E timpul să ne vedem iar

Porția de Coaching îmi tot șoptește de la o vreme că e timpul să pornim la lucru iar. A venit timpul să ne vedem din nou! Centrul de Afaceri Dunărea ne oferă locul potrivit în Sala Viena, sâmbătă 26 noiembrie în intervalul orar 11,00 -13,00.

Formatul întâlnirii este tip atelier în care vom purta discuții interactive pe tema Am dreptul să fiu diferit? Grupul țintă este format din tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani.

Fiind trainer certificat în metoda Points of You voi utiliza instrumentele profesioniste  The Coaching Game si Punctum.

Înscrierile se fac la telefon 0723520448, participarea înseamnă 10 lei/persoană care se achită la sală.

Despre atitudine în altă cheie

Pentru mine una dintre marile plăceri este ca dimineața, prin aburii cafelei să caut și să găsesc lucruri noi, informații, răspunsuri, îndrumare…Mi s-a întâmplat din nou azi și mă grăbesc să împart cu voi ceea ce am descoperit.

O perspectivă nouă

Este un nou fel de a privi și înțelege atitudinea, aceea despre și pentru viață ( la asta mă refer). Odată înțeleasă și asumată atitudinea, ne permite să trăim viața la un alt nivel, superior, din mai multe puncte de vedere. Despre toate astea am citit în articolul Atitudinea îți programează viața de site-ul www.astrocafe.ro. Vă doresc lectură și experiență plăcută! Sunt curioasă să aflu ce părere aveți despre acest subiect?!

Caracterul dual al minţii

Citat din   Joseph Murphy – Puterea extraordinară a subconştientului tău

Caracterul dual al minţii

Deşi nu pare evident, mintea este alcătuită din două părţi distincte. Linia de demarcaţie dintre ele este binecunoscută tuturor filozofilor din zilele noastre. Cele două aspecte ale mentalului sunt fundamental diferite, căci domeniile lor de acţiune sunt distincte. În mod obişnuit ele sunt numite: mentalul obiectiv şi mentalul subiectiv, adică mentalul conştient şi cel subconştient, spiritul treaz şi cel care doarme, eul de suprafaţă şi eul profund, mentalul ce supraveghează acţiunile voluntare şi cel ce supraveghează acţiunile involuntare, masculinul şi femininul. Pentru a desemna acest caracter dual al minţii vom folosi în continuare termenii: conştient şi subconştient.

 …Uneori, mentalul conştient este numit şi mental obiectiv, pentru că prin el sunt cunoscute obiectele exterioare. Mentalul obiectiv are conştiinţa lumii obiective, pe care o percepe cu ajutorul celor cinci simţuri. El învaţă prin observare directă, prin experimentare sau prin educaţie. După cum am mai spus, principala sa îndatorire este aceea de a raţiona.

Subconştientul este numit adesea şi mental subiectiv. El ia cunoştinţă de ceea ce vă înconjoară prin mijloace specifice, independente de cele cinci simţuri, percepînd realitatea prin intuiţie. Subconştientul este sediul emoţiilor, arhiva amintirilor voastre. Mentalul subiectiv se manifestă cel mai pregnant atunci cînd cel obiectiv este total pasiv. Deci, el reprezintă o parte a conştiinţei care se manifestă în stare de inconştienţă sau de somnolenţă.

Subconştientul nu este capabil să raţioneze, aşa cum procedează mentalul conştient.

Cu alte cuvinte

Autorul explică de ce subconştientul nostru execută fără a proba dacă e bine sau rău , ordinul primit de la conştient. Subconştientul nu raţionează doar se conformează comenzii primite. Iată de ce aste cazul să avem mare grijă ce gânduri permitem să ne locuiască mintea conştientă. Iată de ce este cazul să ne disciplinăm mintea (conştientul) să rămâne setată pe pozitiv, chiar dacă lucrurile nu sunt întotdeauna roz. Gândurile negative, întreţin frinca şi generează de la stress până la boală.

Oamenii pozitivi, sunt deschişi şi mai mereu zâmbitori. Sunt extraordinar de agreabili şi toţi ne dorim să fim în preajma lor. Oare în viaţa acelora e chiar totul perfect?! Sigur că nu dar ei aleg în mod voit să aibă o atitudine pozitivă ştiind că de asta depinde şi sănătatea şi fericirea lor.

În concluzie

Avem întotdeauna posibilitatea de a alege starea de spirit pe care o avem. Atitudinea cu care privim viaţa este linia de forţă între sănătate şi boală, armonie şi stress, bucurie şi tristeţe, împlinire şi ratare, optimism şi pesimism, flexibilitate şi rigiditate, închistare şi deschidere către noi orizonturi. Butonul e la degetul mic al fiecăruia dintre noi. Eu ştiu ce am ales, dar voi ?!

Poveste despre atitudine

sigla RTatitudine 3Autor necunoscut, sursa internet.

Text citit în finalul Porţiei de Coaching despre Influenţe, despre care am scris în articolul acesta.

Un rege african avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situaţia în care se afla (bună sau rea) să reacţioneze la fel, spunând: “E foarte bine!” Într-o zi regele şi prietenul său erau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descarcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinând situaţia, prietenul a remarcat ca de obicei: “E foarte bine!” Însă regele a răspuns supărat: “Nu, nu e bine deloc!” şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.

Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă primejdioasă. A fost capturat de canibali şi dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l “prepare”. Unul dintre canibali care voia să dea foc lemnelor dimprejurul regelui, a observat că acestuia îi lipsea vârful degetului mare. Fiind foarte superstiţioşi, canibalii aveau o regulă pe care nu o încălcau niciodată şi anume aceea de a nu mânca pe nimeni care nu era întreg, pentru a nu atrage imperfecţiunile asupra lor. În concluzie regele a fost eliberat.

La întoarcerea sa acasă, regele şi-a amintit întamplarea în care şi-a pierdut vârful degetului şi cuprins fiind de remuşcări, ordonă să fie eliberat prietenul său.

“Ai avut dreptate” i-a spus regele prietenului său, proaspăt eliberat. “A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului.” Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii. “Îmi pare foarte rău că te-am ţinut la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.”

“Nu-i aşa! “a răspuns vesel prietenul regelui, “Este foarte bine!” “Ce vrei să spui cu asta?!?” Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?” “Păi dacă n-aş fi fost în inchisoare, aş fi mers cu tine la vânătoare, şi cum degetele mele sunt întregi, îţi dai seama pe cine ar fi mâncat canibalii…”

Morala: Indiferent în ce situaţie te afli, depinde doar de atitudinea ta dacă va fi o situaţie bună sau una rea, dacă vei fi o victimă sau un învingător!

De la Eckhart Tolle citire

sigla-RT.pngCitesc de la o vreme Puterea Prezentului de Eckhart Tolle. Este o lectură densă, care îmi impune un ritm mai lent sau mai rapid, însă nu după iuţeala cu care citesc ochii şi pricepe mintea ci după felul în care simt că am digerat înţelesul. Sunt descrise multe noţiuni abstracte acolo, pe care le regăsesc totuşi palpabile în viaţa de fiecare zi, atât de tangibile încât uneori nu le recunosc. Probabil că nu le văd pe principiul că sunt prea evidente!

Concret fac o legătură între ultimele mele articole, pe tema influenţelor care ne vin din exterior şi ceva ce am regăsit azi, legat de asta la Eckhart Tolle. Ca să cobor din abstract în concret citez din carte şi zic aşa: „Este irelevant faptul dacă emoţile şi gândurile legate de o anume situaţie (nota mea :pe care o trăim) sunt justificate sau nu…Cert este că ne opunem unei situaţii existente, transformând momentul prezent într-un duşman (nota mea:energetic). Ne generăm nefericirea, generăm un conflict între interior şi exterior iar nefericirea poluează!”.

Faza se referă la situaţiile pe care refuzăm să le acceptăm, pentru că le trecem prin filtrul minţii, doar al minţii şi pentru că nu avem control asupra lor aşa cum am vrea, ne opunem, ne lamentăm, spunem în stânga şi în dreapta. Prin asta ne poluăm singuri psihicul, ne putem chiar îmbolnăvi însă îi influenţăm şi pe alţii. Aici am vrut să ajung, la acest gen de influenţe negative. Eckhart Tolle vorbeste tot în acest context şi despre fantoma psihologică, felul în care ne cramponăm în mintea noastră de un eşec din trecut, care ne bântuie periodic şi ne aduce doar prejudicii. Pledoaria lui este pentru eliberare de aceste obiceiuri şi de a fi prezenţi în vieţile noastre, cât mai mult, cât mai mulţi.

Ce părere aveţi?

 

 

Puterea de a învăţa din critici

sigla RTimagineVoi vorbi la Conferinţa Imagine Leadership, organizată de AIESEC – Galaţi în perioada 20-21 februarie, la Complexul Muzeal de Ştiinţe – Grădina Botanică mai pe scurt . Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a fi speaker, mă simt onorată!

Cred că un conducător autentic operează cu un set de valori personale, printre care există şi puterea de a învăţa din critici. De aceea voi aborda în intervenţia mea ceva din această zonă delicată. Capacitatea de a extrage din criticile (de bun simţ) pe care le primim, acele aspecte ale noastre care sunt de îmbunătăţit, ne diferenţiază ca oameni, în multe feluri. La fel cum şi capacitatea de a spune asertiv unui om, ce anume este de şlefuit la atitudinea sa. Adică postura opusă aceleia de a primi feedback. Diferenţierea asta multiplă apare ca un joc al luminii, care este aruncată pe pereţi de o suprafaţă cu faţete; sau ca un joc al umbrelor …depinde de fiecare la ce se concentreză : la lumini sau la umbre. Suprafaţa care ricoşează e orgoliul, iar faţetele sunt tot atâtea câte carate are fiecare ego în parte…Cu cât hrănim mai mult orgoliul personal cu atât şlefuim mai tare încă o faţetă. Sigur la final lucrarea arată minunat, cristalul e o operă de artă dar…cine va mai putea pătrunde prin el, până la esenţa acelui om învelit în propriul orgoliu?! Cine mai poate vedea ceva într-o oglindă care dă înapoi o imagine compusă, multiplă? Întrebarea de fapt este cine îşi doreşte să înveţe din ceea ce i se întâmplă în viaţă şi nu este doar una retorică. Leaderii în opinia mea au nevoie de acest lucru poate mai mult decât ceilalţi pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea : de a conduce, a inspira, a motiva oamenii, de a lucra împreună cu ei.

Vorbeam mai sus despre o diferenţiere a oamenilor în funcţie de felul în care reacţionează la criticile primite. Unii înţeleg imediat iar alţii nu. Unii aleg să fructifice alţii ignoră, ba chiar o iau personal şi se supără. Iată la ce mă refer mai exact: 

Cei care înţeleg din prima au deprinderea de a-i asculta pe oameni, atunci când li se adresează. Asta pentru că ei practică nivelul al 2lea de ascultare, în care îşi concentrează atenţia pe tema discuţiei, pe ceea ce le comunică interlocutorul lor. În felul acesta discuţia rămâne la nivelul problemei semnalate prin feedback, şi este analizată doar posibilitatea de corectare a acţiunii care a fost mai puţin reuşită.

Oamenii care nu înţeleg (deocamdată) ce potenţial conţine puterea de a învăţa din criticile constructive primite, au deprinderea fie de a nu asculta deloc (cu sensul de a nu auzi) ce li se spune, sau ascultarea lor e de nivel 1. Asta înseamnă că atunci când le vorbeşte un interlocutor, atenţia lor se concentrează pe ei înşişi, nu pe tema discutată. La auzul vorbelor, reacţionează pur şi simplu personal, fără a se detaşa ca să ajungă la esenţă şi supărarea-i gata…Cu alte cuvinte au mutat problema de la tema discuţiei la persoană, a lor şi/sau a celuilalt (după cum e faţetat orgoliul…). Aşa iau naştere divergenţele, conflictele, supărările.

În concluzie rolul unei critici constructive este de semnala o acţiune care a fost făcută incorect, cu scopul ca repetarea pe viitor a aceleiaşi acţiuni să fie reuşită. În asta stă potenţialul de putere. Când ai dorinţa de a învăţa, asta e aur curat. Cineva îţi arată ce nu e ok, ce vrei mai fain de atât? Îţi arată fix ce e de îmbunătăţit, tot ce ai de făcut e să lucrezi apoi acolo, pe zona aceea.

Cine trăieşte după acest principiu înţelege potenţialul pe care îl acordă acest gen de abordare. Oglindirea în semeni ne dă recunonaştere, motivare, energia de a continua evoluţia. Cine alege să mai adauge un carat orgoliului personal, depune o muncă asiduă, care probabil îi aduce o protecţie suplimentară la încercările de a se pătrunde din exterior. Care dintre ipostaze merită consumul de muncă, de energie, în opinia voastră? Evoluţia sau şlefuirea orgoliului? Sunt curioasă ce păreri aveţi şi le aştept sub formă de comentarii la acest articol.

Porţia de Coaching – 2014

valoriCe urmează la Porţia de Coaching din luna ianuarie? Valori şi obiective, despre asta vom discuta împreună, ca să înţelegem percepţiile diferite asupra noţiunilor de credinţe şi valori personale. Cel mai interesant va fi să vedem cum se împletesc şi se intercondiţionează pentru a defini sensul vieţii, pentru a ne ajuta sau încurca la împlinirea acestuia. Cum se ajunge la implinire? Prin stabilirea unor obiective ( nu oricum, nu la întâmplare) şi prin realizarea lor ( care tot în funcţie de credinţe şi valori se face). Tematica este complexă, proabil iar nu vor fi suficiente cele 2 ore, pentru cât de multe vor fi de spus. Însă vom ridica ceaţa, măcar cu un metru mai sus de capetele noastre şi veţi vedea că nu e puţin lucru.

Mi se pare cea mai bună tematică cu care putem începe un an nou de muncă, de realizări, de succese. Să ne programăm felul în care vom gândi, vom munci, vom sărbători reuşitele din 2014. Cu alte cuvinte, la acest seminar vom vorbi, vom înţelege mai bine care sunt beneficiile pentru fiecare om, în momentul în care ştie despre sine la ce e bun, ce face cu pasiune, ce doreşte să realizeze, în cât timp şi cu ce rezultate, concrete şi măsurabile. Veţi pleca de la atelier cu o nouă stare de spirit, cu mai multă hotărâre să acţionaţi, cu mai mult entuziasm. Veţi pleca cu idei noi, cu claritatea gândurilor, cu bucuria unui nou început. Ce efect credeţi că va avea această stare, de înţelegere mai profundă a propriilor valori şi sensuri ale vieţii, asupra încrederii în forţele proprii, capacităţii de a lua decizii, determinării de a acţiona imediat pentru binele propriu? Aştept comentariile voastre la acest articol, chiar aici, pe blog şi vă mulţumesc oricum celor care mi le trasmiteţi pe facebook. Îmi vor fi foarte utile pentru întâlnirea nostră, pe care o voi anunţa cât de curând, poate chiar în acest week end.

Ca de obicei am pregătit deja terenul prin articole pe blog, sub titlurile Pregătiri speciale de anul nou sau Ştii ce vrei de la tine în 2014?! Dacă nu aţi parcurs textele respective vă rog să aruncaţi măcar o privire asupra lor, vă ia doar 2 minute per articol şi le găsiţi uşor, dând un click pe titlu, chiar în fraza de mai sus. Ideea este că ar fi util atât pentru voi, să vă faceţi o impresie despre contextul în care va avea loc discuţia de grup, dar şi pentru mine întrucât, voi putea începe atelierul direct, fructificând la maxim cele 2 ore pe care le vom avea la dispoziţie.

 

Am încredere în mine!

esteemEste o afirmaţie puternică atât pentru cel care o spune faţă de el însuşi dar şi faţă de ceilalţi. Este primul lucru care se vede la o persoană, nivelul de încredere pe care şi-l acordă. Peste asta se suprapune în mod fericit sau mai puţin fericit (depinde de cine oare?!) imaginea de sine. Adică felul în care ne privim noi pe noi înşine. Dacă e unul pozitiv şi optimist, atunci încrederea de sine creşte sau e la un nivel satisfăcător. Ghici cum „dansează” încrederea ta atunci când percepţia ta  e negativă, în proprii tăi ochi…Adaugă la asta şi percepţia celorlaţi despre tine când eşti în starea de neâncredere. Ce fac toate astea pentru tine? Dinamită curată…

Există soluţii, pot avea loc transformări şi una dintre metodele de schimbare este coaching-ul. Pentru că îţi dă puterea extraordinară de a scoate la suprafaţă omul minunat care eşti pe dinăuntru!  În seara asta la Yoobi voi distribui o altă porţie de coaching, despre respect şi încredere. Avem nevoie de ele ca să încheiem anul 2013 cu optimism. Avem nevoie de respect şi încredere ca să planificăm şi să realizăm multe împliniri pentru 2014!

Why harm yourself?!

atelier 4Miercuri 27 noiembrie 2013 între orele 18.00-20.00 vă invit la Yoobi pentru o Porție de Coaching. Vom vorbi despre gândurile negative pe care le avem, acțiunile la care ne conduc, efectele lor asupra vieții noastre. Voi aborda tematica autosabotării din perspectiva coaching-ului, adică vom pleca de la realitatea din prezent, vom descrie ce simțim, ce facem, ca să înțelegem ce opțiuni de rezolvare există. După care la final tragem linie și stabilim de comun acord măcar trei pași concreți de schimbare. Vă spun de pe acum că vă voi provoca la discuții, pentru că deși multe lucruri ni se potrivesc tuturor, multe alte lucruri ne diferențiază.

Ce loc mai sigur și mai eficient de a le discuta deschis, vă puteți imagina, altul decât spațiul de coaching?  Argumentele mele forte sunt instrumentele pe care le folosesc la Porția de Coaching : deschiderea, încrederea, abordarea pozitivă, încurajarea exprimării, stimularea schimbării, sprijinirea efortului de transformare, recunoașterea victoriei, consolidarea rezultatelor.  La Porția de Coaching învățăm să lăsăm deoparte critica, suspiciunea, negativismul, teama de a ne exprima opiniile, complacerea în compromis, frica de schimbare, capitularea în fața unui posibil eșec, autosabotarea. De ce să ne facem rău singuri?!

Vă invit cu drag la atelierul nr.4 al Porției de Coaching  pentru a găsi împreună cât mai multe argumente și soluții contra propriilor noastre gânduri, acțiuni, atitudini care ne fac rău.

Participarea este gratuită, dar este condiționată de bună dispoziție și energie, așa că luați-le cu voi!