Prea ocupaţi cu izolarea

Prea-mult-calculator-stricaDin când în când recitesc articole mai vechi. Ieri l-am parcurs pe acesta despre ascultarea activă. Regăsesc ideile care m-au animat la acel moment pentru a scrie. Le văd încă o dată utilitatea, evident prin percepţia proprie a utilităţii şi necesităţii. Însă mintea îmi fuge pe o altă conexiune…a comunicării. Ca să poţi avea o conversaţie plăcută e necesar să asculţi şi apoi să vorbeşti. Ascultarea activă sau de nivel II are nevoie de anumite condiţii pentru a da roade ulterior, în convorbirea dintre doi oameni. Cum să se realizeze toate astea din spatele monitoarelor, în lipsa unui contact verbal şi vizual direct între persoane?!

Paradox

Trăim într-o eră tehnologică, în care avem acces super rapid şi simultan, la o mulţime de aparate, instrumente, dispozitive, jucărele it – cum vreţi să le spuneţi. Toate ne fac sclavii vitezei, a grabei (să ce?!) şi în fapt ne ţin prizonieri în izolarea virtuală, care este atât de concretă… Apărem super activi prin postări, poze, like-uri, share-uri, tweet-uri, comentarii,… care sunt excelente pentru a atrage atenţia, a semnala ceva, dar nu ţin loc de comunicare. Păi nici nu este acesta rostul lor, veţi spune pe bună dreptate! Dar câtă lume mai înţelege acest lucru?

De câte ori am văzut câte o pereche, stând la masă la restaurant, fiecare cu telefonul său de ultimă generaţie, butonând facebok-ul sau internetul în aşteptarea comenzii. După care mânâncă rapid, cu ochii la ecran, fără să schimbe prea multe cuvinte între ei şi pleacă de mână dar separat, fiind fiecare în lumea lui… Adică aparent suntem aici, în lumea asta reală dar comunicarea la nivel personal, întâlnirea omului cu omul de lângă el, la nivel emoţional nu mai există. Nu mai avem timp de întâlniri în real pentru că suntem prea ocupaţi să fim prezenţi şi vizibili în virtual!

Face to face

conversatie-10147Nici nu e greu să ne explicăm de ce a apărut tendinţa de a evita relaţiile directe şi conversaţiile faţă în faţă. Iluzia confortului şi preferinţa pentru un oarecare fel de anonimat pe care o oferă parşiv internetul, are deja consecinţe negative asupra comunicării dintre oameni şi a relaţiilor dintre ei. Nu mai avem răbdare să ascultăm, nu mai avem conversaţii plăcute, inteligente, utile, nu le mai vedem rostul!! Complezenţa câştigă teren pentru că în lipsa practicii uităm şi teoria. Ne complacem şi vedem deja rezultate speciale : o limbă natală măcelărită şi în scris şi în vorbire, o răcire a relaţiilor, o accentuată lipsă de maniere şi de respect.

Remedii naturale

Există sigur că da! În primul rând alegeţi să priviţi în ochi pe cineva atunci când îi vorbiţi, alegeţi o prezenţă reală în locul celei virtuale. Apoi, folosiţi-vă partea cea mai umană – emoţiile, în exprimarea sentimentelor, în conversaţii. Faceţi exerciţii reale de comunicare, nu în sensul de a schimba cuvinte ci în sensul de a vă înţelege reciproc şi pe rând, prin intermediul cuvintelor. Oare de ce am primit doar noi oamenii, darul magic al vorbirii?! Vorbele pot încurca şi tot vorbele pot descurca situaţiile. Alegeţi-le cu grijă, rostiţi-le cu atenţie şi doar atâtea câte sunt folositoare. Exercitarea în exces a unei calităţi, o transformă în defect, dar tocmai pentru că ştim asta depinde doar de noi, să practicăm comunicarea şi să exersăm arta conversaţiei!

%d blogeri au apreciat: