Pledoarie pentru comunicare

Picture1Ieri la Porţia de Coaching TCC despre temperament şi comportament am făcut încă o dată pledoarie pentru comunicare. Una reală, cu fundament şi mai ales cu rezultate satisfăcătoare pentru ambii interlocutori, nu un banal schimb de cuvinte. Ştiu, ştiţi că există oameni pe care îi mulţumeşte doar atât, o aparentă conversaţie, o pojghiţă de relaţionare. Eu nu mă număr printre aceia şi din acest motiv, ori de câte ori voi avea ocazia voi pleda PENTRU comunicare.

Dacă cu alte ocazii am apelat la argumente de tip nonverbal, gândire pozitivă, valori, practici tip autosabotaj, aseară, am adus alt gen de argumente, din zona factorului ereditar: temperamentul dar şi din zona factorului educaţional: comportamentul, mai precis controlul şi autocontrolul. De ce? Ca să aduc în discuţie de fapt necesitatea de a comunica. Cel puţin politicos şi cu respect faţă de interlocutor, dacă nu mai mult de atât.

Atâta timp cât ne dorim relaţii de calitate, este cazul că să învăţăm să practicăm o comunicare de calitate. Ceea ce înseamnă mai întâi cunoaşterea oamenilor, a felului în care sunt construiţi, a felului în care reacţionează la diferiţi stimuli din mediul lor înconjurător, fie ei pozitivi sau negativi. Lucru necesar şi valabil şi pentru propria persoană. Şi ce dacă ştim, cunoaştem toate aceste elemente? La ce ne ajută?

Simplu, facem conexiunile, corelările şi asta ne va permite să comunicăm rapid, plăcut şi eficient, pentru că ştim să adaptăm inteligent conversaţia la specificul fiecărui interlocutor ( am în vedere tipologia lor de tip temperament-comportament). Câtă lume cunoaşteţi care face voit acest demers? Hm…greu de răspuns, nu-i aşa?! Dar câţi ar dori să ştie aceste lucruri, mai bine spus să le stăpânească? Câte conflicte ( discuţii în contradictoriu) ar dispărea, câte feedback-uri ar fi înţelese corect, fără interpretarea de atac la persoană?!

 

%d blogeri au apreciat: