Pe umerii cui așezi responsabilitatea împlinirii tale?

Ce întrebări mai pun și eu uneori…de te doare capul 😉 … Chestiunea în sine este una de mare importanță. Pentru cine veți întreba? că doar nu e pentru toată lumea. Într-adevăr o asemenea temă de gândire nu este nici pe placul nici pe măsura tuturor, ci doar pentru acele persoane pe care le preocupă să își trăiască viața într-un mod asumat și armonios.

Asumarea unui mod de viață înseamnă să înțelegi în ce mod ești viu și să trăiești ca atare. Adică să observi ce fel de viață duci, să fii atent pe rând la elementele care o compun și care o influențează, să înțelegi cum anume o influențează, cât în bine cât în rău, să analizezi lucrurile din cel puțin două perspective: realitatea care se petrece cu tine ( și în jurul tău) precum și felul în care percepi tu realitatea care se petrece cu tine ( și în jurul tău). Cu alte cuvinte asumă-ți faptul că mereu sunt două planuri realitatea și versiunea ta despre ea. De exemplu mergi la un film cu un prieten și la final schimbați impresiile despre scenariu, muzică, interpretarea actorilor, efectele secundare, etc. Amândoi veți exprima opiniile voastre care vor fi diferite sau uneori poate vor semana între ele…dar cu siguranța vor diferi de realitatea a ceea ce a creat regizorul, scenaristul, etc. La o a doua vizionare a aceluiași film, veți vedea/percepe alte lucruri pe care prima dată nu le-ați observat…dar filmul e același (produs finit ca să spun așa).

Armonia sau armonizarea stilului de a trăi are la bază asumarea lui. Este ca într-un dans pe care vrei să îl dansezi frumos, elegant și să te bucuri de energia lui la maxim. Pentru asta este necesar să înveți dansul (tehnica) mai întâi pentru ca apoi să o practici până când o poți aplica armonios, cu artă, va curge din tine. Cu alte cuvinte când îți dorești un anumit fel de viață, trebuie să cunoști definiția, să înveți tehnica, să practici până când ajungi să rafinezi elementele și să le îmbini armonios, fără a te depărta prea mult de realitate.

Toți ne dorim să fim fericiți, să trăim frumos și bine. Știți pe cineva care vrea să trăiască nefericit? Nu cred. Dar cu toate acestea câți oameni cunoașteți care chiar sunt nefericiți în/cu viața lor? Mulți. Una dintre explicații ar putea fi aceea că acei oameni nu știu ce e cu viața lor, nu o cunosc, nu o studiază…pentru că dacă ar face asta ar înțelege ce nu merge și poate…ar face ceva să o schimbe. Cu ce? Cu ceea ce știu ei că le place, le trebuie, cu o viață care să le placă lor. Viața lor pe care să și-o construiască/șlefuiască ei astfel încât să le placă lor. Câți oameni chiar știu ce fel de viață își doresc? Câți oameni fac conștient acțiuni care să le aducă o viață mai bună, așa cum și-o doresc?

Atunci cum să pui asta pe seama unui alt om fie el mama, tata, fiul fiica, soțul, soția, etc.? Cum să pui responsabilitatea împlinirii visurilor tale pe umerii unei alte ființe și să lași astfel rezultatul la întâmplare, la bunul plac al acelui alt om sau mai corect spus la priceperea sa? După care să afirmi supărat/suparată…Nu ai știut să mă faci fericit/fericită! Dar tu unde erai?! Dacă ai lăsat pe altul să te facă fericit de ce nu îți asumi și rezultatul?!

Asumarea propriei persoane înseamnă asumarea propriei vieți/bunăstări/sănătăți/fericiri. Puneți împreună doi oameni nefericiți care își pun nădejdea propriei vieți pe umerii celuilalt și observați ce se întâmplă cu ei, cu cuplul lor și cum se vede totul din afară, ca la cinema la fimele mute. Puneți împreună doi oameni care se cunosc pe ei înșiși, știu ce nu merge și cum ar vrea să fie viața lor, îți asumă toate astea și pun zilnic osul la treabă, pentru împlinirea viselor lor. Priviți și de data asta filmul mut al vieții/cuplului lor și apoi gândiți-vă în tihnă pe umerii cui să puneți responsabilitatea împlinirii visurilor voastre…

Ce vrei să vezi mai mult în viața ta?

Este o întrebare puternică pe care am adresat-o de mai multe ori de-a lungul timpului  și lucrului cu clienții mei de coaching. De multe ori rezultatele nu au întârziat să apară iar explicația este una simplă. Dar cum a apărut nevoia unei asemenea analize? Cu alte cuvinte de ce am adresat această întrebare?

Separarea de ceea ce nu îți face bine

Când simți că lucrurile nu merg chiar bine în viața ta, te simți bulversat și te întristezi. Ceea ce nu e chiar rău pentru că, dacă abordezi lucrurile calm și înțelept pricepi că perioada de acalmie îți oferă de fapt un răgaz. E ca o pauză de la nebunia și ritmul cotidian al vieții, care continuă cumva într-un alt plan. O pauză în care nu ești inert așa cum crezi, ci începi să fii atent la partea subtilă a vieții tale. Parcă deodată lucrurile prind contur și vezi ceea ce nu îți place, începi să observi ce te deranjează, începi să știi concret ce sau cine nu îți face bine.

Ei și?

Chestia asta te ajută enorm să te poziționezi în raport cu sinele tău. După care poți să (îți) răspunzi la întrebarea Ce vrei să vezi mai mult în viața ta? Răspunsul îți va aduce claritatea pe care ai pierdut-o în clipa în care ai început să te simți neîmplinit! Când a fost asta? Demult… Oare a fost nevoie de tristețe, de suferință, de introspecție? Și ce rost au atâtea întrebări? În mod sigur da, toate sunt necesare pentru că doar acest proces a făcut să apară condițiile favorabile ție, în care să te cauți, să te regăsești, să te întrebi și să îți răspunzi.

De acolo înainte

din acel moment în care ai înțeles ce vrei să experimentezi mai mult, cum vrei să trăiești diferit decât până atunci astfel încât să te simți împlinit în sfârșit, de acolo începi o altă viață, una în care ești conștient de sinele tău. Întrebarea care se pune abia acum pe un tărâm prielnic este: Ce vrei să se întâmple mai mult în viața ta de acum încolo?

Putem trăi și fără a judeca gratuit la tot pasul

Este imposibil veți spune, dar oare chiar așa este?! Știu că ne lovim de judecăți de valoare, la tot pasul în viața cotidiană. Acasă sau la serviciu, în concediu sau la piață, la rând la plata impozitului sau la coafor, în parc sau la o terasă, în mintea noastră…peste tot observăm, judecăm, ne uităm cu subînțeles, atribuim etichete și mai ales comentăm. Uneori doar în gând dar de cele mai multe ori cu voce tare, prea tare. E la modă să fii critic! Cu ce scop? Ei lasă nu mai contează, oricum toate merg prost și dacă mai zici și tu ceva de rău ai șanse să nimerești pe subiect. Și unde mai pui că îți crește numărul de fani personali!!! Dar câte lucruri din toate acestea ne sunt de fapt folositoare? Hai să le luăm pe rând și să înțelegem despre ce vorbim.

Ce este o judecată de valoare?

Este un enunt, o afirmație care conține o apreciere. Se spune practic despre un om, un lucru sau o situație (subiectul care a fost supus judecății) că este bun, valoros, frumos, potrivit, etc. sau dimpotrivă este prost, neimportant, urât, nepotrivit, etc.

Cine face judecata de valoare?

Oricine își spune punctul de vedere în termenii de mai sus, exprimând o apreciere de natură pozitivă sau negativă. Oricine împarte oamenii, lucrurile, situațiile de viață prin care trece în bune și rele, potrivite și nepotrivite, etc. Noi toți facem judecăți de valoare și le facem la tot pasul, fiind de puține ori conștienți de asta, iar unii o fac în cuvinte urâte, dure. V-ați gândit vreodată cât de mult rău pot face, aceste păreri exprimate la întâmplare în stânga și în dreapta?

Hai să înțelegem

Cine își asumă faptul că îi judecă pe semenii săi? Cu ce etalon îi compară atunci când decide că e într-un fel sau altul, bun sau rău, frumos sau urât? Care este rezultatul judecății făcute, cum contribuie aceasta la corectarea situației care îl nemulțumește ( că tocmai ce a comentat în acest sens)? Care este plus valoarea pe care o aduce judecata de valoare în propria lui viață și mai ales în viețile celorlalți, a „judecaților” ca să zis așa. Câte răspunsuri valoroase pot să apară la aceste întrebări și câte vor apărea?!

Cine își asumă o judecată de valoare?

Deja la acest nivel vorbim despre foarte puțini oameni. Dacă la pasul anterior era aglomerație, în sensul că toată lumea are păreri, opinii, pe care foarte mulți aleg să și le exprime în formă brută ( adică cum le vine la gură), aici s-a aerisit locul. Puțini semeni care împart lumea în buni și răi fac asta conștient și asumat. Este timpul să lăsăm specialiștii, să facă judecățile de valoare, prin analiză și comparație cu etaloane stabilite de institute de cercetări, de academii științifice. Să îi respectăm și să învățăm de la ei limbajul și maniera în care se exprimă către public rezultatul unei judecăți de valoare. Un specialist va aduce o informație publicului fără a deforma rezultatul. Un specialist nu va folosi vorbe urâte la televizor sau în social – media. Un specialist va lucra pentru un scop, va contribui cu munca sa la schimbarea în bine!

Argument

Evaluarea lucrurilor este necesară, prezentarea critică a lucrurilor care merg prost este necesară însă exagerarea la care s-a ajuns ne poluează mințile și viețile, fiind prezentă peste tot. Critica degeaba e păguboasă, strică atmosfera, strică relațiile și deformează caracterele slabe sau aflate în formare. Hai să ne facem viața mai armonioasă : să ne asumăm problemele care există și să găsim soluții de rezolvare, să salutăm lucrurile bune, bine făcute și să contribuim la realizarea lor.

sursa imaginii: pacogomeznadal.com/tag/comunicacion-critica/

How to own yourself?

Cum să te iei în stăpânire? Cum să îți asumi cine ești, cine vrei să fii? Ce întrebări complicate…dar interesante în același timp. Numai bune de aruncat în eter pe caniculă (hihi) Vi le-ați adresat vreodată? Sunt curioasă ce ați răspuns și dacă nu vi le-ați pus până acum, sunt curioasă ce alte întrebări vă vin în minte în clipa asta…Un ajutor de nădejde este jocul The Coaching Game. Trage aici un card și acceptă provocarea din titlu.

Poate că ar merita să începem prin a gândi la ce înseamnă să fii propriul tău stăpân, să deții conștient proprietatea persoanei care ești.  Scrieți-mi aici un comentariu din care să aflu despre voi!