Sufletul şi mintea

Ştiam cumva că sufletul şi mintea nu sunt acelaşi lucru, că au fiecare dintre ele rostul lor şi rolul lor în viaţa noastră. Însă felul în care se referă la asta Eckhart Tolle în cartea lui Puterea prezentului mi se pare extraordinar. Citisem pe internet pe undeva o opinie care spunea că o asemenea carte se naşte o dată la cel puţin 10 ani. Acum după ce mă adâncesc la propriu în profunzimea lecturii şi a înţelegerii ei, înclin să cred că 10 ani e puţin spus. Azi am dat peste un pasaj care se leagă frumos de cele vorbite la atelierul despre influenţe şi de articolul meu Din dragoste sau cu teamă? sigla RTEste un lucru despre care mai auzisem şi pe care am avut ocazia să îl verific personal. De-a lungul timpului l-am abordat în articolele mele şi la Porţia de Coaching sub diferite forme : concentrare pe punctele tari sau pe cele slabe, atitudinea de a vedea partea pozitivă sau partea negativă a unei relaţii, a unei situaţii, decizia de a acţiona sau de a amâna. Chestiunea poate fi analizată din multe unghiuri şi percepţii, e clar. Iată pasajul la care mă refer:

Fiecare criză reprezintă nu doar un pericol ci şi o oportunitate. Ocazia ascunsă în fiecare criză nu se manifestă până când nu sunt recunoscute şi acceptate complet toate datele unei situaţii. Atâta timp cât continuaţi să le negaţi, atâta timp cât încercaţi să scăpaţi de ele sau vă doriţi ca lucrurile să fi fost altfel, fereastra oportunităţii nu se va deschide şi rămâneţi prins în capcana situaţiei respective, care va rămâne neschimbată sau va continua să se înrăutăţească şi mai mult.”

Continui să mă minunez şi să mă inspir pe măsură ce citesc acest ghid de dezvoltare spirituală şi pe măsură ce-mi adâncesc gradul de (re)cunoaştere a Vieţii, a Fiinţei, a Iubirii. Iată un alt fragment:

Pe măsură ce oamenii se identifică din ce în ce mai profund cu mintea lor (nota mea: care este doar un instrument) majoritatea relaţiilor nu îşi mai au rădăcinile în Fiinţă şi astfel se transformă în surse de durere, fiind dominate de probleme şi conflicte.”

În esenţă suntem fiinţe umane, calde, pline de energie şi Iubire şi nu minţi umane, instrumente reci şi eficiente. Cu alte cuvinte mintea noastră nu reprezintă esenţa noastră. De aceea simţim o diferenţă atunci când interacţionăm cu sufletele şi când o facem cu minţile. Iubirea nu se teme pentru simplu motiv că nu are de ce însă mintea da, e plină de frici pentru că lucrează cu forme fixe, cu tipare, cu stasuri şi le compară permanent iar atunci când ceva nu intră în coordonate, se crizează. Şi iar am ajuns la criză şi la oportunitate…

 

%d blogeri au apreciat: