Comunicare, Evenimente

Cu tableta prin sală

cu tableta prin salaAm avut misiunea delegată de Georgiana Vânău, de a lua datele de la cinstita adunare care a onorat BGG5. Pun drept dovada, cu permisiunea Iuliei Kelt fotograful oficial al evenimentului, o fotografie care îi aparţine. Restul de imagini ale Iuliei pot fi văzute pe contul de Facebook al OCTOBER PHOTOS.

Impresii

Impresiile mele sunt amestecate. Ca blogger începător am auzit multe chestii tehnice spuse în engleză, chestie care la un moment dat a devenit pentru mine cel puţin, obositoare, chiar dacă ştiu bine limba engleză. Ăsta e un of al meu mai vechi, dar era cumva de aşteptat.

Ca om de comunicare am de comentat despre faptul că s-a vorbit mult peste şi printre, pe lângă vorbitori, ca un fel de backing vocals de bruiaj. Aici moderatorul Gabi Ursan ar fi avut un rol mai ferm de jucat în opinia mea. Un alt aspect pe care l-am comentat în direct chiar, a fost acela că la o întrebare adresată cuiva anume, au sărit cu totul alte persoane decât cea întrebată, cu propriile lor răspunsuri, evident diferite între ele. Entuziasmul este normal dar în opinia mea nu scuză impoliteţea. Chestia faină a fost că în final, când i s-a dat ocazia, a răspuns şi cel întrebat culmea cu răspunsul lui, un altul. Vreau să spun că aşa e în comunicarea asta, fiecare are perspectiva lui şi e normal să fie aşa. Şi atunci de ce încercăm să punem alte răspunsuri în loc? Fiecare are o opinie, o percepţie şi dacă a fost întrebat are şi dreptul să îi fie ascultată părerea. Este vorba despre răbdarea de a asculta şi a înţelege, abia apoi de a vorbi, de a răspunde.

În concluzie

Dincolo de toate salut faptul că a fost o sesiune foarte activă, bine pregătită de organizatori şi de invitaţi, cu extrem de multe întrebări de la participanţi şi cu răspunsuri din care să aleagă lumea ce vrea, ce poate, cât se pricepe. Mi-am notat multe chestii interesante, am avut ce să văd şi să ascult despre ce au de făcut bloggerii dar şi ce să nu facă, cum să folosească canalele sociale dar şi ce pericole sunt în spatele lor. Mi-a plăcut faptul că au fost prezentate firesc şi plusurile şi minusurile, aşa cum le-a considerat fiecare vorbitor, prin prisma experienţei sale. Mi-a plăcut faptul că s-a spus deschis că nu există o reţetă minune care merge la toţi, că fiecare are drumul şi stilul său personal de a face blogging. Nu în ultimul rând am auzit şi un apel la conţinut, la calitatea sa, fără de care orice blog se pierde la un moment dat în timp…

Mulţumesc Andrei Cismaru, Andrei Basoc, Vali Petcu, mulţumesc Georgiana, Iulia şi Gabriel!

 

Standard
Comunicare

Cum reacţionăm la întrebări?

inimi-albastre3.pngpuzzleMajoritatea oamenilor au un sentiment de disconfort atunci când li se pun întrebări. În multe cazuri este posibil să fie îndreptăţiţi să se irite şi să dezvolte un comportament defensiv ca urmare a interogatoriului la care sunt supuşi. Sau mai bine spus din cauza stilului de a li se pune întrebările, care le dă senzaţia de interogare. În multe cazuri însă poate fi şi o sensibilitate exagerată. Spun asta pentru că întrebările au rostul lor esenţial în viaţa noastră. Dacă sunt bine alese, corect formulate şi adresate la momentul oportun, pot fi de mare ajutor, pentru că provoacă răspunsuri şi uneori schimbări extraordinare. Vă explic imediat ce şi cum.

Să luăm ca exemplu o relaţie (de prietenie, de familie, profesională, nu contează) şi contextul ei mai larg. În timpul în care interacţionează cei doi sau mai mulţi actori implicaţi în relaţie, oamenii discută între ei. Au zilnic nevoie să afle lucruri unii despre alţii (să-şi completeze puzzle-ul) dar şi să transmită mesaje unii altora. Aceste două procese (de a cere informaţii şi de a transmite mesaje) au loc în viaţa oricui, se întâmplă aproape simultan şi atât de firesc încât ne-am obişnuit să le considerăm deloc importante. Din acet motiv le acordăm prea puţină atenţie şi am devenit uşor uşor inadaptaţi la a înţelege, stabili, menţine, îmbunătăţi, respecta o relaţie. Consider că din acest punct de vedere suntem în pericol! Am devenit intoleranţi.

Atunci când un mesaj nu trece limpede de la vorbitor la ascultător, apare nevoia de clarificare. Aşa îşi face apariţia prima întrebare dintr-o conversaţie. După care în funcţie de răspunsul primit, ascultătorul poate continua cu alte întrebări, pentru a afla tot ce are nevoie sau pentru a-şi clarifica foarte bine informaţia pe care a primit-o. Îşi întregeşte imaginea celor auzite, aşa cum se pun piesele într-un puzzle, pentru a compune imaginea de ansamblu. Când  se schimbă rolurile, celălalt vorbeşte şi primul ascultă, procesele sunt aceleaşi. Ceea ce este absolut normal.

Mai departe logica e simplă: întrebările au rol de clarificare şi atâta timp cât sunt adresate cu bun simţ, sunt formulate corect nu avem motive să reacţionăm negativ. E timpul să ne educăm în acest sens, să avem mai multă răbdare să ascultăm înainte de a vorbi, să înţelegem înainte de a reacţiona, să învăţăm ce întrebări se pun şi ce cuvinte se folosesc, astfel încât rezultatul convorbirii să fie pozitiv şi mulţumitor pentru cei implicaţi.

Afirm cu convingere că modul în care reacţionăm la întrebări, ne afectează relaţiile. Un alt factor la fel de important este felul în care ascultăm şi comunicăm. Comunicarea face parte din aşa numitele aptitudini sociale (soft skills) şi este o artă pe care o putem învăţa cu toţii, dacă vrem să avem relaţii excelente. Dacă nu…continuăm să rămânem în pericol!

Standard
Coaching, Evenimente

Atelier despre ascultare

Picture1Dragii mei prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi (încă) interesaţi de relaţiile interpersoale, de comunicare, de dezvoltare personală, vă anunţ cu plăcere faptul că următoarea Porţie de Coaching o dedic ascultării. Argumentul favorabil alegerii acestei teme a fost acela că pentru a înţelege şi a răspunde unui om cu care stai de vorbă, este strict necesar să îl asculţi. Ascultarea, tăcerea este o parte esenţială a exerciţiului de a relaţiona.

Luni 12 mai 2014 vă invit la cafeneaua Yoobi, între orele 18-20 unde suntem primiţi cu drag întotdeauna. Condiţiile de participare sunt la fel cum le ştiţi, adică bună dispoziţie la purtător, deschidere pentru temă, disponibilitate pentru a răspunde provocărilor pe care vi le voi propune sub forma unor întrebări, că nu degeaba mi-s coach şi expert în comunicare. Abia aştept să vă revăd şi să dăm din nou drumul la treabă, după atâtea pauze (meritate) de Paşti şi de 1 Mai.

Atelierul despre ascultare este pentru cei care ştiu câte ceva despre latura silenţioasă a comunicării dar şi pentru cei care încă nu ştiu mare lucru despre asta. Vom analiza împreună mecanismele înţelegerii unei conversaţii la care putem asista în trei ipostaze : ca observator ( nu neapărat neutru şi veţi vedea la Porţia de Coaching de ce spun asta) ca interlocutor, adică alternativ şi vorbitor şi ascultător.

Vom vorbi despre ascultare, ce este, de câte feluri poate fi, de ce să ne antrenăm aptitudinea de ascultător…Pentru aceia dintre voi care simt nevoia şi au timp să parcurgă câteva noţiuni pregătitoare, vă recomand articolele Ascultare şi puţin suflet, Ascultarea de nivel 3 şi A fi sau a nu fi deschis.

Datele mele de contact sunt aici şi vă rog să îmi scrieţi. Durează doar 1 minut şi astfel voi şti şi eu de voi!

 

Standard
Coaching, Dezvoltare personală

Ascultarea de nivel 3

IMG_0506sigla-RT.pngDacă am vorbit în articolul precedent despre ascultarea de nivel 1 şi 2 am să abordez acum al 3-lea nivel al felului în care putem să ascultăm o persoană, atunci când ne vorbeşte. În plus faţă de primele două niveluri, descrise în articolul intitulat Ascultare şi puţin sufletde data asta în sarcina ascultătorului intră şi observarea limbajului non-verbal al interlocutorului său. Bineînţeles că nu mă refer doar la o simplă observare a limbajului trupului celuilalt ci şi la corelarea tuturor informaţiilor care apar în acest context lărgit. Atunci când facem ascultare de nivel 3 gestionăm simultan informaţii despre ceea ce spune, cum o face dar şi despre ceea ce e dincolo de cuvinte. Ne conectăm la undele pe care le emite vorbitorul şi îl ascultăm cu inima nu cu mintea.

Pare greu să fii atent la atâtea elemente în acelaşi timp, să nu reacţionezi personal la ceea ce auzi, să laşi la o parte propriile gânduri ca să faci loc stărilor, emoţiilor, gândurilor altcuiva, dar cu răbdare, drag de oameni şi multă practică merge. Pentru un coach, ascultarea de nivel 2 şi 3 sunt cele mai bune modalităţi în care îşi poate asculta clientul deoarece doar aşa are acces la potenţialul conversaţiei respective. Măiestria coach-ului implică pe lângă tehnica de ascultare, intuiţie şi mult suflet, cu ajutorul cărora găseşte cele mai bune întrebări, pentru clientul său. Întrebările bune sau aşa zise puternice, sunt acele întrebări care îl provoacă pe client să acceseze cât mai multe şi cât mai diverse resurse interioare. Cu alte cuvinte în procesul de a găsi şi de a formula răspunsul la întrebarea primită, clientul îşi vede propriile limitări, sau poate înţelege mai multe despre el însuşi, poate păşi în afara zonei sale de confort; lucruri pe care în lipsa unor întrebări puternice, nu le face. De ce nu? Pentru că nimeni şi nimic nu îl provoacă.

Există însă oameni care explorează de unii singuri, limitele propriei lor înţelegeri, zone de confort, blocaje mentale, emoţionale etc. şi fac aşa numitul self-coaching. În literatura de specialitate se spune că acest proces auto-aplicat este dificil, însă este posibil. Iată de ce sprijinul profesionist acordat de un coach/antrenor este de necontestat pentru succesul unei transformări de durată, trainică, construită cu paşi mici dar statornici. Un client care apelează la un specialist se degrevează pur şi simplu de orice grijă, este bine primit într-un spaţiu protejat, creat special de coach astfel încât clientul se deschide şi poartă o conversaţie din care iese cu o claritate sporită a minţii şi cu determinarea de a acţiona imediat pentru binele propriu.

Iată cum am ajuns de la ascultare la rezultate şi la energia necesară acţiunii. Interesant nu-i aşa?!

Standard
Coaching, Comunicare

Ascultare şi puţin suflet

imagesinimi-albastre3.pngCe este ascultarea activă şi la ce foloseşte? Este una dintre primele noţiuni pe care le-am studiat în cadrul pregătirii pentru a deveni coach şi de atunci, de când am aflat prima dată despre acest concept l-am inclus în practica mea curentă. Cu alte cuvinte am inclus acest instrument în folosinţa zilnică. De ce am făcut asta? Vă spun imediat şi aşa veţi înţelege singuri dacă e ceva folositor şi pentru cine.

Într-o conversaţie oarecare ce are loc între doi interlocutori, unul vorbeşte iar celălalt ascultă. În timpul discuţiei rolurile se schimbă firesc, uneori lin alteori mai brutal, în funcţie de cei doi, de tema şi miza discuţiei dar mai ales în funcţie de abilităţile de comunicare pe care le au (sau nu).

Hai să analizăm puţin. În postura de vorbitor să spunem că e mai simplu, îţi urmăreşti pur şi simplu firul gândurilor şi alegi cuvintele, frazele potrivite pentru a reda cât mai pe înţelesul celuilalt, mesajul pe care vrei să îl transmiţi. În postura de ascultător ai mai multe de făcut, cel puţin într-o conversaţie cu o persoană dragă. Iar dacă eşti coach, ascultarea este esenţială pentru toată lucrarea ce se va face în aşa zisul spaţiu de coaching, pentru transformarea clientului.

Mă explic imediat. Când asculţi pur şi simplu o poveste cel mai adesea firul spuselor te duce cu gândul la experienţele tale de acelaşi gen cu cele pe care le auzi. Sau dacă nu ai trăit ceva asemănător, gândul îţi fuge la ceea ce ai face tu în acea situaţie. Deja reacţionezi mental la ceea ce auzi. În faza asta ascultarea e de nivel 1, în care practic ascultătorul reacţionează personal la spusele vorbitorului, ba chiar îl întrerupe ( Aaa…ştii ce aş fi făcut eu în locul tău?! Păi, aş fi…) şi duce el la capăt propria poveste. Rezultatul unei conversaţii în care intervine ascultarea de nivel 1 este puţin satisfăcător pentru cel care ar fi vrut să-şi spună până la capăt istorioara.

Ascultarea poate fi dusă însă la un nivel superior, lucru care duce întreaga conversaţie pe un palier mai înalt de satisfacţie. Atunci când ascultătorul îl aude, înţelege şi îi arată vorbitorului prin limbajul non-verbal acest lucru, când el însuşi nu reacţionează la cele spuse pentru simplul fapt că e acolo pentru celălalt, ascultându-i pe deplin povestea, excluzându-se voit din „momentul” celuilalt, ei bine atunci e ascultarea de nivel 2. Vorbitorul se simte respectat, înţeles pentru că a simţit toată atenţia interlocutorului său, care nu l-a întrerupt. Satisfacţia unei asemenea convorbiri e de altă natură decât în primul caz descris. Iar dacă, la inversarea firească a rolurilor, cel care a fost ascultat şi înţeles cu respect atunci când a vorbit, arată celuilalt acelaşi nivel de ascultare şi de preţuire, cred că vă imaginaţi cât de plăcut va fi sentimentul final cu care se vor despărţi cei doi, dorindu-şi să mai stea de vorbă şi altă dată.

Coach sau nu, client de coaching sau nu, toţi avem dreptul şi obligaţia să învăţăm să vorbim unii cu alţii în condiţiile cele mai satisfăcătoare. Şi ca să reuşim avem de învăţat şi de practicat ascultarea. În opinia mea doar printr-o comunicare eficientă relaţiile dintre noi au o şansă de fie de calitate! Şi ar mai fi ceva, pe lângă ascultare, un ingredient special…puţin suflet!

Standard