Coaching, Dezvoltare personală

A fi sau a nu fi…deschis

sigla RTOm-liber-300x198Hai să vorbim puţin şi despre asta, despre a fi sau a nu fi deschis în relaţia cu ceilalţi oameni, în familie, în general. Părerea mea personală este că aici este vorba despre atitudinea în sine, pe care o avem sau nu, depinde doar de noi. Eu una nu pot să cred că poţi fi deschis doar cu unii oameni iar cu alţii nu. Exclud din acest context situaţiile în care este necesar să ne protejăm pe principiul de pe vremea bunicii „În oala acoperită nu cade nici un gunoi”. Adică în acele situaţii în care cunoaştem destul de bine realitatea şi personajele încât avem convingerea că o deschidere ar putea să ne aducă prejudicii. Deşi ar fi de discutat şi aici destul, nu asta e ţinta acestui articol.

Rămân astfel în discuţie situaţiile în care cunoaştem oameni noi, suntem puşi în ipostaze interesante, ni se deschid oportunităţi. Şansa de a explora, de obţine rezultate noi, mai bune, diferite faţă de ce am avut în trecut, şansa de a atinge un potenţial de dezvoltare mult mai mare apare doar dacă avem mintea deschisă. Şi puţin noroc…ar adăuga cineva, de acord! O gândire deschisă aduce cu sine posibilitatea de accesare a mai multor instrumente din dotarea proprie ca sa zic aşa. Mai multe arme din arsenal puse la treabă pot aduce mai multe rezultate! Puterea de percepţie creşte prin deschidere, şi nu numai ea. Cum să vedem cu ochii închişi?!

În comunicare şi mai ales în coaching, deschiderea este la fel de importantă ca şi deprinderea a asculta. Fără ea nu se leagă lucrurile. Cum aşa? Iată: în spaţiul de coaching pe care îl crează coach-ul, clientul găseşte un loc virtual desigur, în care se află în siguranţă, îşi poate exprima gândurile, este ascultat cu respect, grijă, confidenţialitate, poate da o voce opiniilor sale fără a fi judecat şi catalogat. Fapt care îi dă confort şi încredere. Aceste elemente stimulează atitudinea de deschidere mai întâi în comunicare şi apoi uşor uşor în gândire, în a lua decizii, a trece la acţiune pentru propriul interes.

Hai să vizualizăm împreună şi celălalt tablou, acela în care în conversaţia de coaching, clientul rămâne blocat în parametrii lui de protecţie, închis, necomunicativ, pentru că este atât de deprins să fie închis încât nu concepe altfel. Vă imaginaţi că nu va merge, coach-ul oricât de priceput ar fi nu va reuşi să afle mare lucru de la clientul său. Pentru că oricât de mult efort ar depune comunicarea este rezultatul unui proces care se face de ambele părţi implicate. Ei şi? Care e problema? În general nu ar fi niciuna.

Dar dacă abordăm lucrurile din perspectiva atitudinii, putem înţelege cum funcţionează deschiderea ca un instrument de cunoaştere. Este ca o uşă pe care decizi la un moment dat să o descui şi să o dai în lături, de perete. Prin deschizătura largă ies şi intră multe: informaţii, sentimente, gânduri, amintiri, experienţe noi, oameni, câte şi mai câte. Te poţi cunoaşte pe tine dar şi pe ceilalţi mult mai mult, pentru că te plasezi în condiţia de a avea cum să faci asta. Dar dacă alegi să ţii uşa crăpată şi blocată pe dinăuntru cu piciorul, alegi voit să limitezi calea de cunoaştere la un culoar îngust şi zgârcit. Ceea ce oricum este altceva decât o uşă complet încuiată!

Standard
Coaching, Dezvoltare personală

Ascultarea de nivel 3

IMG_0506sigla-RT.pngDacă am vorbit în articolul precedent despre ascultarea de nivel 1 şi 2 am să abordez acum al 3-lea nivel al felului în care putem să ascultăm o persoană, atunci când ne vorbeşte. În plus faţă de primele două niveluri, descrise în articolul intitulat Ascultare şi puţin sufletde data asta în sarcina ascultătorului intră şi observarea limbajului non-verbal al interlocutorului său. Bineînţeles că nu mă refer doar la o simplă observare a limbajului trupului celuilalt ci şi la corelarea tuturor informaţiilor care apar în acest context lărgit. Atunci când facem ascultare de nivel 3 gestionăm simultan informaţii despre ceea ce spune, cum o face dar şi despre ceea ce e dincolo de cuvinte. Ne conectăm la undele pe care le emite vorbitorul şi îl ascultăm cu inima nu cu mintea.

Pare greu să fii atent la atâtea elemente în acelaşi timp, să nu reacţionezi personal la ceea ce auzi, să laşi la o parte propriile gânduri ca să faci loc stărilor, emoţiilor, gândurilor altcuiva, dar cu răbdare, drag de oameni şi multă practică merge. Pentru un coach, ascultarea de nivel 2 şi 3 sunt cele mai bune modalităţi în care îşi poate asculta clientul deoarece doar aşa are acces la potenţialul conversaţiei respective. Măiestria coach-ului implică pe lângă tehnica de ascultare, intuiţie şi mult suflet, cu ajutorul cărora găseşte cele mai bune întrebări, pentru clientul său. Întrebările bune sau aşa zise puternice, sunt acele întrebări care îl provoacă pe client să acceseze cât mai multe şi cât mai diverse resurse interioare. Cu alte cuvinte în procesul de a găsi şi de a formula răspunsul la întrebarea primită, clientul îşi vede propriile limitări, sau poate înţelege mai multe despre el însuşi, poate păşi în afara zonei sale de confort; lucruri pe care în lipsa unor întrebări puternice, nu le face. De ce nu? Pentru că nimeni şi nimic nu îl provoacă.

Există însă oameni care explorează de unii singuri, limitele propriei lor înţelegeri, zone de confort, blocaje mentale, emoţionale etc. şi fac aşa numitul self-coaching. În literatura de specialitate se spune că acest proces auto-aplicat este dificil, însă este posibil. Iată de ce sprijinul profesionist acordat de un coach/antrenor este de necontestat pentru succesul unei transformări de durată, trainică, construită cu paşi mici dar statornici. Un client care apelează la un specialist se degrevează pur şi simplu de orice grijă, este bine primit într-un spaţiu protejat, creat special de coach astfel încât clientul se deschide şi poartă o conversaţie din care iese cu o claritate sporită a minţii şi cu determinarea de a acţiona imediat pentru binele propriu.

Iată cum am ajuns de la ascultare la rezultate şi la energia necesară acţiunii. Interesant nu-i aşa?!

Standard
Coaching, Comunicare

Ascultare şi puţin suflet

imagesinimi-albastre3.pngCe este ascultarea activă şi la ce foloseşte? Este una dintre primele noţiuni pe care le-am studiat în cadrul pregătirii pentru a deveni coach şi de atunci, de când am aflat prima dată despre acest concept l-am inclus în practica mea curentă. Cu alte cuvinte am inclus acest instrument în folosinţa zilnică. De ce am făcut asta? Vă spun imediat şi aşa veţi înţelege singuri dacă e ceva folositor şi pentru cine.

Într-o conversaţie oarecare ce are loc între doi interlocutori, unul vorbeşte iar celălalt ascultă. În timpul discuţiei rolurile se schimbă firesc, uneori lin alteori mai brutal, în funcţie de cei doi, de tema şi miza discuţiei dar mai ales în funcţie de abilităţile de comunicare pe care le au (sau nu).

Hai să analizăm puţin. În postura de vorbitor să spunem că e mai simplu, îţi urmăreşti pur şi simplu firul gândurilor şi alegi cuvintele, frazele potrivite pentru a reda cât mai pe înţelesul celuilalt, mesajul pe care vrei să îl transmiţi. În postura de ascultător ai mai multe de făcut, cel puţin într-o conversaţie cu o persoană dragă. Iar dacă eşti coach, ascultarea este esenţială pentru toată lucrarea ce se va face în aşa zisul spaţiu de coaching, pentru transformarea clientului.

Mă explic imediat. Când asculţi pur şi simplu o poveste cel mai adesea firul spuselor te duce cu gândul la experienţele tale de acelaşi gen cu cele pe care le auzi. Sau dacă nu ai trăit ceva asemănător, gândul îţi fuge la ceea ce ai face tu în acea situaţie. Deja reacţionezi mental la ceea ce auzi. În faza asta ascultarea e de nivel 1, în care practic ascultătorul reacţionează personal la spusele vorbitorului, ba chiar îl întrerupe ( Aaa…ştii ce aş fi făcut eu în locul tău?! Păi, aş fi…) şi duce el la capăt propria poveste. Rezultatul unei conversaţii în care intervine ascultarea de nivel 1 este puţin satisfăcător pentru cel care ar fi vrut să-şi spună până la capăt istorioara.

Ascultarea poate fi dusă însă la un nivel superior, lucru care duce întreaga conversaţie pe un palier mai înalt de satisfacţie. Atunci când ascultătorul îl aude, înţelege şi îi arată vorbitorului prin limbajul non-verbal acest lucru, când el însuşi nu reacţionează la cele spuse pentru simplul fapt că e acolo pentru celălalt, ascultându-i pe deplin povestea, excluzându-se voit din „momentul” celuilalt, ei bine atunci e ascultarea de nivel 2. Vorbitorul se simte respectat, înţeles pentru că a simţit toată atenţia interlocutorului său, care nu l-a întrerupt. Satisfacţia unei asemenea convorbiri e de altă natură decât în primul caz descris. Iar dacă, la inversarea firească a rolurilor, cel care a fost ascultat şi înţeles cu respect atunci când a vorbit, arată celuilalt acelaşi nivel de ascultare şi de preţuire, cred că vă imaginaţi cât de plăcut va fi sentimentul final cu care se vor despărţi cei doi, dorindu-şi să mai stea de vorbă şi altă dată.

Coach sau nu, client de coaching sau nu, toţi avem dreptul şi obligaţia să învăţăm să vorbim unii cu alţii în condiţiile cele mai satisfăcătoare. Şi ca să reuşim avem de învăţat şi de practicat ascultarea. În opinia mea doar printr-o comunicare eficientă relaţiile dintre noi au o şansă de fie de calitate! Şi ar mai fi ceva, pe lângă ascultare, un ingredient special…puţin suflet!

Standard
Dezvoltare personală

Ştii ce vrei de la tine în 2014?!

sigla-RT.pngAm început deja să mă gândesc serios ce vreau să realizez în anul care vine. Chiar dacă aveam gândurile oarecum coagulate în minte, am început să le aşez pe hârtie abia de vreo două zile. Pagina şi obiectivul, pagina şi obiectivul, scrise mare şi sus ca un titlu. Restul hârtiei lăsată albă.  Mă uit mereu la ce am scris şi simt nevoia să mai adaug, să detaliez, să fiu din ce în ce mai specifică în creionarea planurilor mele. Cu cât mă uit mai des, cu atât prind contur mai multe idei, pe care le scriu iute sub titlul respectiv, pe pagina unde le este locul. Am pornit de la ceea ce aş vrea să ştiu că am realizat, anul viitor pe vremea asta. Şi am cuantificat totul în porţii lunare, prin împărţirea la 12, apoi în porţii săptămânale, zilnice chiar, ca să ştiu exact de pe acuma, ce am de muncit şi de realizat în fiecare zi.

Am dat înapoi cele 5 pagini pe care am scris toate dorinţele mele pentru 2014 şi le-am privit din perspectiva asta, ce şi cât am de realizat zilnic, săptămânal şi lunar, astfel încât la momentul 29 decembrie 2014 să pot privi cu mândrie înapoi, la visele de pe frigider, fără să fi uitat ceva nerealizat. Am înţeles că ceea ce îmi doresc se poate realiza, nu va fi simplu dar nici imposibil. M-a cuprins un sentiment de bine şi de credinţă în puterile mele, pe care le-am văzut şi în 2013 crescând şi înflorind. Ceea ce am citit, am scris, am înţeles că sunt chiar dorinţele mele, pe care vreau şi pot să le îndeplinesc. Pentru asta voi munci cu determinare şi cu mare drag!

