Ecou

licurici
Transmit în primul rând mulţumiri, vouă tuturor celor care cu care am avut bucuria şi emoţia de a fi împreună aseară, la Porţia de Coaching – Dincolo de Cuvinte. Doresc să le mulţumesc tuturor colegilor bloggeri pentru prietenie, sprijin şi promovare, în mod special lui Gabriel Ursan şi Georgianei Vinău. Sper că toţi brăilenii au ajuns cu bine înapoi acasă.
Când veţi avea un mic răgaz vă rog să imi trimiteţi un e-mail cu teme de discuţii care vă interesează pentru viitor. Pentru că era în plan şi n-a mai fost timp aseară aş vrea să facem sub această formă exerciţiul de gândire pozitivă. Ataşaţi la e-mailul cu impresii/propuneri de teme, chiar la început, un singur cuvânt care consideraţi că vă caracterizează, asociat prenumelui vostru (exemplu Nicoleta – deschidere, Doina – curaj,  *;) winkingavantajul celor cu două prenume).
Tot în planul meu de aseară era de a vă pune într-un mod plăcut pe gânduri, chiar la final, spunându-vă povestea licuriciului. Poate că e mai bine să o citiţi în tihnă şi să observaţi ce ecouri produce.
”A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.
Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că, și-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanță pentru alții, dar care pe ei i-ar fi putut despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză…
Și atunci, buburuza și licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i separe. Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți.
Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau daca ea i-a dat lui drumul, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o…
Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…Și cum mergea el aşa a întâlnit o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii tot ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza ta te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine.
-Stii că ai dreptate ? ! i-a spus licuriciul. – Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!”
Aş spune dacă aş şti ce a făcut mai departe licuriciul, dacă a licărit şi dacă şi-a adus buburuza înapoi. Pot spune doar că povestea asta spune multe dincolo de cuvinte!
%d blogeri au apreciat: