Cifrul și linia de forță

(iulie 2014)

De la postura corpului şi până la felul în care se raportează la persoanele şi la întâmplările din viaţa lui, omul este definit şi influenţat de atitudinea pe care o are. Atitudinea unui om faţă de el însuşi este influenţată şi influenţează atitudinea pe care o are faţă de familia lui, de restul oamenilor şi faţă de viaţă în general. Dar şi invers este valabil. Câte fire invizibile se ţes în chilimul relaţiei omului cu sinele său tot atâtea se împletesc şi în atitudinea lui faţă de lumea exterioară. Toată ţesătura poate fi privită ca o pânză de paianjen ameninţătoare sau ca un covor zburător…

Un om care se lasă dominat de frică

se teme de orice şi vede frică peste tot. Are propriile sale trăiri dar nu le spune altcuiva. Are părerile sale dar le risipeşte pe ascuns, lăsându-le neîmpărtăşite. Alege să viseze pe ascuns sau şi mai rău îşi gâtuie visele de frica de a le vedea eşuând. Aşteaptă la fel ca noi toţi, să se întâmple ceva sau cineva minunat în viaţa lui, care să-l scape de Frică. Simte că i-ar fi mai bine dacă ar scăpa de teamă dar s-a ataşat atât de mult de ceea ce simte de o viaţă, încât nu ştie altceva sau mai rău, preferă să rămână prizonier de bunăvoie. Timpul său trece degeaba…

Chiar dacă ştie sau nu, orice om are propriile sale posibilităţi de schimbare, de transformare. Este ca un cifru secret valabil doar pentru seiful lui personal, în care sunt depozitate valorile, opţiunile, visurile, posibilităţile de realizare a dorinţelor lui, împlinirea lui. Combinaţia unică a cifrului există undeva, doar că s-ar putea să nu fie accesată nicioadată… Însă omul temător adoptă o atitudine defensivă şi se predă din start fricii, iar rezultatul este că se închide posibilităţilor de schimbare, de transformare pe care le are. Şi posibilităţile dispar treptat, seiful rămâne încuiat, cifrul se pierde necăutat şi nefolosit.

Cum ar fi dacă în locul fricii omul nostru ar pune dragostea

de oameni, de viaţă, de natură, de lucru bine făcut?! Ar avea propriile trăiri şi le-ar spune cu încredere şi altor oameni. Ar găsi companioni cu aceleaşi percepţii şi sentimente. N-ar mai fi singur în lumea lui. Ar avea părerile lui personale şi le-ar împărtăşi cu curaj, bucurându-se să fie ascultat, simţindu-se important pentru că iată, opiniile lui contează pentru cineva. Ar visa ca toţi oamenii şi ar face şi pe alţii să-i împărtăşească visul, ar găsi tovarăşi de lucru la împlinirea dorinţelor lor. Ar avea şanse să-şi vadă visul împlinit şi ar găsi mai repede sprijin să repare un vis frânt, dacă ar fi nevoie…Un om dominat de dragoste nu va aştepta să i se întâmple ceva sau cineva minunat în viaţa lui, pentru că va fi ieşit chiar el în calea destinului, acţionând cu curaj în loc să renunţe, de teamă. A găsit cifrul lui unic cu care a deschis seiful şi de-acum va folosi chibzuit toate comorile… Şi pentru el va trece timpul…dar va trece cu folos.

 Atitudinea este o linie de forţă de 360V

între frică şi dragoste, adevăr şi minciună, bucurie şi tristeţe, deschidere către oameni şi izolare, succes şi eşec, învingător şi victimă, fericire şi suferinţă, abundenţă şi lipsuri, împlinire şi lipsă de sens, performanţă şi mediocritate. Culmea este că nu ne trebuie nici un echipament de protecţie ca să facem saltul prin sau peste linia de forţă. Este de ajuns să vrem asta şi toată energia aceea ne împuterniceşte să trăim aliniaţi cu starea pe care o alegem în mod conştient.

Ce univers minunat e omul pe dinăuntrul lui, dacă atât de repede reacţionează la schimbarea de macaz a atitudinii sale. Cât de repede scapă de presiune atunci când învaţă să nu-i mai judece pe alţii. Ce bine înţelege că făcând asta poate cândva nici el nu va mai fi judecat de ceilalţi. Ce mult i s-a limpezit privirea şi cât s-a deschis orizontul acum… Energia pe care o pierdea fiindu-i frică de gura lumii, o câştigă pentru el şi o va utiliza ca să îşi facă viaţa mai frumoasă. În loc să-i fie frică de oameni se va simţi împlinit să îi ajute pe ceilalţi, prin munca sa.

Omul se împlineşte pe sine atunci când primeşte înapoi din dragoste, ceea ce a permis fricii să îi ia. Îşi primeşte viaţa înapoi, nu pe aceea care a trecut deja ci pe aceea care ar fi putut trece la fel de neînsemnată, din cauza fricii. Va trăi frumos, doar prin simpla asumare a fiinţei sale!

%d blogeri au apreciat: