Presupuneri și confuzii în comunicare (1)

Doi sau mai mulți oameni stabilesc relații printr-un proces conștient de comunicare. În funcție de cât de mult își doresc de la relația respectivă cei doi vor iniția, adânci, menține sau întrerupe comunicarea. Precizez faptul că în enunțul de mai sus cele două persoane la care mă refer știu ce înseamnă comunicarea. Adică un proces viu care îi implică pe amândoi în egală măsură, fiind implicați cu bună credință, într-un mod interactiv de a schimba informații, de a transmite și a recepționa mesaje, cu scopul de a determina o anumită reacție. Scopul procesului de comunicare este esențial însă nu face obiectul acestei postări (dar îi voi dedica un articol în viitor).

În procesul de comunicare au loc destul de des confuzii despre care voi scrie o serie de articole, pentru a atrage atenția asupra lor, pentru a le explica simplu și a vă ajuta concret în demersul de a le evita.

Presupunerea : Este un om simpatic deci gândește ca mine 🙂 

Se întâmplă să întâlnim în plan personal sau la serviciu, o persoană plăcută și să observăm că se leagă cu ușurință între noi o conversație agreabilă. Ne exprimăm simplu ne înțelegem repede iar comunicarea se leagă fără obstacole, pentru că înțelegem cuvintele în același fel. Observăm cu plăcere și faptul că avem păreri asemănătoare despre același subiect. De aici mulți trag concluzia că persoana cealaltă gândește la fel (!) și le devine brusc simpatică. După care vor observa că acest sentiment de simpatie va dispărea sau va păli cu prima ocazie în care părerile vor fi diferite. Iar aceste ocazii vor apărea mai devreme sau mai târziu.

În exemplul descris concluzia este falsă (și pripită) deoarece are la bază o presupunere anume aceea că persoana cealaltă gândește la fel. Faptul că într-o anumită situație/conversație, doi oameni au opinii asemănătoare nu înseamnă că au moduri de gândire asemănătoare. Acest lucru se demonstrează cu prima ocazie în care cei doi constată faptul că au și opinii diferite, moment când urmând aceeși logică vor trage concluzia (falsă și pripită din nou) că nu se mai înțeleg (!). Așa își face loc confuzia în mintea lor:  – uite m-am înselat,  părea să fie un om simpatic pentru că gândea la fel ca mine. Acum văd că nu e deloc așa…

Cum evităm o asftel de situație? Simplu : nu facem presupuneri și nu tragem concluzii bazate pe presupuneri.  Dacă suntem într-o conversație cu o persoană care ne este simpatică și dacă dorim să aflăm cum gândește despre un subiect din discuția noastră comună pur și simplu îl întrebăm direct. În acest fel vom elimina presupunerile. În acest fel vom ști opinia colegului chiar de la el și vom construi conversația mai departe pe baza răspunsurilor partenerului de discuție. În mod similar dacă am ajuns în conversație la un punct în care au apărut păreri diferite, puncte de vedere diferite, mai întâi le verificăm prin întrebări directe și doar pe baza răspunsurilor primite tragem concluziile personale, apoi construim logica conversației, dinamica comunicării ulterioare.

 

 

Comunicarea și bunul simț

sursa imaginii: http://webcultura.ro/muzica-pentru-un-stol-de-vrabii/

  1. Pentru ca între două persoane să se stabilească și să aibă loc o comunicare reală este necesar ca ambele persoane să își dorească asta și să depună eforturi conștiente în acest sens. Cu alte cuvinte degeaba doar unul dintre ei dorește să comunice, găsește mereu un subiect de conversație, folosește un ton vesel și face glume, îl întreabă pe celălalt cum îi merge, etc. Dacă cel de-al doilea se menține mereu închis în zona lui, nu contribuie cu bunăvoință la conversațiile dintre ei,  nu se străduiește să le inițieze și el din când în când, atunci mai devreme ( decât mai târziu) comunicarea dintre ei se va ofili și la fel și relația lor.
  2. Chiar dacă cei doi nu cunosc teoria comunicării ei pot să aibă o comunicare satisfăcătoare doar prin aplicarea bunului simț elementar. Cu alte cuvinte bunul simț în comunicare înseamnă: să asculți ce spune partenerul de discuție și apoi să răspunzi, el să te asculte până la capăt așa cum ai făcut și tu. Rolurile se schimbă firesc, cu răbdare și cu curiozitate pentru a înțelege firul discuției, emoția care îl face pe unul dintre ei să aducă în discuție o anumită temă, sau o anumită informație.  Este necesar să vezi persoana și să simți emoția ei dar și pe a ta. Este ca într-un dans în care cei doi se urmează și se influențează reciproc pentru a avea împreună o experiență reușită. Dacă doar unul dintre dansatori vrea un dans armonios și face efortul de a se armoniza cu partenerul său, în absența contribuției conștiente a celuilalt dansator, lucrurile se pot solda doar cu călcatul pe pantofi. Dar dacă amândoi vor un dans reușit, trebuie ca amândoi să „vadă” muzica și chiar dacă nivelul lor de pricepere în ale dansului este diferit, cei doi vor putea face câteva piruete largi care să le aducă satisfacție și dorința de a continua.

Rețeta pentru o comunicare bună are nevoie de trei elemente: dorința celor doi de a stabili o comunicare reală,  folosirea bunului simț în timpul procesului de comunicare ( ca și în cel de relaționare) și ingredientul esențial – menținerea discuției în planul ideilor.  Adică exprimarea în mod pozitiv a opiniilor , pentru a se evita confuziile neplăcute dintre opinii și persoane, cu toate consecințele ce decurg de acolo mai departe.

 

Cum se comunică pozitiv?

Ce este în spatele stilui pozitiv? În mod cert se află opinii pozitive referitoare la propria persoană dar și la celelalte persoane, astfel încât relațiile și conversațiile sunt plăcute și au un rezultat satisfăcător. Ca să facem legătura cu articolele precedente, stilul pozitiv de comunicare arată un echilibru între stilurile pasiv și agresiv, lucru care nu e simplu de realizat însă are la bază nu chiar absența fricii dar cel puțin un mod eficient de gestionare a ei. Cu alte cuvinte ca să poți fi un om pozitiv e necesar să-ți învingi temerile și pentru asta e nevoie să ai încredere în tine.

Cum se comunică pozitiv?  Cu grijă 😉 față de opiniile și sentimentele personale și cu grijă față de opiniile și sentimentele celorlalți. Poate că ați mai auzit sau citit despre asertivitate.  Asertivitatea este capacitatea unei persoane de a-și exprima opiniile ( mai ales cele contrare, opuse)  într-o discuție, fără a leza opiniile celorlalți. Păi opiniile pot fi lezate?! Ele nu însă sentimentele/emoțiile din spatele lor da… Dar asta se întâmplă deoarece majoritatea oamenilor nu știu și nu fac distincția dintre a purta o discuție, a face un schimb de informații fie ele și în contradictoriu și a ataca persoana cu care discută. Iar necunoașterea atrage frica și dorința de atacare/dominare/reducere la tăcere a celuilalt…

Să exemplificăm asertivitatea și planurile ei. Să presupunem că domnul X și domnul Y au o conversație. X exprimă la un moment dat  o părere opusă față de cea a domnului Y.

  1. Dacă  discuția se menține cu grijă de către amândoi interlocutorii, doar în planul ideilor atunci discuția va fi una agreabilă bazată pe o comunicare pozitivă. Rezultatul este că X și Y vor mai dori să relaționeze/comunice și cu alt prilej.
  2. Dacă în schimb cei doi interlocutori nu cunosc sau nu aplică asertivitatea, discuția poate degenera  prin crearea unei confuzii între idei și persoane.  În exemplul nostru domnul Y începe să expună o idee pe care nu apucă să o termine,  deoarece îi este confiscată de domnul X, care nefiind de acord cu ideea respectivă  îl atacă verbal pe domnul Y.  Cei doi  duc o conversație chinuită în care alternează stilul agresiv cu cel pasiv și drept urmare nu vor dori să mai vorbească prea curând.

Deci cum comunicăm asertiv?  Ținem cont de câteva reguli de bază în comunicare: Ascultăm vorbitorul fără a-l întrerupe, pentru a putea înțelege ce a dorit să comunice. Ne exprimăm cu grijă ideile personale, arătând modul nostru de a vedea lucrurile despre care se vorbește.  Dacă părerea noastră este total opusă opiniei prezentate de antevorbitor NU facem referire la persoana care a vorbit, cel mult facem referiri la ideea prezentată. Avem grijă să menținem discuția în planul prezentării ideilor fără a aluneca în planul personal. Faptul că un om exprimă o opinie diferită sau contrară opiniei noastre nu echivalează cu faptul că acel om ne este dușman. Înseamnă doar faptul că acel om privește lucrurile din altă perspectivă.  Cu alte cuvinte ne spunem punctul de vedere într-un fel în care ceea ce spunem împreună cu felul în care vorbim,  trasmite clar mesajul dorit și nu lezează persoana cu care dialogăm. 

Eliminați confuzia potrivit căreia  dacă  doi oameni au păreri diferite, chiar total opuse despre un anume subiect atunci cei doi sunt dușmani și de aceea nu se pot înțelege și nu pot comunica. În realitate problema este creată de felul în care își prezintă părerile despre acel subiect.

ProFEST

Astazi am dat peste o știre interesantă pe care vreau să o semnalez pentru potențialul frumos pe care îl are. Un grup de voluntari sub egida Centras propune un festival al cunoașterii ProFest la prima ediție în perioada 25-27 august 2017, în localitatea Râșnov, județul Brașov.

Festivalul are ca obiectiv să aducă laolaltă oameni cu spirit civic, artiști și activiști care să împărtășească din experiența lor soluții pentru a ne implica concret în rezolvarea diverselor probleme ale societății.

Eu una  sunt foarte curioasă să văd ce înseamnă, cum se va derula și cu ce rezultate, motiv pentru care mi-am exprimat intenția de a participa.  Sper că vă atrage ideea de a contribui cu ceva din ce știți să faceți cel mai bine,  la mersul mai firesc al comunității în care trăim.

In mai ceva din noiembrie

Nu știu cum s-a dus anul ăsta pentru voi…pentru mine a zburat la propriu și din toate emoțiile îmi persistă doar câteva. Bucuria redescoperirii primăverii pe malul Dunării, inefabilul mării de la Vama Veche, răsăriturile și norii verii, grația libertății la malul mării..din nou, apoi toamna, culorile de acum.

Gânduri de noiembrie, când în fața ferestrei mai stau doar câteva frunze prinse firav pe crengi, luându-și rămas bun cu noblețe, mai frumoase decât au fost în toată viața lor, dăruindu-ne aurul lor tocmai la despărțire.

Ce e pentru mine din toate astea?

de ce mi se arată toată frumusețea asta a vieții, în viteza anotimpurilor și în lentoarea amintirilor?

Așa simțeam și scriam în noiembrie 2016.  Între timp am trăit multe. De exemplu a murit tata.  Așa am încetat pentru o vreme să gândesc, să citesc, să scriu… Am fost ocupată să simt sau să nu mai simt atâtea emoții, să fac sau să nu mai fac atâtea lucruri, să stau sau nu între mulți oameni, să (nu mai) las într-un final să curgă pe lângă și prin mine viața,  așa cum curge Dunărea în matca ei…firesc și continuu, ci să trăiesc firesc și continuu.

 

 

Chiar dacă nu știu…

Chiar dacă nu sunt conștienți, toți oamenii posedă o anume frumusețe și noblețe interioară. Și chiar dacă fiind în necunoștință nu o celebrează, toți oamenii simt că este ceva important, ceva nedefinit, care trăiește pe dinăuntrul lor cumva independent de viața exterioară, dar de care se simt separați…Cu toții ne punem întrebarea la un moment dat ce este viața, viața noastră, e doar o alergare de acasă la serviciu-școală-piață-bancă-plătit facturi și altceva nimic?!

Chiar dacă nu sunt conștienți de omenia și de frumusețea lor interioară, toți oamenii o manifestă. Atunci când spun unui semen trist vorbe de încurajare, sau când ajută un om aflat la nevoie, ori de câte ori oamenii fac ceva cât de puțin dar din tot sufletul, pentru un alt om care le-a cerut sau nu ajutorul, atunci dispare acea separare a exteriorului lor de propriul interior. Sentimentul de separare se diluează ori de câte ori cineva le mulțumește cu toată inima pentru binele făcut, sau le zâmbește sincer și le transmite un gând curat, sau le validează omenia pe care au manifestat-o undeva…cândva…demult.

Așa se trezește în interior un bulgăraș de foc care le încălzește pieptul și le redă strălucirea din ochi. Pentru unii lucrurile astea pică în uitare, însă pentru alții începe de aici călătoria spre interiorul lor. Călătoria conștientă spre Sine. Pe drum se vor descoperi pe ei înșiși, vor înțelege că sunt speciali și ei dar și ceilalți oameni și vor învăța, vor dori și vor acționa astfel încât să își facă o viață împlinită din acel punct mai departe. Lucrare grea dar importantă.

Voi ați văzut pe stradă oameni cu ochii goi? În oglindă i-ați văzut?! Și de acolo încolo ce ați făcut pentru ei…pentru voi înșivă?

Oamenii sunt frumoși și nobili pe interior, chiar dacă încă nu știu asta! Poate dacă vom vorbi mai mult și cu mintea deschisă despre aceste lucruri vom reuși să trăim mai bine unii cu ceilalți și mai ales noi cu noi înșine.

Ești conștient de tine?

Această întrebare va enerva pe multă lume însă acelora dintre voi care veți trece peste iritarea inițială, vouă vă va aduce mai multe sensuri.  În demersul de a căuta răspunsul interior la această întrebare, veți fi poate mai atenți la ce gândiți despre voi înșivă, la ce simțiți în anumite clipe și la ce ați reacționat, la ce tip de stimuli, emoții, persoane, situații, povești…veți înțelege poate mai mult (mai multe) din gândurile care vă străbat, de unde vin ele, ale cui sunt, dacă vă sunt de ajutor sau dimpotrivă, dacă vă aparțin și vouă și în ce măsură fac ecou înăuntru.

Apoi când toate vor fi fost trecute prin filtrul vostru personal, veți pune poate în cuvinte rostite sau scrise, un răspuns la întrebare, al vostru pentru voi înșivă…timid sau puternic, oricum asumat, care răspuns va înalța fruntea mai sus, va da strălucire privirii din oglindă când spune bună dimineața cu bucurie. Restul se va desfășura ca izvor interior, nevorbit doar trăit. Și când va dori să iasă în afară către alți oameni, izvorul va găsi celelalte cuvinte…cele încă nefolosite sau demult uitate.

sursa imaginii – internet

Din nou la BookLand

Am vorbit despre comunicare tinerilor de liceu prezenți pe data de 14 noiembrie 2016 la Conferințele practice pentru tineri BookLand 2016 la V.A.Urechia.

Puteți vedea parțial înregistrarea aici. Mulțumesc pentru acest nou prilej de a-mi spune of-ul : acela că facem încă prea puțin pentru relațiile noastre, acordăm încă prea puțină atenție și grijă felului în care ne exprimăm și în care îi ascultăm pe ceilalți. Doar cu ajutorul comunicării viețile noastre pot fi mai armonioase!

Pe lângă nostalgiile de toamnă…

14717310_574074242794899_8664338939421975090_nPe lângă nostalgiile profunde de final de toamnă, luna noiembrie vine cu un eveniment special pentru gălățeni : Conferința Omul nemuririi și sensurile vieții de vineri 18 nov 2016, urmată de cursul lui Oreste Teodorescu – Inițiere în Universul mental și principii de meditație, sâmbătă 19 nov 2016 și de cursul lui Doru Bem – Terapia bolilor spirituale – dimensiunea cosmică a ființei, duminică 20nov 2016.
Vom găsi răspunsuri la întrebari nerostite sau pe care nu am îndrăznit să ni le spunem, vom păși măcar un pas dincolo de înțelegerea de zi cu zi a vieții noastre și a celorlalți, ca să primim apoi sărbătorile de iarnă cu mai multă bucurie și cu luminițe în priviri.

Vă mai puteți reține un loc – doar prin rezervare telefonică la 0723520448. Detaliile evenimentului sunt aici.