General

Precum florile

Ieri am dat peste o metaforă care mi-a plăcut în mod deosebit și care spunea ceva de genul: privește și învață de la natură, de la flori…tu ființă, nu te deschide din prima ci precum florile…așteaptă, acumulează, crește și abia apoi deschide-ți florile, încet, maiestuos, cu deplina conștiență a deschiderii către alte ființe.

Hm, ce ciudat veți spune!

Dacă te gândești la ciclul pe care îl perpetuează natura vei înțelege că este nevoie de timp pentru a se face toate acestea…timp prețios. Atunci vei înțelege poate ce dar minunat îți oferă viața când aduce lângă tine un om care are florile gata să se deschidă, gata să se ofere în toată frumusețea lor. Poate vei înțelege și faptul că spectacolul acesta nu e pentru toată lumea, că doar puțini sunt în condiția de a înțelege ce primesc, de a aprecia darul, de a se ridica la nivelul de a primi si folosi frumusețea aceea, pentru a crește la rândul lor și a-și crea și dărui propriile flori…

Standard

Scrie un comentariu