Cum îţi clădeşti încrederea?

invingatorCu grijă! Chiar dacă sună ca în bancurile seci, este cel mai adecvat răspuns. Chestiunea încrederii în propriile forţe apare în minte sub diferite forme: cum să reuşesc asta, cum arată un om care are încredere în el, ce spune ce face, cum să îmi menţin încrederea, ce să fac ca să-l domin pe oponentul meu? Pentru mulţi oameni devin chinuitoare toate aceste întrebări, atâta timp cât se concentrează pe problema în sine – lipsa de încredere (şi de rezultate) şi nu pe rezolvarea ei.

Concret

Într-o asemena situaţie, în care lăsăm mintea să cantoneze în ceaţa îngrijorării, gândurile gravitează constant împrejurul ideii de lipsă de încredere în sine. Cu alte cuvinte mintea este ocupată tot timpul cu asta, cu gânduri care nu ajută, deoarece întreţin starea de demotivare şi drept urmare firească acţiunile (rezultatele lor de fapt) rămân mediocre. Cum ar putea să conducă la succes o gândire mediocră?! Întrebarea este retorică, evident. Mai mult decât atât continuă dialogul interior cu îndemnuri de genul: Trebuie să fac ceva cu chestia asta, ar fi cazul să…, iar n-am fost în stare să fac … Exprimările de acest gen chiar dacă nu par să fie negative, au un efect rapid de creştere a nemulţumirii.

Cine face toate astea?

Atâta timp cât nu vei da cu onestitate răspunsul la această întrebare, nu vei deschide calea către schimbarea în bine. Dacă eşti într-o asemena dilemă (aparentă) de a fi preocupat de creşterea încrederii dar de a ajunge totuşi să (îţi) faci mai rău înseamnă că a venit timpul.

Este momentul să

te cunoşti, să îţi acorzi atenţie în mod conştient pentru a descoperi cine eşti, ce ştii să faci bine, ce îţi place cel mai mult dintre toate activităţile tale, din ce ai putea să îţi faci o carieră sau măcar să începi, ce vrei de fapt de la tine şi de la viaţa ta. Pentru fiecare om răspunsurile diferă, în funcţie de vârstă, de mediul în care trăieşte şi care îl condiţionează social.

În concluzie

Încrederea este o lucrare care se pregăteşte prin stabilirea unor obiective. Cum ştim dacă le-am atins? Păi le atribuim nişte indicatori de măsurare adică rezultate. Buun…Continuăm să lucrăm la fundaţie, ne propunem alte rezultate şi muncim ca să le obţinem. Apoi ne clădim încrederea cu fiecare reuşită, o facem să crească prin repetare, o consolidăm cu fiecare acţiune finalizată cu succes. Treptat încrederea în sine devine o resursă esenţială de sprijin. Şi nu doar pentru persoana în cauză cât şi pentru cei apropiaţi.

Cum aşa?

Vă invit pe voi să continuaţi această idee ……………………………………………………..

 

%d blogeri au apreciat: