Ieșirea din ceață

Azi m-au inspirat ceața de afară și lait motivul de sezon…deszăpezirea. Dacă nu vezi soarele din nori sau din ceața groasă, înseamnă că nu există și nu îți susține viața în continuare, clipă de clipă?! Dacă nu dai zăpada la o parte înseamnă că dedesuptul ei chiar nu există un drum care nu alunecă și îți oferă stabilitatea necesară ca să te duci unde vrei tu?!

Simt nevoia să repet, sub o altă formă ceea ce am gândit și spus și cu alte ocazii despre comorile din oameni. Mă refer la valorile umane reale pe care fiecare le posedă dar le uită sau le ține voit îngropate sub un munte de frică, orgolii, iluzii și suferințe. Cum să le fie chipul zâmbitor și inima încrezătoare, cum să le sclipească privirea, cum să se facă simțită viața din ei când mintea stă în ceață și propria valoare îngropată în propria uitare…

Cred cu forță în puterea și capacitatea omului de a se descoperi pe sine însuși, de a se desmetici din dezordinea gândurilor, de a se ordona pe calea lui proprie și personală, după ce și numai după ce se scutură de influețele și tiparele care i-au fost atașate de-a lungul timpului.

Poate că va fi folositor felul în care se referă la aceleași lucruri, dar în stilul propriu dr. Edith Kadar, autoarea articolului Mulțumirea de sine prin mulțumirea altora? E un semn de întrebare acolo și dacă nu l-ați perceput încă, în mod cert l-ați trăit pe propria piele, poate fără să vă fi dat seama. necesită atenție și prezență. Adică cum … prezență? Este vorba despre a fi conștient că te afli în propria ta viață, experiență și a face ceva bun din (cu) asta. Viața curge oricum, independent de noi iar cei absenți  trăiesc într-o realitate paralelă, aceea în care le place să uite, să ignore, să se iluzioneze și să sufere…ei mai mult decât alții, desigur.

Acum după ce ați citit și înțeles că (cum) vă faceți singuri rău, veți continua să (vă) ignorați ? De data asta nu aștept comentarii.

%d blogeri au apreciat: