E timpul să ne vedem iar

Porția de Coaching îmi tot șoptește de la o vreme că e timpul să pornim la lucru iar. A venit timpul să ne vedem din nou! Centrul de Afaceri Dunărea ne oferă locul potrivit în Sala Viena, sâmbătă 26 noiembrie în intervalul orar 11,00 -13,00.

Formatul întâlnirii este tip atelier în care vom purta discuții interactive pe tema Am dreptul să fiu diferit? Grupul țintă este format din tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani.

Fiind trainer certificat în metoda Points of You voi utiliza instrumentele profesioniste  The Coaching Game si Punctum.

Înscrierile se fac la telefon 0723520448, participarea înseamnă 10 lei/persoană care se achită la sală.

Cum a fost la Coventia anuala ARC PRO 2016

Fain di tăt o fost! Mulțumesc ARC PRO pentru organizarea evenimentului Convenția anuală a coachilor profesioniști Coaching Milestones 2016.

M-am dus ca la o serbare, cu sufletul curat și deschis, cu emoții și haine de sărbătoare și am întâlnit oamenii de care aveam nevoie…pardon pe care aveam dreptul să îi întâlnesc, la un astfel de eveniment despre coaching. Am aflat acolo lucruri și perspective noi, elemente de finețe : (mi-) am simțit emoțiile și prezența din alte perspective, (mi-) am privit inteligența din alte puncte de vedere, am văzut și la alții dorința de a învăța continuu pentru a cunoaște… Am experimentat din nou precizia și forța impactului cardurilor Points of You .

Mulțumesc pentru toate : bucuria de a fi fost împreună, starea de bine de acolo și de după, licuricii din privire (a unora), ecourile care abia de acum vor apărea pe dinăuntru. Mulțumesc pentru ideile valoroase împărtășite cu umor și cu generozitate – Leonard Manea, Raluca Mohanu, Daniel Bichiș, Costel Coravu.

 

 

O Portie delicioasă de Coaching la final de an

Aseară la Cofee House am servit o Porție de Coaching delicioasă, așa ca de final de an. A fost o sesiune specială de coaching în practică, organizată pentru traineri, membri și simpatizanți AIESEC Galați. Am scris despre ei cu un alt prilej în articolul Best custodians of the future. La atelierul de aseară am vorbit puțin despre modelul GROW de coaching și apoi l-am pus la treabă. Cum a fost, ce a ieșit, cum s-au descurcat participanții, cu ce au rămas în minte sau în suflet?! poate că vor povesti chiar ei… Dar starea lor interioară se vede din fotografiile realizate acolo.

E final de an 2014, pentru mine a fost un an plin de provocări, în care mi-am depășit din nou limita de confort și am fost răsplătită pentru curaj și răbdare. Pe lista realizărilor am notat lucruri minunate ( articole scrise, evenimente organizate) însă cel mai mult mă împlinește starea pe care o trăiesc în spațiul de coaching. Care e un spațiu virtual însă foarte palpabil, pe care îl creează coach-ul cu măiestria lui. Cei prezenți aseară au gustat doar puțin din magia acestui act dar s-au molipsit…Sunt convinsă că deja mai vor :D.

Prin urmare vă mulțumesc celor care citiți blogul meu, celor care ați fost prezenți la atelierele gratuite dar și la seminariile marca Porția de Coaching și le mulțumesc de pe acum tuturor celor pe care îi voi cunoaște la activitățile mele din anul 2015. Pentru că…evident urmează să se întâmple lucruri și le vom face împreună!

Coach Omul oglindă

Este un subiect despre care voiam să scriu mai de mult şi nu ştiu cum s-a făcut că l-am lăsat deoparte. Probabil că a fost necesar să mai dospească şi acum i-a venit timpul să apară. Oare cine este omul oglindă?! După nume pare a fi un personaj și din punctul meu de vedere, chiar este. Însă nu este un personaj de film sau de carte bună ci unul din viață. Omul oglindă este coach.

Coach-ul

În profesia de coach am învățat despre capacitatea de a oglindi care este esențială. A oglindi ce? este o metaforă prin care coach-ul își folosește măiestria față de client, în timpul conversaţiei de coaching. Nu degeaba se spune că oglinzile au ceva magic şi sunt convinsă că vi s-a întâmplat şi vouă să vă priviți, să fiți captivați de un chelque chose de dincolo de sticla de pe pereteOare magia oglinzilor stă în foița de argint cu ajutorul căreia formează și reflectă imaginile?! Ar fi prea simplu să fie doar atât. Și atunci lumina, ce rol mai joacă? Dar omul, acela care se privește în oglindă…cum contribuie el la ceea ce-i dă oglinda înapoi?! Toți și toate au rostul lor, veți vedea.

Întrebări…întrebări

Formulez mereu întrebări… dar ce m-aș face fără ele, cum aș putea ajunge la răspunsul cel mai potrivit, în lipsa întrebărilor? Omul oglindă – coach-ul îi arată celui cu care discută, o anumită imagine. Aceea care se conturează în timpul discuției, din tot ce poveștește clientul. În mod similar oglinzii de pe perete, care surprinde și arată orice mișcare pe care o facem în fața ei, cam tot așa un coach bun, îi arată clientului său orice nuanță apărută în conversația de coaching. La ce ajută asta? Aparent la nimic pe moment… însă magia se petrece la ceva timp după aceea, cum am mai spus de câteva ori în diversele mele postări. Uneori se poate produce un efect de tip aha, chiar imediat însă chiar și atunci declicul general se propagă după o vreme. Sunt mulți factori care intervin și ajută sau complică mediul de propagare, crescând sau reducând viteza de reacție. Cert  este că după ce s-a văzut oglindit în omul oglindă, clientul intră într-un proces interior profund, din care vor apărea răspunsurile sale, opțiunile cele mai potrivite pentru el la momentul respectiv. Adică vor apărea rezultatele mult dorite.

Răspunsurile

Cu ajutorul lor, al răspunsurilor pe care clientul le dă coach-ului, el, omul oglindă își duce misiunea la îndeplinire. Pare complicat și chiar este…dar merită tot efortul pentru că prin oglindire, coach-ul îl face pe clientul său să exploreze căi noi, posibilități neluate în seamă până atunci, să vadă alte unghiuri, să înțeleagă alte sensuri, să iasă din zona de confort care îl ține pe loc, să adopte și alte atitudini, obiceiuri, elemente, considerente… Coach-ul nu ține oglinda ci se transformă într-una cât mai fidelă, însă nu pentru a reflecta chipul omului din fața lui, ci pentru a reflecta orice posibilă cale către ceea ce e dincolo de cuvinte.

Alice în țara minunilor

Mi-a plăcut mult de tot povestea scrisă de Lewis Caroll dar și filmul de animație al studioului Disney. Mai țineți minte motanul Cheshire căruia îi dispăreau dungile? Pentru copilul din mine era o poveste ciudată pe atunci, cu oglinzi prin care intri și treci undeva în altă lume… Azi, pentru coach-ul din mine așa ceva este firesc și vă spun imediat de ce. Oglinda de pe perete rămâne rece și fixă, dacă te strâmbi la ea face la fel cu tine. Omul oglindă însă, te lasă să vezi și te învață să pășești înauntru…dar nu înlăuntrul lui ci în al tău, ca sa te descoperi pe tine, mai puternic și mai încrezător decât ai fost…

Ce spun cifrele?

st blogCa tot omu’ cu blog personal, mă uit şi eu pe statistici. Nefiind ignorantă dar nici specialistă în domeniu, pe unele le pricep pe altele mai puţin şi din acest motiv m-am gândit să obţin opinia voastră, a celor care lucraţi în social media. Blogul meu este unul de nişă, prin care promovez coaching-ul şi comunicarea în rândul tineretului (în special) dar nu numai, cu ajutorul atelierelor PORŢIA de COACHING.

Statistici (mic extras)

11 luni de activitate

204 articole publicate ( cu o medie de 18,5 postări pe lună sau echivalentul a 4,1 articole pe săptămână)

286 de comentarii (cu o medie de 1,4 per articol, deşi sunt foarte multe postări fără ecou…)

10.771 vizualizări per total ( cu o medie de 979,18 vizualizări pe lună, sau 37,6 vizualizări pe articol; oricum sunt mai multe categorii, secţiuni, pagini…)

din care cele mai multe 1.357/noiembrie 2013 şi cele mai puţine 582/aprilie 2014.

14 ateliere marca Porţia de coaching organizate în Galaţi şi în Brăila ( cu o medie de 18 participanţi per sesiune).

De la mine se vede aşa:

Nu ştiu să spun câte emoţii am înglobat în toate cele de mai sus, câte materiale am citit pentru a mă documenta şi a-mi întreţine inspiraţia, câte ore am stat la calculator ca să redactez efectiv textele, să caut imaginile asociate, să concep un conţinut, să elaborez o prezentare pentru atelier…

Ştiu însă să spun că am lucrat şi continui să o fac cu mare drag, cu dorinţa reală de a aduce un plus de informaţie, de motivare, entuziasm şi de energie, celor care au nevoie de ele, pentru a face saltul spre un mod îmbunătăţit de a gândi şi de  a vedea oamenii/ relaţiile. Plusurile au venit din expertiza mea de coach şi trainer de comunicare şi au ajuns la voi prin intermediul textelor publicate pe acest blog şi în priză directă prin exerciţiile practice şi poveştile de la ateliere. Scopul meu ESTE să trec/trecem dincolo de cuvinte, să vă sprijin în descoperirea valorilor şi obiectivelor, să vă motivez pentru îndeplinirea lor prin consolidarea încrederii de sine, ca urmare a înţelegerii şi renunţării la deprinderile de autosabotare. Împreună facem lucrurile să se întâmple!

De la voi cum se vede?

Mi-ar plăcea să aflu cum a fost pentru voi şi vă mulţumesc în avans pentru comentariile pe care le veţi fi scris!

 

Imaginaţi-vă

imaginatie-300x300Imaginaţi-vă cum ar fi să ai posibilitatea de a-ţi reface locuinţa pe dinăuntru, folosind aceleaşi elemente de construcţie, fără a le deteriora ba chiar sporindu-le trăinicia, în timp ce locuieşti în continuare acolo. Imaginaţi-vă cum ar fi să fii propriul arhitect, şef de şantier, constructor, expert în aranjamente interioare, şi tot ceea ce îţi doreşti să poţi realiza chiar tu? Cât de tare ar fi chestia asta?!

Chiar se poate

Ei bine prin coaching exact asta i se întâmplă clientului. Cu sprijinul coach-ului îşi dă seama de omul care este pe dinăuntru şi începe să utilizeze altfel materia primă, resursele = valorile personale pe care le are în dotare. Înţelege la un nivel mult mai profund cine este, se cunoaşte şi mai ales îşi dă seama cine poate fi (care este potenţialul său). Tocmai de aceea se spune că prin coaching oamenii îşi ating potenţialul, exact la asta se referă: oamenii înţeleg cine pot fi şi apoi depun eforturi alături de coach pentru a se împlini, de a deveni acel (potenţial) cineva. Este o reamenajare interioară, făcută fix pe măsura şi pe gustul său, cu un rezultat cert şi mult mai bun!

În acest context de coaching, competiţia cu sine capătă sens şi finalitate. Imaginaţi-vă!

Nici un meci nu se câştigă din tribună

sigla-RT.pngAm auzit această remarcă în timpul unei emisiuni tv, şi mi-a rămas lipită în auz, dacă pot spune aşa. M-a frapat faptul că această propoziţie concentrează în ea toată esenţa unui proces de schimbare, de transformare, de atingere a rezultatelor dorite, de împlinire a obiectivelor stabilite. Poate că nu e de mirare faptul că am asociat imediat cele auzite cu procesul de coaching, cu rostul în sine al acestei meserii, având în vedere că mă gândesc aproape continuu la chestiile astea…

Sunt curioasă cum vi se potriveşte această afirmaţie, în domeniul vostru de activitate sau în viaţa personală. Vă rog să comentaţi într-un post scurt la acest articol.

Ideea este că dacă vrem să câştigăm e cazul să coborâm în arenă, acolo unde are loc lupta şi să intrăm în miezul ei. Sigur că nu e obligatoriu. Unii ar spune chiar că nu e pentru toată lumea, că mai trebuie să şi piardă cineva pe lumea asta. Sunt parţial de acord cu această opinie, deoarece orice om are de dat în viaţa lui, în anumite momente (etape) nişte bătălii importante, chit că vrea chit că nu vrea.

De ce ar renunţa din start la şansa de a câştiga?! Cu cine se dau bătăliile importante? Aici vă rog pe voi să continuaţi…

 

 

Porţia de luni 16 iunie 2014

imagesCAKKWZ2FLuni 16 iunie 2014 voi susţine următorul atelier din programul Porţia de Coaching. Aşa am anunţat şi prin intermediul articolului Porţia de Coaching împlineşte 1 an. Preiau şi vă aduc întrebări, le sucim pe toate feţele, ne antrenăm ca să le facem faţă!

Unde?

La Yoobi între orele 18,00-20,00 cu voie bună ca să meargă treaba.

De ce?

Ca să atacăm o altă temă care vă dă de furcă zilnic, la serviciu şi acasă:  teama de întrebări, teama de a le adresa altora chiar dacă vă macină curiozitatea, teama de nu fi luaţi la întrebări de alţii.

Ce aflăm?

Cum (să) reacţionăm la întrebări, ce este dincolo de ele, au vreun rost, duc la ceva bun?…Daţi frâu liber şi pregătiţi-vă întrebările. Voi răspunde la cât de multe voi putea. DAR voi pune şi eu întrebările mele, că doar ştiţi ce fac la atelier: Coaching şi Comunicare.

 

A fi sau a nu fi…deschis

sigla RTOm-liber-300x198Hai să vorbim puţin şi despre asta, despre a fi sau a nu fi deschis în relaţia cu ceilalţi oameni, în familie, în general. Părerea mea personală este că aici este vorba despre atitudinea în sine, pe care o avem sau nu, depinde doar de noi. Eu una nu pot să cred că poţi fi deschis doar cu unii oameni iar cu alţii nu. Exclud din acest context situaţiile în care este necesar să ne protejăm pe principiul de pe vremea bunicii „În oala acoperită nu cade nici un gunoi”. Adică în acele situaţii în care cunoaştem destul de bine realitatea şi personajele încât avem convingerea că o deschidere ar putea să ne aducă prejudicii. Deşi ar fi de discutat şi aici destul, nu asta e ţinta acestui articol.

Rămân astfel în discuţie situaţiile în care cunoaştem oameni noi, suntem puşi în ipostaze interesante, ni se deschid oportunităţi. Şansa de a explora, de obţine rezultate noi, mai bune, diferite faţă de ce am avut în trecut, şansa de a atinge un potenţial de dezvoltare mult mai mare apare doar dacă avem mintea deschisă. Şi puţin noroc…ar adăuga cineva, de acord! O gândire deschisă aduce cu sine posibilitatea de accesare a mai multor instrumente din dotarea proprie ca sa zic aşa. Mai multe arme din arsenal puse la treabă pot aduce mai multe rezultate! Puterea de percepţie creşte prin deschidere, şi nu numai ea. Cum să vedem cu ochii închişi?!

În comunicare şi mai ales în coaching, deschiderea este la fel de importantă ca şi deprinderea a asculta. Fără ea nu se leagă lucrurile. Cum aşa? Iată: în spaţiul de coaching pe care îl crează coach-ul, clientul găseşte un loc virtual desigur, în care se află în siguranţă, îşi poate exprima gândurile, este ascultat cu respect, grijă, confidenţialitate, poate da o voce opiniilor sale fără a fi judecat şi catalogat. Fapt care îi dă confort şi încredere. Aceste elemente stimulează atitudinea de deschidere mai întâi în comunicare şi apoi uşor uşor în gândire, în a lua decizii, a trece la acţiune pentru propriul interes.

Hai să vizualizăm împreună şi celălalt tablou, acela în care în conversaţia de coaching, clientul rămâne blocat în parametrii lui de protecţie, închis, necomunicativ, pentru că este atât de deprins să fie închis încât nu concepe altfel. Vă imaginaţi că nu va merge, coach-ul oricât de priceput ar fi nu va reuşi să afle mare lucru de la clientul său. Pentru că oricât de mult efort ar depune comunicarea este rezultatul unui proces care se face de ambele părţi implicate. Ei şi? Care e problema? În general nu ar fi niciuna.

Dar dacă abordăm lucrurile din perspectiva atitudinii, putem înţelege cum funcţionează deschiderea ca un instrument de cunoaştere. Este ca o uşă pe care decizi la un moment dat să o descui şi să o dai în lături, de perete. Prin deschizătura largă ies şi intră multe: informaţii, sentimente, gânduri, amintiri, experienţe noi, oameni, câte şi mai câte. Te poţi cunoaşte pe tine dar şi pe ceilalţi mult mai mult, pentru că te plasezi în condiţia de a avea cum să faci asta. Dar dacă alegi să ţii uşa crăpată şi blocată pe dinăuntru cu piciorul, alegi voit să limitezi calea de cunoaştere la un culoar îngust şi zgârcit. Ceea ce oricum este altceva decât o uşă complet încuiată!