Ştiu ce vreau de la mine în anul care vine, văd deja lucruri şi realizări frumoase, pentru care voi munci în fiecare zi cu putere, cu plăcere, la urma urmei o voi face pentru mine şi cei dragi. Printre care sunteţi şi voi, ştiţi asta!

Ştii ce vrei să realizezi în 2014? Dacă da, pune pe hârtie şi gândeşte în fiecare zi la cele scrise, până când ţi se vor imprima în suflet şi astfel tot ce vei face după aceea te va conduce către îndeplinire. Dar dacă încă nu ştii, n-ai început încă să te gândeşti sau nu ştii cum să vrei de la tine ceva pentru viitor, hai să lucrăm împeună! Există o cale pentru a-ţi descoperi obiectivele şi a ţi le împlini. Sunt coach şi pot să fac pentru tine, împreună cu tine ca dorinţele tale să devină realitate în 2014!

Standard
Coaching

Amânarea

amanareinimi-albastre3.pngMi-am propus ca prin acest articol să închei cumva seria de postări despre autosabotare, prin care v-am povestit de fapt, ceea ce a rezultat după atelierul nr.2 din Porţia de Coaching, care a avut loc în iunie. La acel moment tema porţiei de coaching a fost Autosabotarea sau Când îţi dai cu stângu’-n dreptu’. Deşi am fost puţini participanţi discuţia s-a înfiripat repede şi a devenit puternică, ca o dovadă clară a faptului că DA, ni se întâmplă tuturor să gândim, să facem acţiuni care ne sunt defavorabile. Simplul fapt că admitem acest comportament care are consecinţe neplăcute, înseamnă că ne putem asuma şi următorul pas, anume acela de a face ceva care să schimbe lucrurile în mai bine.

Cum putem face asta? Prin coaching, desigur, întrucât coaching-ul provoacă, gestionează, consolidează, recunoaşte şi celebrează Schimbarea.

În total la atelierul nr.2 prin discuţiile purtate s-au identificat 4 posibile cauze ale autosabotării: feedback-ulperfecţionismul, amânarea şi complacerea în situaţii neclare. Pe primele două deja le-am tratat în două articole separate aşa încât voi dedica acestă postare amânării (procrastinating cum îi zice în engleză sau cum am văzut pe internet chiar procrastinare, într-o traducere neinspirată).

De câte ori vi s-a îmtâmplat să aveţi de făcut lucruri foarte importante, despre a căror necesitate şi urgenţă eraţi perfect conştienţi şi cu toate astea să vă agăţaţi de orice pretext ca să amânaţi?! Mie mi s-a întâmplat de multe ori. Au fost şi situaţii în care puteam să trec la treabă, fiind întrunite toate condiţiile care altminteri m-ar fi putut face să mai amân, şi tot am găsit alte motive, să mai trag de timp. Probabil ştiţi despre ce vorbesc…

Dar care este legătura şi cum contribuie asta la autosabotare? Este evident faptul că ne aduce o cantitate de stress foarte mare. Ţinem în mintea noastră un mic butoi cu pulbere, acel am de făcut …., care pe măsură ce amânăm şi iar amânăm devine un supărător TREBUIE SĂ FAC…până când devine un chinuitor Trebuia de mult să fi făcut….La fiecare etapă ne luăm în spate alte greutăţi. E sau nu e o metodă eficientă de autosabotare?!

Perspectiva adusă de coaching pune reflectorul pe rezultat!

În loc să concentreze atenţia pe momentul în care trebuie/trebuia începută acţiunea respectivă, care a tot fost amânat, coach-ul îl asistă pe clientul său să vizualizeze rezultatul dorit. În felul acesta concentrarea se mută pe acţiune şi este stimulată dorinţa de a vedea rezultatele atinse. Ce se întâmplă cu amânarea în aceste condiţii? Dispare de la sine, nu mai e cazul de amânare deoarece apare entuziasmul de a fi gustat deja bucuria terminării unei sarcini, prea îndelung amânate. Ce vreau să spun este că prin coaching, clientul poate să-şi vadă cu ochii minţii rezultatele unei acţiuni pe care încă nu a efectuat-o şi dar tocmai asta îi dă energia necesară ca să reuşească. 

 Sunt convinsă că ar mai putea fi şi alte cauze, decât cele găsite de noi, care alimentează autosabotarea. Cred că merită atenţia identificării pentru a putea fi ulterior eliminate. Vă rog pe voi să-mi spuneţi, cu ce vă confruntaţi? Ce alte cauze ar mai fi?

Standard
Coaching

Am primit feedback, ce mă fac cu el?!

omulet ganditor

inimi-albastre2.png

La atelierul 3 al Porţiei de Coaching, care a fost dedicat limbajului non-verbal s-au iscat discuţii interesante atunci când am adus în context reacţia la feedback. Mulţi dintre cei prezenţi acolo am recunoscut deschis că nu ne face plăcere să primim mesaje critice. Însă imediat am completat cu faptul că DA, un mesaj de corectare corect formulat şi livrat este benefic. De aici însă şi pănă la a găsi acel beneficiu ascuns în feedback trebuie mai întâi înghiţită găluşca. Cum o fi el, pozitiv dar mai ales dacă e negativ, este greu de gestionat, dar e clar că se poate.

Am deschis cutia Pandorei vorbind despre autosabotare şi una dintre posibilele ei cauze – feedback-ul. Mi se pare firesc să continui cu o modalitate de abordare a cauzei cu pricina. Articolul precedent despre feedback a arătat ce este şi cum se acordă el în mod neutru, astfel că voi scrie în cele ce urmează despre cum se poate primi un mesaj de corectare, mesaj critic, critică constructivă, … sau cum am mai putea zice pe româneşte. (Apropo de asta, vă rog să mă ajutaţi să găsim o traducere cât mai adecvată pentru mult prea folositul termen englezesc).

Am primit feedback, ce ne facem cu el?!  Dincolo de starea emoţională perturbată pe care o trăim imediat, avem două variante: îl ignorăm şi ne asumăm asta, îl acceptăm şi tot ne asumăm. Asumarea e musai inclusă, chiar dacă nu o recunoaştem întotdeauna. Varianta cu ignore e clară, râmâne în decor. Alegem varianta accept şi….

Perspectiva nouă adusă de coaching asupra acestui tip de problemă interioară, gestionarea feedback-ului primit, este aceea de a avea o atitudine deschisă. Faptul că am primit un mesaj de corectare ne produce un val de emoţii care ne poate distorsiona gradul de înţelegere a informaţiei respective. Ştiind şi acceptând acest lucru ca fiind firesc, putem face o chestie faină ca să acordăm timp emoţiilor să se aşeze înapoi în matca lor. Găselniţa este să ne mutăm voit concentrarea de la ceea ce simţim, la ceea ce s-a spus în şi dincolo de cuvinte. La mesajul sec. Câteva întrebări de genul următor pot fi de mare ajutor: Ce e de corectat? Cum aş putea să o fac? Cât de mare e deranjul făcut? Cum să elimin acest tip de eroare pe viitor?  Analizând cât putem de obiectiv procesul şi rezultatul său nemulţumitor avem timpul necesar să ne liniştim iar la final ştim în ce măsură feedback-ul primit ne e folositor.

Tot coaching-ul aduce perspectiva de privi mesajele de corectare ca pe nişte resurse, ocazii de îmbunătăţire a modului nostru de a gândi, exprima, acţiona (după caz). Prin asta ne acordăm oportunitatea de a ne dezvolta, schimbând lucrurile în bine. În plus avem sprijinul demn de încredere al celui care ne dă feedback. Coach-ul este acolo fix ca să ofere siguranţă, încredere, motivare, energie, sprijin pe durata procesului de autoanalizare, de înţelegere a opţiunilor, de identificare a primilor paşi, de realizare a transformării, de confirmare a faptului că DA ai reuşit, de a te recunoaşte pe tine omul nou care ai devenit, la finele unui program de coaching.

Standard
Comunicare, Dezvoltare personală

Exprimarea între nevoie şi incapacitate

images (1) sigla-RT.pngTrăim în lumea exterioară în care se petrec tot felul de lucruri. Trăim însă cu mult mai mult într-o lume interioară, în care ni se reprezintă în varii feluri tot ce a avut impact asupra noastră, în lumea din afară.

Ceea ce percepem fiecare despre sine şi despre universul extern se buluceşte într-un mare fel pe dinlăuntru şi cum necum trebuie să iasă şi în afară, că altfel explodăm. Unii chiar o fac la propriu, cu pierdere mare de energie şi materie însă există şi oameni calmi şi liniştiţi, care sunt aşa … ca o apă adâncă.

Gerard O’Donovan fondatorul şcolii de coaching Noble Manhattan Coaching Ltd. , coach şi  speaker extraordinar spune că un om obişnuit are în medie aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Dintre care aproximativ 47% sunt de tip negativ. Nu intru în discuţia asta acum pentru că am punctat-o într-un alt articol. Ceea ce vreau însă să spun este că tot ce vedem, auzim, facem, trăim produce în interiorul nostru ecouri, reverberaţii, reacţii, gânduri, sentimente, care toate conduc la atitutini, acţiuni, decizii. Care ne afectează şi afectează!

Mulţi dintre oameni se descurcă cum pot în aglomeraţia de gânduri răzleţe şi de percepţii interioare. Unii au fost curioşi să afle cum să gestioneze dezordinea și vorbăria gândurilor și au căutat cărți care să le arate căile de rezolvare. Pentru că sunt mai multe. În cartea Îmbogățește-te în timp ce dormi a autorului român Domnul Milion este vorba despre mai multe astfel de căi practice de abordare a gândurilor cu scopul de ordonare, disciplinare, prioritizare. Printre rânduri sunt multe învățături importante iar referirile la bogăție sunt evident referiri la împlinirea vieții din toate punctele ei de vedere nu doar financiar.

Una dintre metode este aceea de a comunica cu sinele. Dialogul interior temeinic și relevant, nu doar făcut de complezență aduce mari beneficii. Asocierea voită a unei opinii față de sentimentele pe care ni le produce o anume situație, exprimarea acelei opinii față de noi înșine sau și mai bine în exterior față de alte persoane reprezintă o etapă importantă de dezvoltare a unui om. De ce?  Pentru că înseamnă atenție și conștiință de sine. Conduce la analiză și la responsabilitate. Apar decizii și acțiuni. Drept urmare vin eșecuri dar și reușite. Crește stima de sine și crește nevoie de exprimare! O luăm de la capăt… Formulăm o opinie care e asociată sentimentelor declanșate de o anume stare, exprimăm opinia în interior și mai ales în exterior, suntem mai atenți, devenim mai conștienți, analizăm ne asumăm, decidem, acționăm, eșuăm mai puțin, reușim într-un procent mai mare. Și iar….

În datele generale ale problemei exprimarea este o necesitate pentru toată lumea însă pentru mulți este încă o incapacitate. Adică pusă pe DA și + este o capacitate încă nefolosită. În lipsa voinţei de a se exprima încrederea în sine e serios afectată, chiar la temelie. Următorul pas va fi descurajarea totală şi renunţarea la comunicare. Fix ceea ce dorim cel mai puțin!

Un coach încurajează și stimulează exprimarea. În spațul de coaching nu există judecăți de valoare deoarece toți oamenii au un potențial extraordinar. Coach-ul este acel antrenor care abia așteaptă să-și sprijine clientul în căutarea și descoperirea propriei excelențe, care există dar încă nu a ajuns să se manifeste.

 

 

 

 

Standard