru celălalt, ascultându-i pe deplin povestea, excluzându-se voit din „momentul” celuilalt, ei bine atunci e ascultarea de nivel 2. Vorbitorul se simte respectat, înţeles pentru că a simţit toată atenţia interlocutorului său, care nu l-a întrerupt. Satisfacţia unei asemenea convorbiri e de altă natură decât în primul caz descris. Iar dacă, la inversarea firească a rolurilor, cel care a fost ascultat şi înţeles cu respect atunci când a vorbit, arată celuilalt acelaşi nivel de ascultare şi de preţuire, cred că vă imaginaţi cât de plăcut va fi sentimentul final cu care se vor despărţi cei doi, dorindu-şi să mai stea de vorbă şi altă dată.

Coach sau nu, client de coaching sau nu, toţi avem dreptul şi obligaţia să învăţăm să vorbim unii cu alţii în condiţiile cele mai satisfăcătoare. Şi ca să reuşim avem de învăţat şi de practicat ascultarea. În opinia mea doar printr-o comunicare eficientă relaţiile dintre noi au o şansă de fie de calitate! Şi ar mai fi ceva, pe lângă ascultare, un ingredient special…puţin suflet!

%d blogeri au apreciat: