Fericirea din oglindă

oglindaVineri dimineaţă m-am trezit că-mi zâmbeşte fericirea din oglindă! I-am făcut cu ochiul complice, în timp ce un zâmbet nesfârşit mi se lărgea pe figură. N-am stat să analizez de ce se petrece aşa ceva, dacă are vreo legătură cu faptul că e vineri (yes) sau cu somnul sănătos pe care l-am dormit. Cu toate astea ştiu că are legătură cu tot ce gândesc şi proiectez în mintea mea conştientă. Vorbesc despre imaginile pe care mi le proiectez: sănătate perfectă, entuzism debordant, creativitate, putere de muncă, eficienţă maximă, armonie, abundenţă.

De ce?

Pentru că ştiu cum e să vezi în oglindă tristeţe, îngrijorare, ştiu cum e să vezi boală, ştiu cum e să nu vrei să ridici capul ca să nu priveşti oglinda. Tocmai pentru că ştiu toate astea am decis că nu le fac loc în mintea mea conştientă. Dacă viaţa îmi va mai aduce astfel de momente voi face cum voi putea mai bine ca să le depăşesc, Dar tocmai pentru că ştiu asta m-am decis (de mai mult timp) să văd în oglindă doar ce vreau eu.

Ce părere aveţi , e posibil aşa ceva?! Aţi avut experienţe similare, şi dacă da, cum a fost pentru voi?

%d blogeri au apreciat: