Dacă-i joi e despre noi?

Ca să fie o continuitate a zilelor săptămânii dar și a ideilor, întrebarea care urmează e despre noi? Cât de mult mă regăsesc în noi? Din care „noi” fac eu parte? Care eu?!

În loc de o singură întrebare am ajuns la 4. Să mai înțeleagă careva ceva dacă poate 😉 ! Și să-mi spună și mie…

Miercuri este despre cercuri

Mi-am făcut de ieri cărare 🙂 către tema episoadelor de viață circulare. Întrebarea zilei de miercuri este dacă ați trăit așa ceva vreodată? Mie mi s-a întâmplat de mai multe ori până acum, să simt că în anumite momente din viață, mi s-au pus în față aceleași situații doar că la un alt nivel de acțiune și de înțelegere. Cam ca un fel de cerc pe care l-am parcurs pe circumferință în ani de zile și ajungând la final mă trezeam (la nivel conștient) în apropierea punctului de unde plecasem, dar venind din sens opus. Iar în momentul în care am închis bucla am știut la nivel intuitiv că am încheiat o etapă de viață și am pornit o alta…

„Cercurile” mele au fost pe diferite domenii: părinții, copiii, viața personală, cea profesională. Unele s-au închis și au rămas în urmă. Altele m-au condus în spirală ascendentă, strunindu-mi dar și alimentându-mi curiozitatea pentru ce urmează, astfel că am observat că pășesc cu mult interes mai departe. Știu că tema de azi și dezvoltarea ei (voit )succintă este cam eliptică dar tocmai de asta doresc să știu: la voi cum este geometria? Cerc, pătrat, linie sau punct?

Întrebarea de marți…

Ați observat că lucrurile care vi se întâmplă au fix acea însemnătate pe care le-o atribuiți în mintea voastră? Mi s-a părut o întrebare firească pentru o zi de marți, care este guvernată de Marte zeul războiului. Ca să detaliez tema propusă continui cu două întrebări:

Cum adică lucrurile „mi” se întâmplă așa cum „le gândesc eu”? Păi nu se întâmplă așa cum vor ele, așa cum curge viața?

😉 Răspunsul este da la ambele întrebări și vă explic de ce este așa. Ghilimelele indică faptul că acolo intervin percepțiile personale în derularea lucrurilor iar lipsa ghilimelelor din a doua întrebare indică faptul că acolo lucrurile curg firesc, intrinsec, independent de percepțiile și dorințele fiecăruia. Mmm…suntem tot în ceață ?!

Un exemplu va clarifica totul. Să spunem că am plecat supărată de acasă pentru că am descoperit că un cunoscut m-a păcălit într-o anumită chestiune. Pe parcursul zilei îmi întorc gândul pe toate părțile și când primesc un telefon de la cineva care dorește să discutăm un proiect de colaborare, îmi vine în minte teama de a fi păcălită din nou. Astfel că reacționez condiționată de acest sentiment întreținut în mod artificial și zic pas. Cu alte cuvinte dacă aveam mintea limpede sau neinfluențată de cele întâmplate mai devreme aș fi putut gândi și reacționa altfel, mai deschis, mai constructiv.

Cât despre a doua chestiune, cea referitoare la faptul că lucrurile se întâmplă firesc, spuneam că e la fel de adevărată. Viața are felul ei de a se petrece, de a se manifesta și dacă sunteți obiectivi veți recunoaște că noi influențăm asta într-o foarte foarte mică proporție. Ce vreau să spun este că totul curge indiferent de felul în care reacționăm noi la ceea ce se întîmplă, cu precizarea că dacă alegem să ne împotrivim am putea înrăutăți situația iar dacă alegem să ne armonizăm cu viața, am putea trece mai repede și mai ușor prin situațiile respective. Sigur că discuția este de la caz la caz…

Voi ce exemple aveți?

 

 

Atunci când (vrei să) meriți o răsplată

Ați trăit vreodată sentimentul acela de a vrea să meritați ceva, o vacanță, un lucru bun, un moment frumos cu un om drag ?! Sunt convinsă că da, mai ales în copilărie când știați că dacă vă faceți lecțiile la timp, dacă ordonați prin cameră sau chiar în toată casa până venea mama de la serviciu…părinții vă recompensau măcar cu o îmbrățișare și o vorbă bună, dacă nu cumva și cu prăjitura preferată.

Ca adult e altfel

deoarece răsplata pe care o vei fi meritat la capătul eforturilor tale, ți-o oferi chiar tu. Asta face lucrurile cel puțin la fel de interesante, din punctul meu de vedere. De ce? Vă explic îndată.

Satisfacția lucrului dus la capăt

m-a făcut de multe ori să strâng din dinți atunci când oboseala sau orele înaintate mă ispiteau să abandonez. De multe ori am și făcut-o pe principiul lasă că oricum tot eu le fac, tot eu le voi rezolva pe toate…Dar în acele momente, tihna mult dorită îmi era stricată tocmai de conștiența inconsecvenței mele. Știam și nu știam că lucrurile sunt simple și simplu de gestionat.

Până când

am citit despre puterea extraordinară a integrității și a autenticității personale. Autorul român Domnul Milion explică în cartea sa Cum să te îmbogățești în timp ce dormi, cât este de benefic să fii egal cu tine însuți în tot ce faci. Cu alte cuvinte să gândești înainte de a vorbi, să spui ce ai gândit, să faci ceea ce ai spus că vei face. Nimic mai mult, nimic mai puțin de atât. Nu contează că vorbele le-au auzit și alții, că te-ai exprimat cu martori …hihi..ca să zic așa. Adică nu doar în acea situație se aplică mecanismul acesta. El funcționează perfect mai ales când ești doar tu cu tine. Dacă ți-ai propus să realizezi o activitate, să obții un anume rezultat, FĂ-O!

Faci mare conomie de energie

Când ești în acord cu tine însuți/însăți și egal/egală în ceea ce gândești – afirmi- faci, ei bine atunci lucrurile se armonizează rapid în viața ta. De unde te chinuiai teribil să gândești „enșpe” planuri, le povesteai cuiva, și altcuiva în căutarea de soluții sau de parteneri sau doar ca să socializezi…deodată se instalează o liniște prolifică. Cum se menține acest stadiu mulțumitor din viața ta? prin consecvență adică continuă să îți propui scopuri posibil de atins, adică rezonabile și respectă-(te) le! Continuă să menții armonia și egalitatea între cele gândite, vorbite, făcute de tine, pentru tine sau pentru ceilalți. Continuă să fii rezervat în a povesti oricui despre asta…ține lucrurile pentru tine o vreme…va fi micul tău secret care te va face să zâmbești pe dinăuntru. Vei economisi o cantitate de energie foarte mare, pe care apoi o vei fructifica minunat la realizarea dorințelor tale ( scopurile propuse mai demult). Fii consecvent!

Asta te face integru și autentic

Ai putea crede că dacă procedezi așa cum am explicat mai sus, ești egoist sau nepăsător față de alți oameni. La o analiză mai atentă, de mai mare adâncime a implicațiilor, vei înțelege însă că exercițiul practicat și dus la îndeplinire, de a fi egal cu tine însuți, te învață de fapt cum să fii integru și autentic. Asta vine la pachet cu armonia, cu împlinirea. Și din acel moment (știi că) meriți cu siguranță o răsplată! Ca de exemplu să îți oferi un răsărit la Vama Veche în acordurile Bolerou-ului lui Maurice Ravel…

 

Adevărata comunicare

Este o temă care mă preocupă de multă vreme și pe care o abordez cât de des pot, în postări sau la atelierele Porția de Coaching. Simt această nevoie pentru că de când cu isteria hai să învățăm cu toții public speaking, de când toată lumea are de spus ceva ținând cont de regulile vorbitului în public mai puțin de aceea de bază referitoare la existența unui conținut al discursului, din acel moment zic…comunicarea suferă. E doar o combinație de cuvinte și gesturi, mai mult sau mai puțin bine făcută din punct de vedere tehnic.

Ce dă conținut unui discurs?

În primul rând cunoștințele și expertiza pe care le are vorbitorul în domeniul despre care vorbește în public. În al doilea rând existența unui mesaj al discursului. În al treilea rând maniera în care vorbitorul transmite mesajul către publicul său ascultător. În al patrulea rând gradul de utilitate a temei abordate (informațiile pe care le conține discursul) pentru publicul țintă.

La câte asemenea discursuri ați asistat în ultima vreme? Discursuri în care cel care vă vorbește chiar cunoaște domeniul pe care îl abordează, are ceva de spus concret și specific, aduce o contribuție personală, plus valoare, o face conștient, cu autenticitate și cu profesionalism, iar ceea ce v-a comunicat vă este de folos, puteți aplica imediat cu rezultate…Dacă vă răspundeți sincer la această întrebare veți afla de ce participarea la anumite evenimente v-a lasat un gust de nemulțumire…pentru că de fapt acolo nu a avut loc o comunicare reală ci doar s-au făcut exerciții de vorbire în public.

Dar ce este comunicarea adevărată?

Cum se face, când se stabilește, ce efect are, unde se petrece? Se pot naște multe alte întrebări pe tema autenticității în comunicare. În opinia mea o comunicare reală se stabilește doar între doi sau mai mulți oameni vii, adică prezenți, conștienți de sine și prezenți în momentul discuției, interesați cu adevărat de subiect și care se tratează reciproc cu respect. Hm, deja e complicat…

Vă semnalez un articol interesant pe acest subiect, care aduce mai multe răspunsuri : Tu cu ce te ocupi? autor Alexandru Ionuț Bătinaș publicat pe www.astrocafe.ro.

Apropo…tu cu ce te ocupi?!

 

Ieșirea din ceață

Azi m-au inspirat ceața de afară și lait motivul de sezon…deszăpezirea. Dacă nu vezi soarele din nori sau din ceața groasă, înseamnă că nu există și nu îți susține viața în continuare, clipă de clipă?! Dacă nu dai zăpada la o parte înseamnă că dedesuptul ei chiar nu există un drum care nu alunecă și îți oferă stabilitatea necesară ca să te duci unde vrei tu?!

Simt nevoia să repet, sub o altă formă ceea ce am gândit și spus și cu alte ocazii despre comorile din oameni. Mă refer la valorile umane reale pe care fiecare le posedă dar le uită sau le ține voit îngropate sub un munte de frică, orgolii, iluzii și suferințe. Cum să le fie chipul zâmbitor și inima încrezătoare, cum să le sclipească privirea, cum să se facă simțită viața din ei când mintea stă în ceață și propria valoare îngropată în propria uitare…

Cred cu forță în puterea și capacitatea omului de a se descoperi pe sine însuși, de a se desmetici din dezordinea gândurilor, de a se ordona pe calea lui proprie și personală, după ce și numai după ce se scutură de influețele și tiparele care i-au fost atașate de-a lungul timpului.

Poate că va fi folositor felul în care se referă la aceleași lucruri, dar în stilul propriu dr. Edith Kadar, autoarea articolului Mulțumirea de sine prin mulțumirea altora? E un semn de întrebare acolo și dacă nu l-ați perceput încă, în mod cert l-ați trăit pe propria piele, poate fără să vă fi dat seama. necesită atenție și prezență. Adică cum … prezență? Este vorba despre a fi conștient că te afli în propria ta viață, experiență și a face ceva bun din (cu) asta. Viața curge oricum, independent de noi iar cei absenți  trăiesc într-o realitate paralelă, aceea în care le place să uite, să ignore, să se iluzioneze și să sufere…ei mai mult decât alții, desigur.

Acum după ce ați citit și înțeles că (cum) vă faceți singuri rău, veți continua să (vă) ignorați ? De data asta nu aștept comentarii.

Cum se pierde capacitatea de a înțelege

demello1Anthony de Mello  s-a născut pe data de 4 septembrie 1931 în Bombay, India  și a decedat la data de 1 iunie 1987 la New York. A fost preot iezuit și scriitor, a susținut numeroase seminarii și conferințe pe teme de spiritualitate. Tocmai am citit zilele trecute una dintre cărțile sale intitulată Conștiența și m-a impresionat stilul atât de limpede în care spune lucrurilor pe nume, într-un limbaj simplu care curge ca un pârâu vesel de munte. Sigur că nu doar stilul m-a atins ci mai ales cuvintele sale și profunzimea celor spuse prin acele cuvinte.

Ceea ce judeci nu poți înțelege! 

Vă provoc cu citatul de mai sus, extras din cartea despre care tocmai vă povesteam. Și pentru că vreau să cunosc opinia voastră am să continui cu un alt citat: Ne pierdem capacitatea de a înțelege atunci când încercăm să înlocuim ceea ce este, cu ceea ce credem noi că ar trebui să fie.

Cum vă raportați la cele de mai sus? Au înțeles pentru voi? Cât de des vi s-a întâmplat să fiți sau să deveniți conștienți de încercarea voastră de a substitui realitatea cu cea a dorințelor voastre? Aștept cu interes să-mi povestiți!