General

Despre tăcere

” Tăcerea interoghează limitele oricărui cuvânt, ea reaminteşte că sensul este cuprins între hotare strâmte în comparaţie cu o lume inepuizabilă, că rămâne mereu în urmă faţă de complexitatea lucrurilor. În ciuda nerăbdării de a înţelege, de a nu lăsa nimic deoparte, la sfârşit omul se loveşte mereu de tăcere. Într-o conversaţie, tăcerea este împlinirea cuvântului: când acesta din urmă iese de pe buzele locutorului şi se pierde în actul enunţării, el se transformă datorită atenţiei cu care este ascultat într-o semnificaţie anume pentru partener (n.m. de discuție); acesta şi-o însuşeşte iar din ecoul ei ia naştere propriul său cuvânt. Când conversaţia ia sfârşit şi cei doi se despart, tăcerea care se aşterne este impregnată de reveria interioară, de ecoul vorbelor schimbate. ”

Du silence , David Le Breton

Standard

Scrie un comentariu