Băiatul de lumină

400-01-la-multi-aniTudor e fiul unei colege de serviciu, este un baiat de lumina. Aşa l-am perceput prima oară când l-am întâlnit şi la fel mi-l amintesc de câte ori mi-e dor de el. Acum e în clasa a 5a, creşte şi sunt convinsă că e raţiunea de a fi a mamai sale. L-am întâlnit într-un moment de mare tristeţe pe care îl duceam greu, la nici două luni după ce măicuţa mea plecase…şi m-a impresionat faptul că pur şi simplu nu a putut să ignore tristeţea mea. A făcut ce a făcut şi s-a lipit de mine cu dulceaţa lui de copil de atunci, şi povara mea n-a mai fost povară pentru câteva zile cât am fost în preajma lui. Pentru mine decembrie aduce amintirea despărţirii de mama şi doare, dar şi amintirea lui Tudor şi a dărniciei sale. Ce mi-a dat Tudor? PUTERE şi SPERANŢĂ.

Ce mă face să scriu despre el azi de ziua naţională? Tocmai acest prilej de sărbătoare, care îmi dă speranţa în viitor prin ochii şi zâmbetele tinerilor pe care îi întâlnesc personal de la o vreme, cu ocazia atelierelor de coaching şi comunicare pe care le fac. Ieri am avut din nou acestă răsplată de bucurie, am primit-o din ochii unor tinere şi tineri frumoşi de la Brăila, cărora le mulţumesc pentru că vor ceva mai bun de la ei înşişi şi de la viaţă.

La Mulţi Ani România, ai tineri de lumină!

%d blogeri au apreciat: