Căutări

cautarisigla-RT.pngÎntâmplător sau nu trăiesc o perioadă de introspecţie. A început către finele anului trecut şi constat că se amplifică pe zi ce trece. E foarte posibil să aibă legătură şi cu faptul că am început anul cu tema Tot ce e mai bun în tine, la atelierul Porţia de coaching din 21 ianuarie 2013 dedicată valorilor personale. După atelier cineva mi-a spus că nu a dormit toată noaptea, pentru că începuse căutarea…Aceeaşi temă am abordat-o ca speaker la întâlnirea din 23 ianuarie 2014 – Coaching Support Group Galaţi, doar că sub o altă formă, mai scurtă dar nu mai puţin profundă decât la atelierul meu personal, unde am timp 2 ore posibilitatea să lucrez cu toţi participanţii. La finele speach-ului cineva m-a îmbrăţişat cu entuziasm şi m-a privit cu ochi umezi, de emoţie. O altă căutare a început probabil…

Chiar dacă nu este primul atelier, nici prima dată când vorbesc în public, ecoul este prelungit şi asupra mea. Pregătirile le încep cu câteva săptămâni inainte, citesc, filtrez, decantez, îmi găsesc inspiraţia, apoi scriu şi revin asupra ideilor capturate pentru a le finisa. Apoi le caut latura practică ca să le pot exemplifica uşor. Prin urmare dacă mă gândesc bine, o cauză pentru căutările mele de acum, ar fi complexitatea temei în care e clar că încă gravitez – valorile personale, roata vieţii, căutarea fericirii, definirea împlinirii, munca pentru îndeplinirea obiectivelor propuse pentru 2014…O altă cauză sau mai degrabă circumstanţă este momentul, etapa de viaţă în care mă aflu dar mai ales felul în care mă proiectez în viitor. Pentru cei care cred că ceea ce fac la atelier sau în general în activitatea de coaching şi comunicare, mă lasă neatinsă şi că vorbesc doar din teorie, articolul de faţă este un răspuns: lucrez mereu cu mine însămi. De când mă ştiu am avut o componentă de interiorizare care mi-a pus aşa o etichetă de „prea mare seriozitate”. Chiar dacă nu a fost pe primul loc, totuşi pentru mine a fost şi este firesc să petrec timp cu mine, să mă întreb cine sunt, ce vreau, ce rost am pe lumea asta. Odată cu anii, cu trecerea prin experienţe definitorii de viaţă ( o mare dragoste, un divorţ urât, despărţirea forţată de fiica mea cea mare, boala şi pierderea fulgerătoare a mamei) necesitatea mea de a căuta s-a aprofundat. Prin trecerea timpului şi prin efortul meu de a înţelege sau de a mă lăsa uneori dusă de val, unele căutări şi-au găsit finalul, dar nu toate…

Sunt curioasă cum este pentru voi? Cât de important este să vă puneţi întrebări şi să găsiţi răspunsurile? Când vă opriţi şi când continuaţi căutările?

%d blogeri au apreciat: