Nevoia de bulgăreală

bulgarealasigla RTFrezor Vasile a postat recent un comentariu pe blogul meu, în care printre altele îmi propunea să scriu un articol intitulat chiar aşa Nevoia de bulgăreală, făcând o aluzie fină la schimbul de opinii şi întâlnirea opiniilor divergente. Cel puţin aşa am interpretat eu.

Mi-a plăcut ideea şi iată că o dezvolt sub forma acestui articol nou. Metafora subtilă din titlu îmi sugerează următoarele întrebări (deh, meteahnă de coach, să pun întrebări…) : Avem nevoie de aşa ceva? Ce beneficiu putem avea din schimbul de idei, din confruntarea de opinii diferite? Răspunsul îmi vine repede: Da, avem nevoie să încrucişăm bulgării de idei sau spadele imaginare, atunci când ne exprimăm părerile. Da avem nevoie de schimb, de schimbare, de confruntare pentru că doar aşa ne putem verifica argumentele, cunoştinţele, punctele de vedere. Este un exerciţiu şi trebuie luat ca atare. Atâta timp cât acest schimb se face cavalereşte, onest şi cu bune intenţii de ambele părţi, este tot ce poate fi mai benefic pentru dezvoltare.

Confruntarea opiniilor este în primul o verificare a propriilor cunoştinţe, argumente, puncte de vedere, perspective de a vedea lucrurile, unghiuri ascunse, etc. În al doilea rând este o oportunitate de exersa formularea concisă şi exprimarea empatică a propriilor păreri. Adică scurt şi la obiect sau cu detalii specifice ( în funcţie de interlocutor şi „limbajul” pe care îl înţelege cel mai bine) luând în considerare cu respect şi părerea partenerului de discuţie. 

Putem trăi fără aceste lucruri? Sigur că da. Cum trăim fără confruntări de opinii şi schimburi de idei? Pur şi simplu stăm ca într-o încăpere cu fereastră blocată. Aerul proaspăt nu poate intra. După o vreme ne intră în plămâni un aer care a mai fost expirat, plimbat, învârtit… Apar durerile de cap, grijile,  tristeţea şi descurajarea. În acest context soluţia e simplă: deschideţi fereastra şi inspiraţi aer proaspăt, simţiţi cum intră speranţa şi alungă durerea de cap şi grijile.

Întâlniţi oameni noi şi faceţi schimb de opinii, chiar dacă asta poate duce uneori la o confruntare de opinii diferite şi divergente. Ăsta e tot farmecul, la urma urmei. V-ar plăcea să aveţi mereu pe lângă voi o suită care să spună doar : daa, ce bine zici, ce minunat eşti? I-aţi crede că sunt sinceri cu voi?! V-ar face asta mai buni decât sunteţi în realitate?

Vă doresc să aveţi opinii personale, reacţii la tot ce vă înconjoară din viaţa voastră, pe care să le treceţi onest şi obiectiv prin filtrele personale. Vă doresc să întâlniţi (sau să căutaţi) oameni cu care să puteţi discuta deschis ideile pe care le aveţi, fără teama de a fi judecaţi, catalogaţi, bârfiţi. Vor exista mereu personaje care ne urmăresc din umbră, pentru că doar aşa pot avea succes în a defăima şi ataca oamenii valoroşi. Decât să recunoască cinstit că ei sunt mai puţin pregătiţi şi să facă ceva constructiv în acest sens, vor prefera să denigreze. E alegerea lor, e o condiţie umană peste care fie nu vor, fie nu pot să sară.

Însă ceilalţi oameni sunt de fapt ţinta noastră a tuturor. Oamenii autentici, care sunt ceea ce spun că sunt, oamenii deschişi, luminoşi şi pozitivi, de lângă care nu ne mai vine să plecăm, pentru că ne dau cu generozitate din cunoştinţele lor. Oamenii care ne învaţă să fim noi înşine, să trăim vieţi care contează, care înseamnă ceva important. 

Cu alte cuvinte cred că nevoia de bulgăreală este ca şi nevoia de comunicare una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor.  Cred că intră şi ea în piramida lui Maslow şi vă provoc pe voi să-mi spuneţi unde anume îi găsiţi voi locul, pe care treaptă… Aştept opiniile voastre cu multă curiozitate şi până atunci, îl salut în mod special pe frezor Vasile, cu mulţimiri pentru provocarea cavalerească pe care mi-a aruncat-o.

%d blogeri au apreciat: