Comunicarea într-o relație e un „never ending story”

Povestea fără sfârșit a comunicării într-o relație este cumva ca sarea în bucate. Dacă nu este prezentă deloc bucatele nu sunt gustoase, relația e …nesărată. Dacă sarea este folosită în exces bucatele sunt greu de mâncat, relațiile gen saramură nu se pot concretiza pentru că sunt greu de…înghițit.

Cum să găsim măsura potrivită a comunicării într-o relație pe care ne-o dorim să prindă suflu, să trăiască, să dureze ?

Există câteva indicii și reguli clare de comunicare în general, referitoare la procesul în sine. Există alte indicii  și reguli la fel de clare despre oameni, referitoare la psihologia feminină și cea masculină. Le putem găsi în cărțile de specialitate. Studiul lor este în opinia mea obligatoriu în ziua de azi pentru orice persoană care vrea să lege relații sănătoase de lucru, de parteneriat, de prietenie, de dragoste. Fără a avea astfel de relații nu se mai poate trăi…o viață armonioasă ci doar una de formă.

Practica regulilor de comunicare într-o relație este dificilă, chiar dacă cunoaștem regulile și multora dintre noi, încă ne dă dureri de cap.

Vestea bună este că

vă propun să vorbim despre această tematică a comunicării de bază într-o relație dar și să învățăm împreună câteva lucruri practice, la atelierul marca Porția de Coaching, pe care îl voi susține în Galați în luna octombrie. Voi reveni cât de repede cu detaliile organizatorice :). Fiți pe recepție!

 

imaginea este preluată de pe internet

Chiar dacă nu știu…

Chiar dacă nu sunt conștienți, toți oamenii posedă o anume frumusețe și noblețe interioară. Și chiar dacă fiind în necunoștință nu o celebrează, toți oamenii simt că este ceva important, ceva nedefinit, care trăiește pe dinăuntrul lor cumva independent de viața exterioară, dar de care se simt separați…Cu toții ne punem întrebarea la un moment dat ce este viața, viața noastră, e doar o alergare de acasă la serviciu-școală-piață-bancă-plătit facturi și altceva nimic?!

Chiar dacă nu sunt conștienți de omenia și de frumusețea lor interioară, toți oamenii o manifestă. Atunci când spun unui semen trist vorbe de încurajare, sau când ajută un om aflat la nevoie, ori de câte ori oamenii fac ceva cât de puțin dar din tot sufletul, pentru un alt om care le-a cerut sau nu ajutorul, atunci dispare acea separare a exteriorului lor de propriul interior. Sentimentul de separare se diluează ori de câte ori cineva le mulțumește cu toată inima pentru binele făcut, sau le zâmbește sincer și le transmite un gând curat, sau le validează omenia pe care au manifestat-o undeva…cândva…demult.

Așa se trezește în interior un bulgăraș de foc care le încălzește pieptul și le redă strălucirea din ochi. Pentru unii lucrurile astea pică în uitare, însă pentru alții începe de aici călătoria spre interiorul lor. Călătoria conștientă spre Sine. Pe drum se vor descoperi pe ei înșiși, vor înțelege că sunt speciali și ei dar și ceilalți oameni și vor învăța, vor dori și vor acționa astfel încât să își facă o viață împlinită din acel punct mai departe. Lucrare grea dar importantă.

Voi ați văzut pe stradă oameni cu ochii goi? În oglindă i-ați văzut?! Și de acolo încolo ce ați făcut pentru ei…pentru voi înșivă?

Oamenii sunt frumoși și nobili pe interior, chiar dacă încă nu știu asta! Poate dacă vom vorbi mai mult și cu mintea deschisă despre aceste lucruri vom reuși să trăim mai bine unii cu ceilalți și mai ales noi cu noi înșine.

Oare cum e viața dincolo de judecăți și definiții ?

Deși pare a fi o întrebare retorică pentru majoritatea dintre noi oamenii obișnuiți, deși răspunsul pare îndepărtat, complicat de dat, lucrurile nu stau chiar așa pentru toată lumea. Există printre noi, semeni care sunt cunoscători ai câtorva taine despre cum este sau ar putea fi viața noastră, dincolo de iureșul nebun în care ne trec zilele și anii. Acei oameni pot, vor și știu cum anume să ne răspundă la această întrebare, astfel încât și viețile noastre să primească un plus de lumină, un plus de armonie pe care să îl dăm apoi mai departe celor dragi și nu numai lor.

Oreste Teodorescu și Doru Bem sunt fondatorii Centrului de Dezvoltare Personală și Spirituală ORDO, din București. Vor veni în premieră la Galați cu un eveniment de excepție pe care îl vor susține în perioada 18-20 noiembrie 2016 la sala Nicolae Bălcescu a centrului de Afaceri Dunărea, Hotelul Dunărea – Danube Stars.

Programul evenimentului este următorul:

Vineri 18.11.2016 ora 18,30 – 20,30 Conferința Omul Nemuririi și Sensurile Vieții

Sâmbătă 19.11.2016 ora  17,30 – 21,30 Curs intensiv Universul mental și principii de meditație , lector Oreste Teodorescu

Duminică 21.11.2016 ora 15,30 – 20,30 Curs intensiv Terapia bolilor spirituale, lector Doru Bem

Participarea la conferință costă 35 de lei, participarea la fiecare curs costă 160 lei/curs, cu rezervare telefonică prealabilă la telefon 0723520448 si plata parțială în avans necesară doar pentru participarea la cursuri.

Găsiți toate detaliile despre tematica ce va fi abordată pe pagina de Facebook a evenimentului, sau cu un simplu click aici.

Atunci când (vrei să) meriți o răsplată

Ați trăit vreodată sentimentul acela de a vrea să meritați ceva, o vacanță, un lucru bun, un moment frumos cu un om drag ?! Sunt convinsă că da, mai ales în copilărie când știați că dacă vă faceți lecțiile la timp, dacă ordonați prin cameră sau chiar în toată casa până venea mama de la serviciu…părinții vă recompensau măcar cu o îmbrățișare și o vorbă bună, dacă nu cumva și cu prăjitura preferată.

Ca adult e altfel

deoarece răsplata pe care o vei fi meritat la capătul eforturilor tale, ți-o oferi chiar tu. Asta face lucrurile cel puțin la fel de interesante, din punctul meu de vedere. De ce? Vă explic îndată.

Satisfacția lucrului dus la capăt

m-a făcut de multe ori să strâng din dinți atunci când oboseala sau orele înaintate mă ispiteau să abandonez. De multe ori am și făcut-o pe principiul lasă că oricum tot eu le fac, tot eu le voi rezolva pe toate…Dar în acele momente, tihna mult dorită îmi era stricată tocmai de conștiența inconsecvenței mele. Știam și nu știam că lucrurile sunt simple și simplu de gestionat.

Până când

am citit despre puterea extraordinară a integrității și a autenticității personale. Autorul român Domnul Milion explică în cartea sa Cum să te îmbogățești în timp ce dormi, cât este de benefic să fii egal cu tine însuți în tot ce faci. Cu alte cuvinte să gândești înainte de a vorbi, să spui ce ai gândit, să faci ceea ce ai spus că vei face. Nimic mai mult, nimic mai puțin de atât. Nu contează că vorbele le-au auzit și alții, că te-ai exprimat cu martori …hihi..ca să zic așa. Adică nu doar în acea situație se aplică mecanismul acesta. El funcționează perfect mai ales când ești doar tu cu tine. Dacă ți-ai propus să realizezi o activitate, să obții un anume rezultat, FĂ-O!

Faci mare conomie de energie

Când ești în acord cu tine însuți/însăți și egal/egală în ceea ce gândești – afirmi- faci, ei bine atunci lucrurile se armonizează rapid în viața ta. De unde te chinuiai teribil să gândești „enșpe” planuri, le povesteai cuiva, și altcuiva în căutarea de soluții sau de parteneri sau doar ca să socializezi…deodată se instalează o liniște prolifică. Cum se menține acest stadiu mulțumitor din viața ta? prin consecvență adică continuă să îți propui scopuri posibil de atins, adică rezonabile și respectă-(te) le! Continuă să menții armonia și egalitatea între cele gândite, vorbite, făcute de tine, pentru tine sau pentru ceilalți. Continuă să fii rezervat în a povesti oricui despre asta…ține lucrurile pentru tine o vreme…va fi micul tău secret care te va face să zâmbești pe dinăuntru. Vei economisi o cantitate de energie foarte mare, pe care apoi o vei fructifica minunat la realizarea dorințelor tale ( scopurile propuse mai demult). Fii consecvent!

Asta te face integru și autentic

Ai putea crede că dacă procedezi așa cum am explicat mai sus, ești egoist sau nepăsător față de alți oameni. La o analiză mai atentă, de mai mare adâncime a implicațiilor, vei înțelege însă că exercițiul practicat și dus la îndeplinire, de a fi egal cu tine însuți, te învață de fapt cum să fii integru și autentic. Asta vine la pachet cu armonia, cu împlinirea. Și din acel moment (știi că) meriți cu siguranță o răsplată! Ca de exemplu să îți oferi un răsărit la Vama Veche în acordurile Bolerou-ului lui Maurice Ravel…

 

Prizonieratul inconsecvenței

Plătești și tu tribut acestui obicei dăunător ( de a amâna, de a nu duce lucrurile până la capăt uneori, de a uita care e scopul tău într-o anumită situație, de a renunța la răbdare, la efortul continuu, din comoditate…) care a intrat perfid în felul tău (ca și în al meu) de a trăi, care te-a luat prizonier… Sigur te revolți și tu din când în când și îți spui cu forță Gata cu lenea, Gata cu amânarea, Gata cu lipsa de disciplină! Dar a doua zi continui să lași lucrurile așa cum s-au aranjat singure, continui să mergi din inerție pe drumul cunoscut, pentru că e muuult mai comod, nu-i așa ?! Și dacă revolta ta e pe bune oricum nu te ține mai multe de 2-3 zile… După care abandonezi ideea de a crea un nou obicei, mai sănătos decât primul, care ți-ar fi adus satisfacția unei împliniri, fie ea cât de mică, în schimbul depresiei legate de vechea veșnica monumentala lene…

Rostul inconsecvenței

Ce este inconsecvența? Sau mai corect spus care este inconsecvența ta? Din ce prizonierat vrei/ai nevoie să te eliberezi? Grele întrebări, importante răspunsuri! Pentru că odată ce răspunzi cu onestitate la întrebările de mai sus, vei pune prima cărămidă la construcția (ta) cea nouă – de lărgire a orizontului tău de gândire, de deschidere a barierei, de ridicare a vizetei de la casca pe care o porți acum și care îți îngustează câmpul mental/vizual…Eliberarea din tipare, extragerea dintr-o extremă ( de gândire, de atitudine, de comportament, de stil de relaționare, de stil de viață) înseamnă o eliberare din prizonieratul inconsecvenței. Rostul ei de a exista în viața noastră e acela de a ne arăta că poate și trebuie să fie mereu depășită. Cât e ea de inconsecvență…este foarte consecventă în a persista!

Extreme și limite = instrumente de trăit

Ne lovim de ele mereu, zilnic, la noi sau la alții. De ce? ca să pricepem odată și pentru totdeauna că sunt folositoare. La ce sunt bune aceste obstacole? Este esențial în viața oricui să își cunoască (și asume) limitele emoționale dar nu numai, între care trăiește, atât cea minimă (cea mai defavorabilă) cât și cea maximă (cea mai mulțumitoare). Doar atunci când un om își cunoște zonele de emoție cele mai sensibile, modalitatea în care a ajuns acolo, felul în care poate ieși din acele stări extreme….doar atunci acel om va cunoaște și cum să se poziționeze în zona de mijloc a instrumentelor sale de trăit (emoții, trăiri, reacții, mecanisme, comportamente, fel de a relaționa, etc…). Astfel se poate cu adevărat centra în propria sa existență și apoi din acel loc de siguranță maximă, de vizibilitate maximă, viața  îi/își  va oferi o perspectivă și un potențial egal în toate direcțiile (deoarece matematic vorbind centrul este egal depărtat de capete sau de circumferința cercului sau de suprafața sferei). Din mijloc, din poziția de echidistanță avem cea mai mare lejeritate de a mânui instrumentele eficient. Cu condiția să cunoaștem aceste lucruri foarte bine. Apoi …lumea e deschisă!

 

 

Adevărata comunicare

Este o temă care mă preocupă de multă vreme și pe care o abordez cât de des pot, în postări sau la atelierele Porția de Coaching. Simt această nevoie pentru că de când cu isteria hai să învățăm cu toții public speaking, de când toată lumea are de spus ceva ținând cont de regulile vorbitului în public mai puțin de aceea de bază referitoare la existența unui conținut al discursului, din acel moment zic…comunicarea suferă. E doar o combinație de cuvinte și gesturi, mai mult sau mai puțin bine făcută din punct de vedere tehnic.

Ce dă conținut unui discurs?

În primul rând cunoștințele și expertiza pe care le are vorbitorul în domeniul despre care vorbește în public. În al doilea rând existența unui mesaj al discursului. În al treilea rând maniera în care vorbitorul transmite mesajul către publicul său ascultător. În al patrulea rând gradul de utilitate a temei abordate (informațiile pe care le conține discursul) pentru publicul țintă.

