Când motivarea este în pericol…

Ce poţi face atunci când simţi că eşti în situaţia în care ai pornit la drumul visat şi apar obstacole, ţi-ai făcut planuri şi-ai început dar motivarea începe să pălească, ai gândit şi întreprins acţiuni însă ritmul stagnează parcă fără voia ta, te-ai implicat cu mult suflet dar ceva…nu ştii ce, nu se leagă?!

Cum să înţelegi ceea ce se întâmplă, cum să decelezi dacă şi care este porţia ta de vină dar mai ales ce să faci ca să repui lucrurile pe făgaşul visat, pe care o porniseră şi ele la început?!

Are cineva vreo sugestie?

Îmi vine în minte o primă variantă de răspuns:

imagesIa distanţă de problemă, fă un pas înapoi nu pentru a renunţa (nu permite acestui gând să îşi facă loc nici în mintea ta nici în cea a echipei) ci pentru a găsi detaşarea emoţională necesară. Stai aşa o vreme, fără a face ceva şi pune-te în postura de observator neutru, adică fără implicare. Observă situaţia, personajele, rolurile şi trage concluzii. S-ar putea să te ajute, cel puţin la calmare dacă nu cumva la obţinerea unei clarificări sau găsirea unei soluţii.

Oricum fă ceva, care să alunge umbrele şi să te ducă cu un pas măcar mai aproape de împlinirea dorinţei tale!

Încă una

O altă abordare care îmi vine este aceea de adiscuta deschis cu cei care sunt implicaţi împreună cu tine, în contextul în care te afli. Ar fi ideal ca persoanele să fie deschise şi să vorbească (dar şi să înţeleagă) deschis care e realitatea curentă, care e cea dorită şi cum se poate ajunge de la una la cealaltă, în timpul şi condiţiile convenite de echipă.

Voi ce fel aţi rezolvat situaţiile de acest gen?

Sunt curioasă ce soluţii aţi aplicat şi aştept cu interes poveştile voastre, în comentarii la acest articol. Mulţumesc!

%d blogeri au apreciat: