Ce dezvăluie un mod agresiv de comunicare?

Răspunsul la această întrebare este simplu – FRICA și ar putea părea surprinzător pentru multă lume.  Dacă reflectați puțin veți vedea că răspunsul este logic, doar că nu e o logică evidentă ci una subtilă,  care nu este sesizabilă de la prima vedere.

Cum să fie frică în spatele agresivității ? Ei bine da este frică sub una dintre formele ei de manifestare : frica de a rămâne mai prejos, frica de ridicol, frica de a eșua, frica de a fi privit de ceilalți (martorii) ca fiind o persoană slabă, frica de a-și accepta/arăta vulnerabilitatea sau chiar vina, frica de a se adapta unui alt mod de a face lucrurile decât celui personal, frica de a nu putea controla situația…

Sunt  convinsă că mai sunt și alte forme ale fricii, temerilor, nemulțumirilor personale care pot fi mascate sub un stil agresiv de a conversa. Ideea este că agresorul nu prea își dă seama de asta și de aici poate începe angoasa lui personală, de genul : Oare de ce nu vrea să înțeleagă X ce îi tot spun…

De unde știu eu asta? Păi din experiența personală pentru că am răspuns și eu agresiv în anumite situații dar am trăit și experințe când am primit răspunsuri agresive. După care am analizat, am citit, am învățat cum să gestionez.

Ce arată despre o persoană modul ei agresiv de a conversa? Arată faptul că în interior există un dezacord, o frică, o frustrare, un dezechilibru, o neînțelegere, o supărare, o furtună. Aceste turbulențe ies în afară cu ușurință pentru că presiunea lor e atât de mare încât se manifestă exploziv la orice oportunitate va apărea. Și dacă nu apare…persoana respectivă își va crea ocazia de a da lecții verbale musai în public, deoarece aici este vorba și despre o necesitate de satisfacere a orgoliului.  Stilul e cu atât mai virulent cu cât deranjul interior e mai mare pe moment sau mai vechi, în timp.

Există desigur soluții de corectare, ele implică următorii pași: analiza cu obiectivitate a situației, acceptarea faptului că situația respectivă îî produce un disconfort ( adică o temere, o frică, un dezgust, un prejudiciu…), conștientizarea faptului că emoția identificată anterior îi declașează un anumit tip de reacție verbală,  autoponderarea în exprimare. Cu alte cuvinte frica conștientizată ( interior, nu neapărat expusă verbal interlocutorului de moment) își pierde din virulență, din aciditate, din agresivitate. Ea poate fi exprimată apoi prin cuvinte obișnuite, pe un ton neutru cum ar fi de exemplu: Înțeleg situația dar ceea ce se petrece mie îmi produce un sentiment neplăcut și aș dori să evităm aceste lucruri pe viitor.

Sună altfel nu-i așa? Da…dar ca să se ajungă în termeni amicali la un acord referitor la faptul că există un dezacord…trebuie să ai cu cine 😉 . Sprijinul unui specialist este esențial.

Iată aici cum scrie Andrei Pleșu despre felurile de a vorbi.