La câte asemenea discursuri ați asistat în ultima vreme? Discursuri în care cel care vă vorbește chiar cunoaște domeniul pe care îl abordează, are ceva de spus concret și specific, aduce o contribuție personală, plus valoare, o face conștient, cu autenticitate și cu profesionalism, iar ceea ce v-a comunicat vă este de folos, puteți aplica imediat cu rezultate…Dacă vă răspundeți sincer la această întrebare veți afla de ce participarea la anumite evenimente v-a lasat un gust de nemulțumire…pentru că de fapt acolo nu a avut loc o comunicare reală ci doar s-au făcut exerciții de vorbire în public.

Dar ce este comunicarea adevărată?

Cum se face, când se stabilește, ce efect are, unde se petrece? Se pot naște multe alte întrebări pe tema autenticității în comunicare. În opinia mea o comunicare reală se stabilește doar între doi sau mai mulți oameni vii, adică prezenți, conștienți de sine și prezenți în momentul discuției, interesați cu adevărat de subiect și care se tratează reciproc cu respect. Hm, deja e complicat…

Vă semnalez un articol interesant pe acest subiect, care aduce mai multe răspunsuri : Tu cu ce te ocupi? autor Alexandru Ionuț Bătinaș publicat pe www.astrocafe.ro.

Apropo…tu cu ce te ocupi?!

 

Ieșirea din ceață

Azi m-au inspirat ceața de afară și lait motivul de sezon…deszăpezirea. Dacă nu vezi soarele din nori sau din ceața groasă, înseamnă că nu există și nu îți susține viața în continuare, clipă de clipă?! Dacă nu dai zăpada la o parte înseamnă că dedesuptul ei chiar nu există un drum care nu alunecă și îți oferă stabilitatea necesară ca să te duci unde vrei tu?!

Simt nevoia să repet, sub o altă formă ceea ce am gândit și spus și cu alte ocazii despre comorile din oameni. Mă refer la valorile umane reale pe care fiecare le posedă dar le uită sau le ține voit îngropate sub un munte de frică, orgolii, iluzii și suferințe. Cum să le fie chipul zâmbitor și inima încrezătoare, cum să le sclipească privirea, cum să se facă simțită viața din ei când mintea stă în ceață și propria valoare îngropată în propria uitare…

Cred cu forță în puterea și capacitatea omului de a se descoperi pe sine însuși, de a se desmetici din dezordinea gândurilor, de a se ordona pe calea lui proprie și personală, după ce și numai după ce se scutură de influețele și tiparele care i-au fost atașate de-a lungul timpului.

Poate că va fi folositor felul în care se referă la aceleași lucruri, dar în stilul propriu dr. Edith Kadar, autoarea articolului Mulțumirea de sine prin mulțumirea altora? E un semn de întrebare acolo și dacă nu l-ați perceput încă, în mod cert l-ați trăit pe propria piele, poate fără să vă fi dat seama. necesită atenție și prezență. Adică cum … prezență? Este vorba despre a fi conștient că te afli în propria ta viață, experiență și a face ceva bun din (cu) asta. Viața curge oricum, independent de noi iar cei absenți  trăiesc într-o realitate paralelă, aceea în care le place să uite, să ignore, să se iluzioneze și să sufere…ei mai mult decât alții, desigur.

Acum după ce ați citit și înțeles că (cum) vă faceți singuri rău, veți continua să (vă) ignorați ? De data asta nu aștept comentarii.

Despre creativitate și dezvoltare la Radio BunaZiuaGalați

Vineri 20 noiembrie 2015 de la ora 18,30 sunt invitata lui Adrian Radion în emisiunea lui Creativ mereu, la Radio BunaZiuaGalati. Este un post nou de radio (online), înființat și condus de o echipă tânără și entuziastă, căreia îi urez emisiuni de calitate, care să aducă valoare gălățenilor și astfel să aibă o audiență solidă.

Din perspectiva mea de coach, trainer, om de comunicare voi vorbi despre creativitate și dezvoltare, în dialog cu Adrian și vă invit să ne ascultați aici.

Ești mai mult decât se vede

Culorile de jar din copaci, seninul atât de albastru al cerului, volutele albe ale norilor, lumina de miere și mirosul de zăpada al aerului, parcă toate atrag atenția asupra acestui moment special din an, când toamna face ultimele ei călătorii prin păduri, pe câmpii dar și prin suflete, înainte de a lăsa locul liber iernii. Viața se transformă încet, își reduce aparent motoarele pentru a primi și apoi a trece iarna, urmând să izbucnească în primăvară cu puteri înnoite. Totul este mult mai mult decât se vede, chiar și eu chiar și tu! Știi asta despre tine? Poate că a venit timpul să cauți să (Te) înțelegi…