Povestea tâmplarului

tamplar

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut o ceartă, care a început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare, până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte… Într-o dimineaţă, cineva a bătut la poarta fratelui mai mare. Când a deschis uşa, fratele a văzut un bărbat care avea în spate unelte de tâmplărie.

“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, v-aş putea ajuta”.
“Da, a zis fratele mai mare. Chiar am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, să nu-l mai văd deloc. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai îşi terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.

pod-de-lemnTocmai în acel moment vecinul lui, adică fratele cel mic, venea dinspre casa lui. Acesta copleşit de ceea ce vedea şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:

“Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat…

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece mai departe. “Stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.

 “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar am atâtea poduri de construit…”  

 OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI -Isaac Newton

Povestea a fost preluată de pe internet.

%d blogeri au apreciat: