Evenimente, General

Despre Autosabotare – Joi 19 nov 2015 la Coffee House

Picture1Vă anunț cu bucurie că reiau seria atelierelor gratuite marca Porția de Coaching și vă invit joi 19 noiembrie 2015 între orele 18,00 – 20,00 la Coffee House, să discutăm despre Autosabotare sau Când îți dai cu stângu-n dreptu’. Pregatiți-vă cu voie bună, inspirație și curaj, pentru că vom intra împreună în zona dificilă a obișnuințelor care ne fac rău și le vom explora puțin, pentru a înțelege măcar ale cui sunt: ale noastre sau preluate de la alții… Ca întotdeauna la Porția de Coaching, discuțiile și întrebările vor avea un scop practic, acela de a vă ajuta să găsiți răspunsuri și soluții de a vă elibera de ceea ce gândiți, vorbiți, faceți acum în defavoarea voastră (= autosabotare).

Cele mai bune 2 întrebări vor fi premiate cu câte un papion Boemia Handmade pe care le va oferi cu generozitate Ana-Maria Bocănială creatoarea lor.

 

Standard
Coaching

Cum îţi clădeşti încrederea?

invingatorCu grijă! Chiar dacă sună ca în bancurile seci, este cel mai adecvat răspuns. Chestiunea încrederii în propriile forţe apare în minte sub diferite forme: cum să reuşesc asta, cum arată un om care are încredere în el, ce spune ce face, cum să îmi menţin încrederea, ce să fac ca să-l domin pe oponentul meu? Pentru mulţi oameni devin chinuitoare toate aceste întrebări, atâta timp cât se concentrează pe problema în sine – lipsa de încredere (şi de rezultate) şi nu pe rezolvarea ei.

Concret

Într-o asemena situaţie, în care lăsăm mintea să cantoneze în ceaţa îngrijorării, gândurile gravitează constant împrejurul ideii de lipsă de încredere în sine. Cu alte cuvinte mintea este ocupată tot timpul cu asta, cu gânduri care nu ajută, deoarece întreţin starea de demotivare şi drept urmare firească acţiunile (rezultatele lor de fapt) rămân mediocre. Cum ar putea să conducă la succes o gândire mediocră?! Întrebarea este retorică, evident. Mai mult decât atât continuă dialogul interior cu îndemnuri de genul: Trebuie să fac ceva cu chestia asta, ar fi cazul să…, iar n-am fost în stare să fac … Exprimările de acest gen chiar dacă nu par să fie negative, au un efect rapid de creştere a nemulţumirii.

Cine face toate astea?

Atâta timp cât nu vei da cu onestitate răspunsul la această întrebare, nu vei deschide calea către schimbarea în bine. Dacă eşti într-o asemena dilemă (aparentă) de a fi preocupat de creşterea încrederii dar de a ajunge totuşi să (îţi) faci mai rău înseamnă că a venit timpul.

Este momentul să

te cunoşti, să îţi acorzi atenţie în mod conştient pentru a descoperi cine eşti, ce ştii să faci bine, ce îţi place cel mai mult dintre toate activităţile tale, din ce ai putea să îţi faci o carieră sau măcar să începi, ce vrei de fapt de la tine şi de la viaţa ta. Pentru fiecare om răspunsurile diferă, în funcţie de vârstă, de mediul în care trăieşte şi care îl condiţionează social.

În concluzie

Încrederea este o lucrare care se pregăteşte prin stabilirea unor obiective. Cum ştim dacă le-am atins? Păi le atribuim nişte indicatori de măsurare adică rezultate. Buun…Continuăm să lucrăm la fundaţie, ne propunem alte rezultate şi muncim ca să le obţinem. Apoi ne clădim încrederea cu fiecare reuşită, o facem să crească prin repetare, o consolidăm cu fiecare acţiune finalizată cu succes. Treptat încrederea în sine devine o resursă esenţială de sprijin. Şi nu doar pentru persoana în cauză cât şi pentru cei apropiaţi.

Cum aşa?

Vă invit pe voi să continuaţi această idee ……………………………………………………..

 

Standard
Dezvoltare personală, Evenimente

Puterea de a învăţa din critici

sigla RTimagineVoi vorbi la Conferinţa Imagine Leadership, organizată de AIESEC – Galaţi în perioada 20-21 februarie, la Complexul Muzeal de Ştiinţe – Grădina Botanică mai pe scurt . Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a fi speaker, mă simt onorată!

Cred că un conducător autentic operează cu un set de valori personale, printre care există şi puterea de a învăţa din critici. De aceea voi aborda în intervenţia mea ceva din această zonă delicată. Capacitatea de a extrage din criticile (de bun simţ) pe care le primim, acele aspecte ale noastre care sunt de îmbunătăţit, ne diferenţiază ca oameni, în multe feluri. La fel cum şi capacitatea de a spune asertiv unui om, ce anume este de şlefuit la atitudinea sa. Adică postura opusă aceleia de a primi feedback. Diferenţierea asta multiplă apare ca un joc al luminii, care este aruncată pe pereţi de o suprafaţă cu faţete; sau ca un joc al umbrelor …depinde de fiecare la ce se concentreză : la lumini sau la umbre. Suprafaţa care ricoşează e orgoliul, iar faţetele sunt tot atâtea câte carate are fiecare ego în parte…Cu cât hrănim mai mult orgoliul personal cu atât şlefuim mai tare încă o faţetă. Sigur la final lucrarea arată minunat, cristalul e o operă de artă dar…cine va mai putea pătrunde prin el, până la esenţa acelui om învelit în propriul orgoliu?! Cine mai poate vedea ceva într-o oglindă care dă înapoi o imagine compusă, multiplă? Întrebarea de fapt este cine îşi doreşte să înveţe din ceea ce i se întâmplă în viaţă şi nu este doar una retorică. Leaderii în opinia mea au nevoie de acest lucru poate mai mult decât ceilalţi pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea : de a conduce, a inspira, a motiva oamenii, de a lucra împreună cu ei.

Vorbeam mai sus despre o diferenţiere a oamenilor în funcţie de felul în care reacţionează la criticile primite. Unii înţeleg imediat iar alţii nu. Unii aleg să fructifice alţii ignoră, ba chiar o iau personal şi se supără. Iată la ce mă refer mai exact: 

Cei care înţeleg din prima au deprinderea de a-i asculta pe oameni, atunci când li se adresează. Asta pentru că ei practică nivelul al 2lea de ascultare, în care îşi concentrează atenţia pe tema discuţiei, pe ceea ce le comunică interlocutorul lor. În felul acesta discuţia rămâne la nivelul problemei semnalate prin feedback, şi este analizată doar posibilitatea de corectare a acţiunii care a fost mai puţin reuşită.

Oamenii care nu înţeleg (deocamdată) ce potenţial conţine puterea de a învăţa din criticile constructive primite, au deprinderea fie de a nu asculta deloc (cu sensul de a nu auzi) ce li se spune, sau ascultarea lor e de nivel 1. Asta înseamnă că atunci când le vorbeşte un interlocutor, atenţia lor se concentrează pe ei înşişi, nu pe tema discutată. La auzul vorbelor, reacţionează pur şi simplu personal, fără a se detaşa ca să ajungă la esenţă şi supărarea-i gata…Cu alte cuvinte au mutat problema de la tema discuţiei la persoană, a lor şi/sau a celuilalt (după cum e faţetat orgoliul…). Aşa iau naştere divergenţele, conflictele, supărările.

În concluzie rolul unei critici constructive este de semnala o acţiune care a fost făcută incorect, cu scopul ca repetarea pe viitor a aceleiaşi acţiuni să fie reuşită. În asta stă potenţialul de putere. Când ai dorinţa de a învăţa, asta e aur curat. Cineva îţi arată ce nu e ok, ce vrei mai fain de atât? Îţi arată fix ce e de îmbunătăţit, tot ce ai de făcut e să lucrezi apoi acolo, pe zona aceea.

Cine trăieşte după acest principiu înţelege potenţialul pe care îl acordă acest gen de abordare. Oglindirea în semeni ne dă recunonaştere, motivare, energia de a continua evoluţia. Cine alege să mai adauge un carat orgoliului personal, depune o muncă asiduă, care probabil îi aduce o protecţie suplimentară la încercările de a se pătrunde din exterior. Care dintre ipostaze merită consumul de muncă, de energie, în opinia voastră? Evoluţia sau şlefuirea orgoliului? Sunt curioasă ce păreri aveţi şi le aştept sub formă de comentarii la acest articol.

Standard
Coaching, Evenimente

Valori şi obiective

inimi-albastre1.pngPrima porţie de coaching din 2014 o dedic unei tematici largi: valori şi obiective. În opinia mea este momentul să fructificăm tot ce am lucrat la atelierele anterioare, ca ajutor pentru proiectarea (sau ajustarea proiectului) anului 2014. Ca urmare a întâlnirilor precedente ştim mai multe despre comunicare şi limbajul non-verbal, cât de important este şi de ce e bine să-l stăpânim; lucrăm cu mai mult succes la capitolul încredere în forţele proprii şi ţinem sub control acţiunile şi gândurile cu efect de autosabotare. Cu alte cuvinte ştim mai multe despre noi înşine. A venit timpul să ne cunoaştem valorile personale şi să le punem la treabă, în folosul personal.

Marţi  21 ianuarie, între orele 18,00 -20,00 la Yoobi, vom răspunde împreună la următoarele întrebări: Ce reprezintă valorile, principiile de viaţă, credinţele personale şi la ce ne servesc? Cum se manifestă setul personal de valori, în concordanţă sau în contradictoriu cu felul în care trăim? Ce sunt obiectivele, cum se stabilesc şi ce legătură au cu ceea ce ştim despre noi? 

Ceea ce vom face împreună ca exerciţiu, la atelier, veţi putea ulterior continua, adapta, dezvolta, pe structura voastră interioară. Aşa veţi scoate la iveală tot ce e mai bun în voi, apoi veţi proiecta anul 2014, aşa cum vă doriţi!

 

 

Standard
Coaching, Evenimente

Udă florile pe partea ta de potecă!

atelier 4Aseară am dus la îndeplinire cu succes şi cu ajutorul a 20 de participanţi inimoşi încă o porţie de coaching, în care am luat în colimator autosabotarea. Am avut al patrulea atelier şi v-am revăzut cu mare plăcere pe mulţi dintre voi dar am întâlnit şi oameni noi.

Ce-am făcut acolo? Ne-am spus problemele care ne afectează viaţa, fiecare aşa cum percepe pentru sine. Mă refer la problemă dar şi la viaţă evident. Am făcut micro şedinţe de coaching în priză directă cu aproape toată lumea.

Prin urmare am de mulţumit celor de la Yoobi  pentru găzduire şi ambient, dar mai ales vouă celor care aţi venit, pentru că: vă interesează să aflaţi lucruri noi, pentru că doriţi să aduceţi ceva mai bun în vieţile voastre, pentru că vreţi să lucraţi cu voi înşivă ca să vă eliberaţi de stress, de perfecţionism, de tendinţa de a exagera, de a cicăli, de a enerva, de a amâna, de a fi prea posesivi, de a fi tipicari, de a fi timizi, de a fi în control, de a vă pierde în detalii, de a fi încăpăţânaţi,  şi câte şi mai câte altele…

Cu ajutorul meu şi prin coaching aţi făcut aseară poate primul pas, acela de a fi conştientizat, fiecare pentru sine, cel puţin un tip de gând sau de comportament sau de acţiune pe care le manifestaţi în propriul vostru dezavantaj. Tot aseară aţi găsit şi câteva soluţii sau măcar le-aţi întrezărit. Este important să continuaţi.

Prin coaching se caută alternative, se găsesc soluţii, se pun în aplicare şi se obţin rezultate trainice. Lăsaţi-mi un comentariu la acest articol, aceia dintre voi care aveţi nevoie şi doriţi să lucrăm. Sunt coach şi vă voi sprijini în demersul vostru de a vă transforma în versiunea voastră cea mai bună!

Vă spuneam aseară că oamenii nu au defecte, au doar calităţi pe care uneori le manifestă în exces. Cu atenţia trezită acum, folosiţi-vă calităţile şi udaţi florile de pe partea voastră de potecă!

Standard
Coaching, Evenimente

Daţi probleme şi luaţi soluţii

inimi-albastre3.pngMâine 27 noiembrie 2013 vă invit la Yoobi de la ora 18,00 ca să găsim împreună rezolvări la problemele voastre din sfera autosabotării.

Punem în discuţie cu umor, cu grijă şi atenţie, fără critici, în siguranţă, propriile noastre tipuri de gânduri, comportamente şi acţiuni, care ne fac rău. După care tot împreună cercetăm posibile căi de eliminare şi facem un plan de bătaie pe termen scurt =  plan de lucru pentru schimbarea atitudinilor cu efect de autosabotare. Important este să trecem la acţiune după aceea, doar aşa vom vedea cu adevărat că funcţionează.

Câteva dintre posibilele cauze ale autosabotării le-am analizat în articole pregătitoare pentru acest atelier, cum ar fi feedback-ul, perfecţionismul sau amânarea. Însă este clar că pot fi mult mai multe decât acestea. Le vom descoperi.

Veniţi, v-am pregătit cu drag încă o porţie de coaching!

 

Standard
Coaching, Evenimente

Why harm yourself?!

atelier 4Miercuri 27 noiembrie 2013 între orele 18.00-20.00 vă invit la Yoobi pentru o Porție de Coaching. Vom vorbi despre gândurile negative pe care le avem, acțiunile la care ne conduc, efectele lor asupra vieții noastre. Voi aborda tematica autosabotării din perspectiva coaching-ului, adică vom pleca de la realitatea din prezent, vom descrie ce simțim, ce facem, ca să înțelegem ce opțiuni de rezolvare există. După care la final tragem linie și stabilim de comun acord măcar trei pași concreți de schimbare. Vă spun de pe acum că vă voi provoca la discuții, pentru că deși multe lucruri ni se potrivesc tuturor, multe alte lucruri ne diferențiază.

Ce loc mai sigur și mai eficient de a le discuta deschis, vă puteți imagina, altul decât spațiul de coaching?  Argumentele mele forte sunt instrumentele pe care le folosesc la Porția de Coaching : deschiderea, încrederea, abordarea pozitivă, încurajarea exprimării, stimularea schimbării, sprijinirea efortului de transformare, recunoașterea victoriei, consolidarea rezultatelor.  La Porția de Coaching învățăm să lăsăm deoparte critica, suspiciunea, negativismul, teama de a ne exprima opiniile, complacerea în compromis, frica de schimbare, capitularea în fața unui posibil eșec, autosabotarea. De ce să ne facem rău singuri?!

Vă invit cu drag la atelierul nr.4 al Porției de Coaching  pentru a găsi împreună cât mai multe argumente și soluții contra propriilor noastre gânduri, acțiuni, atitudini care ne fac rău.

Participarea este gratuită, dar este condiționată de bună dispoziție și energie, așa că luați-le cu voi!

Standard
Coaching

Amânarea

amanareinimi-albastre3.pngMi-am propus ca prin acest articol să închei cumva seria de postări despre autosabotare, prin care v-am povestit de fapt, ceea ce a rezultat după atelierul nr.2 din Porţia de Coaching, care a avut loc în iunie. La acel moment tema porţiei de coaching a fost Autosabotarea sau Când îţi dai cu stângu’-n dreptu’. Deşi am fost puţini participanţi discuţia s-a înfiripat repede şi a devenit puternică, ca o dovadă clară a faptului că DA, ni se întâmplă tuturor să gândim, să facem acţiuni care ne sunt defavorabile. Simplul fapt că admitem acest comportament care are consecinţe neplăcute, înseamnă că ne putem asuma şi următorul pas, anume acela de a face ceva care să schimbe lucrurile în mai bine.

Cum putem face asta? Prin coaching, desigur, întrucât coaching-ul provoacă, gestionează, consolidează, recunoaşte şi celebrează Schimbarea.

În total la atelierul nr.2 prin discuţiile purtate s-au identificat 4 posibile cauze ale autosabotării: feedback-ulperfecţionismul, amânarea şi complacerea în situaţii neclare. Pe primele două deja le-am tratat în două articole separate aşa încât voi dedica acestă postare amânării (procrastinating cum îi zice în engleză sau cum am văzut pe internet chiar procrastinare, într-o traducere neinspirată).

De câte ori vi s-a îmtâmplat să aveţi de făcut lucruri foarte importante, despre a căror necesitate şi urgenţă eraţi perfect conştienţi şi cu toate astea să vă agăţaţi de orice pretext ca să amânaţi?! Mie mi s-a întâmplat de multe ori. Au fost şi situaţii în care puteam să trec la treabă, fiind întrunite toate condiţiile care altminteri m-ar fi putut face să mai amân, şi tot am găsit alte motive, să mai trag de timp. Probabil ştiţi despre ce vorbesc…

Dar care este legătura şi cum contribuie asta la autosabotare? Este evident faptul că ne aduce o cantitate de stress foarte mare. Ţinem în mintea noastră un mic butoi cu pulbere, acel am de făcut …., care pe măsură ce amânăm şi iar amânăm devine un supărător TREBUIE SĂ FAC…până când devine un chinuitor Trebuia de mult să fi făcut….La fiecare etapă ne luăm în spate alte greutăţi. E sau nu e o metodă eficientă de autosabotare?!

Perspectiva adusă de coaching pune reflectorul pe rezultat!

În loc să concentreze atenţia pe momentul în care trebuie/trebuia începută acţiunea respectivă, care a tot fost amânat, coach-ul îl asistă pe clientul său să vizualizeze rezultatul dorit. În felul acesta concentrarea se mută pe acţiune şi este stimulată dorinţa de a vedea rezultatele atinse. Ce se întâmplă cu amânarea în aceste condiţii? Dispare de la sine, nu mai e cazul de amânare deoarece apare entuziasmul de a fi gustat deja bucuria terminării unei sarcini, prea îndelung amânate. Ce vreau să spun este că prin coaching, clientul poate să-şi vadă cu ochii minţii rezultatele unei acţiuni pe care încă nu a efectuat-o şi dar tocmai asta îi dă energia necesară ca să reuşească. 

 Sunt convinsă că ar mai putea fi şi alte cauze, decât cele găsite de noi, care alimentează autosabotarea. Cred că merită atenţia identificării pentru a putea fi ulterior eliminate. Vă rog pe voi să-mi spuneţi, cu ce vă confruntaţi? Ce alte cauze ar mai fi?

Standard
Coaching

O altă cauză poate fi perfecționismul

perfectionism_by_phreshsoldier-d34xfip

Perfecționismul poate fi o altă cauză a fenomenului de autosabotare, inimi-albastre2.pngprin care mulți dintre noi ne stresăm dincolo de limita practică și de utilitate, a lucrurilor. Mă refer la acea dorință care ne obligă continuu să fim perfecți, pentru că așa am învățat noi că trebuie, că e bine, că dă bine, etc. Chestia în sine, de a dori să corectezi ce nu merge, de a observa, de a fi atent, de a te îmbunătăți continuu este de toată lauda însă baiul apare atunci când se practică în exces, se face abuz si devine o sursă de stress.

O altă fațetă a perfecționismului este privirea super critică pe care o avem asupra noastră înșine. Cu această abordare suntem veșnic nemulțumiți, de noi înșine și de  ceilalți. Am auzit de multe ori oameni spunând că nimic nu e cum trebuie în viața lor, nimic nu se leagă, totul e greșit, toți sunt proști și egoiști, it/s a total mess! De aici, de la acest mod de gândire și până la dezamăgiri, deziluzii, depresii mai e doar un mic pas.

A fi mereu între extreme cu emoțiile și cu gândurile, trăirile poate fi obositor și nesănătos. La urma urmei viața în sine nu e perfectă, dar este minunată atunci când știi să te bucuri de ea.

Dar cum să învățăm să ne bucurăm de viață?

Din perspectiva coaching-ului (și nu numai) ajungem să ne bucurăm de viață doar atunci când trăim echilibrat, împlinindu-ne. Trăind în acord cu valorile noastre, principii, credințe interioare, etc. Uite așa ajungem cu discuția la obiective și felul în care ar trebui să le privim. Avem nevoie să trăim în armonie cu noi înșine și cu cei dragi.

Există un instrument numit roata vieții, care arată foarte precis cum se împarte viața noastră între cele 8 mari domenii : sănătate, carieră, bani, casă, dragoste, familie,  prieteni, spiritualitate. Cu ce ne ajută această diagramă? Ne arată unde e de lucru pentru redistribuire și echilibrare, pentru a duce armonie. Odată ce știm cum stăm și unde dorim să ajungem, ne alegem un coach bun și pornim la treabă.

Fixăm obiective, fezabile, măsurabile, fixăm o limită de timp și niște indicatori care să ajute la verificarea îndeplinirii. Cum se fac toate astea? În timpului unui program de coaching la finele căruia vom găsi calea către armonie, propria noastră cale, dincolo de perfecționism și autosabotare.

 

Standard
Coaching

Am primit feedback, ce mă fac cu el?!

omulet ganditor

inimi-albastre2.png

La atelierul 3 al Porţiei de Coaching, care a fost dedicat limbajului non-verbal s-au iscat discuţii interesante atunci când am adus în context reacţia la feedback. Mulţi dintre cei prezenţi acolo am recunoscut deschis că nu ne face plăcere să primim mesaje critice. Însă imediat am completat cu faptul că DA, un mesaj de corectare corect formulat şi livrat este benefic. De aici însă şi pănă la a găsi acel beneficiu ascuns în feedback trebuie mai întâi înghiţită găluşca. Cum o fi el, pozitiv dar mai ales dacă e negativ, este greu de gestionat, dar e clar că se poate.

Am deschis cutia Pandorei vorbind despre autosabotare şi una dintre posibilele ei cauze – feedback-ul. Mi se pare firesc să continui cu o modalitate de abordare a cauzei cu pricina. Articolul precedent despre feedback a arătat ce este şi cum se acordă el în mod neutru, astfel că voi scrie în cele ce urmează despre cum se poate primi un mesaj de corectare, mesaj critic, critică constructivă, … sau cum am mai putea zice pe româneşte. (Apropo de asta, vă rog să mă ajutaţi să găsim o traducere cât mai adecvată pentru mult prea folositul termen englezesc).

Am primit feedback, ce ne facem cu el?!  Dincolo de starea emoţională perturbată pe care o trăim imediat, avem două variante: îl ignorăm şi ne asumăm asta, îl acceptăm şi tot ne asumăm. Asumarea e musai inclusă, chiar dacă nu o recunoaştem întotdeauna. Varianta cu ignore e clară, râmâne în decor. Alegem varianta accept şi….

Perspectiva nouă adusă de coaching asupra acestui tip de problemă interioară, gestionarea feedback-ului primit, este aceea de a avea o atitudine deschisă. Faptul că am primit un mesaj de corectare ne produce un val de emoţii care ne poate distorsiona gradul de înţelegere a informaţiei respective. Ştiind şi acceptând acest lucru ca fiind firesc, putem face o chestie faină ca să acordăm timp emoţiilor să se aşeze înapoi în matca lor. Găselniţa este să ne mutăm voit concentrarea de la ceea ce simţim, la ceea ce s-a spus în şi dincolo de cuvinte. La mesajul sec. Câteva întrebări de genul următor pot fi de mare ajutor: Ce e de corectat? Cum aş putea să o fac? Cât de mare e deranjul făcut? Cum să elimin acest tip de eroare pe viitor?  Analizând cât putem de obiectiv procesul şi rezultatul său nemulţumitor avem timpul necesar să ne liniştim iar la final ştim în ce măsură feedback-ul primit ne e folositor.

Tot coaching-ul aduce perspectiva de privi mesajele de corectare ca pe nişte resurse, ocazii de îmbunătăţire a modului nostru de a gândi, exprima, acţiona (după caz). Prin asta ne acordăm oportunitatea de a ne dezvolta, schimbând lucrurile în bine. În plus avem sprijinul demn de încredere al celui care ne dă feedback. Coach-ul este acolo fix ca să ofere siguranţă, încredere, motivare, energie, sprijin pe durata procesului de autoanalizare, de înţelegere a opţiunilor, de identificare a primilor paşi, de realizare a transformării, de confirmare a faptului că DA ai reuşit, de a te recunoaşte pe tine omul nou care ai devenit, la finele unui program de coaching.

Standard