Ca de obicei mai mult decât vorbe

urecheEste incredibil cât de mult se poate vorbi concret, câte se pot spune fără a divaga, despre ascultare. Asta s-a întâmplat ieri la atelierul de mai: am vorbit despe ce înseamnă să asculţi, care e diferenţa dintre a auzi, a asculta şi a asculta activ, cum se face concret şi mai ales la ce ajută.

Când spun ascultare mă refer la partea poate cea mai dificilă dintr-o conversaţie, în care sunt necesare pentru ascultătorul activ exercitarea unor aptitudini cum ar fi: disciplina de a tăcea, abilitatea de a înţelege, concentrarea şi răbdarea de a urmări ideea expusă de vorbitor până la capăt, necesitatea de a respecta interlocutorul, capacitatea de a-i sprijini acţiunea contact vizual(curajoasă) de a se deschide prin discursul său, aptitudinea de a empatiza cu vorbitorul, respectarea cerinţei esenţiale de a stabili şi menţine contactul vizual.

Cred că e de la sine înţeles că acest fel de ascultare nu se practică cu oricine şi nici oricând. În coaching şi comunicare este obligatoriu acest fel de a asculta, motiv pentru care învătând şi practicând deja de ani buni acest lucru, îi înţeleg foarte bine puterea. Este un instrument folositor, un fel de baghetă magică a comunicării, care transformă relaţiile din negative în pozitive. Sigur că nu toată lumea face coaching, dar de comunicare ne împiedicăm (adică nu mergem lin) încă cu toţii. E timpul cred eu, să ridicăm la un nivel superior felul în care vorbim unii cu ceilalţi, evitând pe cât posibil să vorbim unii despre ceilalţi.

De multe ori atunci când avem ceva de spus şi ne adresăm cuiva, de-abia suntem auziţi la nivel de sunete emise şi foarte rar suntem înţeleşi la nivel mental (conceptual) ce vrem să transmitem prin vorbele noastre. Ştim cu toţii cum arată asta dar mai ales cum ne face să ne simţim. Afirm cu convingere că dacă ne-am educa şi antrena să ne ascultăm unii pe ceilalţi în loc să ne criticăm reciproc, relaţiile noastre s-ar schimba mult în bine, la fel şi noi ca oameni. Este un lucru demonstrat deja.

Ieri la Porţia de Coaching am afirmat că ascultarea activă este grea şi am fost imediat întrebată de ce. În opinia mea  este dificil chiar şi pentru un om antrenat (dar pentru un începător) deorece necesită un consum mare de resurse/energie. A fi atent, a fi prezent în conversaţie, a-l înţelege şi sprijini în acelaşi timp pe interlocutorul tău cere putere, pricepere, bunăvoinţă. Din punctul meu de vedere este un consum de energie. Dar este binefăcător pentru ambele părţi atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Adică merită din plin să facem acest efort pentru că atunci când suntem ascultaţi şi înţeleşi ne simţim importanţi şi respectaţi. Ceea ce ne satisface una dintre nevoile umane de bază. Prin reciprocitate atunci când schimbăm rolurile şi devenim noi ascultători, oferim aceleaşi recunoaşteri, ale importanţei şi respectului, interlocutorilor noştri. În acest mod simplu relaţiile dintre noi se îmbunătăţesc. Ne cuprinde o stare de bine, de bucurie şi tot ce ne dorim este să avem din nou ocazia să conversăm cu acea persoană deosebită, care ne-a ascultat într-un mare fel.

Exact asta a demonstrat şi exerciţiul din finalul atelierului. Comentariile celor prezenţi au confirmat utilitatea şi aplicabilitatea imediată a ideilor teoretice pe care le-am expus. Am fost puţini dar complet implicaţi, am lucrat de minune, am vorbit, am ascultat, am râs, am plecat prieteni. Licuricii din privirile lor mi-au spus multe…

%d blogeri au apreciat: