Despre excelenţa primară şi cea secundară

cele-deprinderi-persoanelor-67157Citesc cartea intitulată Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace care a fost scrisă de americanul Stephen R.Covey, formator, om de afaceri, speaker. Am întâlnit în primele pagini două concepte care mi-au plăcut pentru că aduc (în opinia mea) un plus de claritate asupra felului în care gândim şi acţionăm. După ce a studiat toată literatura americană din ultimii 200 de ani, căutând răspunsuri la probleme legate de felul în care trebuie făcută educaţia tinerilor, autorul descoperă şi face distincţie între etica caracterului, intens practicată în educaţia americană (dar nu numai) vreme de 150 de ani şi etica personalităţii care a cucerit educaţia modernă în ultimii 50 de ani.

Efectele acestei modernizări le simţim cu toţii dar pare să nu ne mai deranjeze. În locul eticii şi a valorilor autentic umane, educaţia are acum la bază imaginea socială, succesul, personalitatea şi popularitatea. Preţul îl plătim cu toţii, desigur!

Recunoaştere socială sau excelenţă personală?

Calitatea relaţiilor dintre oameni are la bază aceste lucruri : dorinţa de a fi recunoscut de ceilalţi şi nevoia de a confirma valoarea proprie. Execelenţa primară sau de bază (zic eu) este aceea care se bazează pe autenticitatea individuală, pe valorile asumate şi manifestate de fiecare om în viaţa sa de zi cu zi. Este ceea ce ne defineşte caracterul şi se vede/simte în orice ipostază. Excelenţa secundară este construită pe succesul la public şi spune autorul că orice om poate învăţa anumite trucuri care să-i aducă succes pe termen scurt. Sunt curioasă ce stil de educaţie aţi imprimat ca părinţi copiilor voştri, şi de ce?

Dar ca viitori părinţi ce educaţie aţi alege?

%d blogeri au apreciat: