O poartă închisă e o barieră sau o provocare?!

sigla-RT.pngCâţi dintre voi v-aţi trezit în faţa unei provocări deghizată în obstacol? Probabil că puţini. Dar câţi aţi fost sau încă sunteţi între bariere, simţind povară pe umeri, dorind să vă mişcaţi din loc şi neştiind cum şi încotro să apucaţi? Probabil mai mulţi decât în primul caz.

Diferenţa dintre primii şi cei din urmă este atitudinea pe care o au oamenii faţă de obstacole, greutăţi, bariere, griji, necazuri, şi cum doriţi să le mai numim ( că lista e lungă). Cei care se uită de departe la poarta uriaşă închisă şi îşi spun singuri sau cred ce aud de la alţii, cum că în mod sigur aşa o uşă gigantică e imposibil de urnit, s-au oprit deja la prima barieră. Pe care chiar ei au coborât-o în calea lor!

Aceia care fac un pas doi mai aproape, cercetează poarta şi trag cu putere de mâner au măcar o şansă de reuşită. Pe care singuri şi-au creat-o!

În concluzie, chiar nu contează ce fel pare de la distanţă, ce spun alţii, ce fac alţii, pentru că pentru tine nu va fi la fel. Fiecare experienţă e unică şi îşi ia unicitatea din singularitatea fiinţei umane pe care o însoţeşte. În concluzie, chiar contează cum te poziţionezi: la distanţă de un obstacol sau în faţa unei provocări!

Lasă-mi un comentariu cu ceea ce alegi tu.

%d blogeri au apreciat: