Amânarea

amanareinimi-albastre3.pngMi-am propus ca prin acest articol să închei cumva seria de postări despre autosabotare, prin care v-am povestit de fapt, ceea ce a rezultat după atelierul nr.2 din Porţia de Coaching, care a avut loc în iunie. La acel moment tema porţiei de coaching a fost Autosabotarea sau Când îţi dai cu stângu’-n dreptu’. Deşi am fost puţini participanţi discuţia s-a înfiripat repede şi a devenit puternică, ca o dovadă clară a faptului că DA, ni se întâmplă tuturor să gândim, să facem acţiuni care ne sunt defavorabile. Simplul fapt că admitem acest comportament care are consecinţe neplăcute, înseamnă că ne putem asuma şi următorul pas, anume acela de a face ceva care să schimbe lucrurile în mai bine.

Cum putem face asta? Prin coaching, desigur, întrucât coaching-ul provoacă, gestionează, consolidează, recunoaşte şi celebrează Schimbarea.

În total la atelierul nr.2 prin discuţiile purtate s-au identificat 4 posibile cauze ale autosabotării: feedback-ulperfecţionismul, amânarea şi complacerea în situaţii neclare. Pe primele două deja le-am tratat în două articole separate aşa încât voi dedica acestă postare amânării (procrastinating cum îi zice în engleză sau cum am văzut pe internet chiar procrastinare, într-o traducere neinspirată).

De câte ori vi s-a îmtâmplat să aveţi de făcut lucruri foarte importante, despre a căror necesitate şi urgenţă eraţi perfect conştienţi şi cu toate astea să vă agăţaţi de orice pretext ca să amânaţi?! Mie mi s-a întâmplat de multe ori. Au fost şi situaţii în care puteam să trec la treabă, fiind întrunite toate condiţiile care altminteri m-ar fi putut face să mai amân, şi tot am găsit alte motive, să mai trag de timp. Probabil ştiţi despre ce vorbesc…

Dar care este legătura şi cum contribuie asta la autosabotare? Este evident faptul că ne aduce o cantitate de stress foarte mare. Ţinem în mintea noastră un mic butoi cu pulbere, acel am de făcut …., care pe măsură ce amânăm şi iar amânăm devine un supărător TREBUIE SĂ FAC…până când devine un chinuitor Trebuia de mult să fi făcut….La fiecare etapă ne luăm în spate alte greutăţi. E sau nu e o metodă eficientă de autosabotare?!

Perspectiva adusă de coaching pune reflectorul pe rezultat!

În loc să concentreze atenţia pe momentul în care trebuie/trebuia începută acţiunea respectivă, care a tot fost amânat, coach-ul îl asistă pe clientul său să vizualizeze rezultatul dorit. În felul acesta concentrarea se mută pe acţiune şi este stimulată dorinţa de a vedea rezultatele atinse. Ce se întâmplă cu amânarea în aceste condiţii? Dispare de la sine, nu mai e cazul de amânare deoarece apare entuziasmul de a fi gustat deja bucuria terminării unei sarcini, prea îndelung amânate. Ce vreau să spun este că prin coaching, clientul poate să-şi vadă cu ochii minţii rezultatele unei acţiuni pe care încă nu a efectuat-o şi dar tocmai asta îi dă energia necesară ca să reuşească. 

 Sunt convinsă că ar mai putea fi şi alte cauze, decât cele găsite de noi, care alimentează autosabotarea. Cred că merită atenţia identificării pentru a putea fi ulterior eliminate. Vă rog pe voi să-mi spuneţi, cu ce vă confruntaţi? Ce alte cauze ar mai fi?

%d blogeri au apreciat: