Comunicarea și bunul simț

sursa imaginii: http://webcultura.ro/muzica-pentru-un-stol-de-vrabii/

  1. Pentru ca între două persoane să se stabilească și să aibă loc o comunicare reală este necesar ca ambele persoane să își dorească asta și să depună eforturi conștiente în acest sens. Cu alte cuvinte degeaba doar unul dintre ei dorește să comunice, găsește mereu un subiect de conversație, folosește un ton vesel și face glume, îl întreabă pe celălalt cum îi merge, etc. Dacă cel de-al doilea se menține mereu închis în zona lui, nu contribuie cu bunăvoință la conversațiile dintre ei,  nu se străduiește să le inițieze și el din când în când, atunci mai devreme ( decât mai târziu) comunicarea dintre ei se va ofili și la fel și relația lor.
  2. Chiar dacă cei doi nu cunosc teoria comunicării ei pot să aibă o comunicare satisfăcătoare doar prin aplicarea bunului simț elementar. Cu alte cuvinte bunul simț în comunicare înseamnă: să asculți ce spune partenerul de discuție și apoi să răspunzi, el să te asculte până la capăt așa cum ai făcut și tu. Rolurile se schimbă firesc, cu răbdare și cu curiozitate pentru a înțelege firul discuției, emoția care îl face pe unul dintre ei să aducă în discuție o anumită temă, sau o anumită informație.  Este necesar să vezi persoana și să simți emoția ei dar și pe a ta. Este ca într-un dans în care cei doi se urmează și se influențează reciproc pentru a avea împreună o experiență reușită. Dacă doar unul dintre dansatori vrea un dans armonios și face efortul de a se armoniza cu partenerul său, în absența contribuției conștiente a celuilalt dansator, lucrurile se pot solda doar cu călcatul pe pantofi. Dar dacă amândoi vor un dans reușit, trebuie ca amândoi să „vadă” muzica și chiar dacă nivelul lor de pricepere în ale dansului este diferit, cei doi vor putea face câteva piruete largi care să le aducă satisfacție și dorința de a continua.

Rețeta pentru o comunicare bună are nevoie de trei elemente: dorința celor doi de a stabili o comunicare reală,  folosirea bunului simț în timpul procesului de comunicare ( ca și în cel de relaționare) și ingredientul esențial – menținerea discuției în planul ideilor.  Adică exprimarea în mod pozitiv a opiniilor , pentru a se evita confuziile neplăcute dintre opinii și persoane, cu toate consecințele ce decurg de acolo mai departe.

 

Din nou la BookLand

Am vorbit despre comunicare tinerilor de liceu prezenți pe data de 14 noiembrie 2016 la Conferințele practice pentru tineri BookLand 2016 la V.A.Urechia.

Puteți vedea parțial înregistrarea aici. Mulțumesc pentru acest nou prilej de a-mi spune of-ul : acela că facem încă prea puțin pentru relațiile noastre, acordăm încă prea puțină atenție și grijă felului în care ne exprimăm și în care îi ascultăm pe ceilalți. Doar cu ajutorul comunicării viețile noastre pot fi mai armonioase!

BookLand Evolution 2016 la Galați

Am bucuria să fiu din nou invitată să vorbesc tinerilor din Galați, în cadrul primei zile de conferințe BookLand Evolution ediția 2016.

Intervenția mea va fi astăzi între orele 16-16,30 și vă aștept cu drag la Biblioteca V.A.Urechia la sala Mihail Eminescu. Intrarea este gratuită!

E timpul să ne vedem iar

Porția de Coaching îmi tot șoptește de la o vreme că e timpul să pornim la lucru iar. A venit timpul să ne vedem din nou! Centrul de Afaceri Dunărea ne oferă locul potrivit în Sala Viena, sâmbătă 26 noiembrie în intervalul orar 11,00 -13,00.

Formatul întâlnirii este tip atelier în care vom purta discuții interactive pe tema Am dreptul să fiu diferit? Grupul țintă este format din tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani.

Fiind trainer certificat în metoda Points of You voi utiliza instrumentele profesioniste  The Coaching Game si Punctum.

Înscrierile se fac la telefon 0723520448, participarea înseamnă 10 lei/persoană care se achită la sală.

A spune și altora…

Ce titlu ciudat am ales azi…pentru a așterne gândurile despre rostul vieții. Chiar dacă nu vedeți legătura (încă) vă asigur că ea există și este una însemnată. Fix despre însemnătate și vreau să scriu de fapt. 

Cu ceva vreme în urmă

am purtat o discuție cu o persoană tare dragă sufletului meu, cu care indiferent cât de rar mă văd…am sentimentul că discuția curge continuu (verbal dar mai ales emoțional) fix de unde am lăsat-o ultima oară… Doamna aceasta specială despre care vă spun, are ceva ani mai mulți decât mine și o apetență cu totul aparte pentru spiritualitate, cultură, lectură. Respiră prin și printre cărți, are o capacitate extraordinară de a citi, a pătrunde dincolo de litere, a sintetiza, a corela dar mai ales a reda prin cuvinte tot ce a absorbit prin lectură. 

Discuția

de la care am pornit am provocat-o eu cu întrebarea Tu te iubești pe tine? și a ajuns frumos de tot la ” – Da, prin ceilalți. Cred că asta îmi e și menirea dealtfel, să le aduc oamenilor informația cea mai utilă, cât mai aproape și mai pe înțelesul lor…Citesc cu drag și spun și altora ce am aflat. Mulți nu au acces la cărți, sau nu au timpul necesar! …’

Să dai viață cărților

Mie mi s-a părut ceva minunat, să dai viață celor citite și învățate, să ai răbdarea și bucuria de a spune și altora ceva interesant, sau util, sau cine știe care poate schimba cursul unor întâmplări. Asta îmi amintește de filmul Fahrenheit 451

V-ați simțit vreodată manipulați?

Dragos-Stoian-public-speakingÎn postura de participant la un curs sau seminar, vi s-a întâmplat să vă simțiți manipulați? Sau măcar agasați de insistența unora? Probabil că da și tot probabil este faptul că nu v-ați dat seama… Asta pentru că delimitarea între a manipula și a convinge publicul, este una fină.  Cu ceva atenție și antrenament această graniță devine detectabilă și a dobândi o asemenea abilitate, merită tot efortul, în opinia mea.

Iată un articol plin de informații utile și pertinente, scris de Dragoș Stoian și intitulat 7 moduri prin care poți fi manipulat în public și cum să te protejezi.

Mă alătur cetei de persoane care au suferit o mare dezamăgire atunci când au conștientizat faptul că au fost manipulați de oameni apropiați sau de străini, în indiferent care ipostază a vieții lor personale sau profesionale. Îmi amintesc că reacția mea imediată fost gata – până aici! după care am început să caut tehnici de combatere a manipulării.  La vremea respectivă tot ce am găsit se rezuma în esență la un singur îndemn, la fel de pertinent și astăzi: Fii prezent, fii conștient de tine și valoarea ta! Opusul îl știm deja, oamenii nehotărâți, fără opinii personale ( genul care întreabă pe alții ce anume li s-ar potrivi mai bine…) devin ușor de manevrat.

Încrederea la puterea +40

Încă este un subiect sensibil pentru o parte dintre femeile care intră în această categorie de vârstă. Continuă din păcate să fie un subiect tabu pentru mulți dintre bărbații care au o asemenea femeie alături. Este motiv de discuție și de panică pentru cei care nu concep că lucrurile se schimbă și își doresc ca raportul de forțe să rămână ca la început. El comandă ea se supune.

Pentru ele a se descoperi cine sunt și a merge cu curaj pe calea aceea, devine deosebit de important. Pentru ei totul devine o amenințare căreia nu știu să-i facă față altfel decât cu un blocaj, cu ceartă, cu pericol de rupere a relației.

În această situație comunicarea dintre cei doi e prima care dispare când ar trebui să fie primul instrument la care să se apeleze. Fără încredere în celălalt, comunicarea  nu merge. Doar că pentru asta e nevoie de două persoane, câte una la fiecare capăt al relației. Și dacă unul a intrat în blocaj și nu mai iese…restul devine ușor de ghicit.

Să înțelegem cât este de importantă decizia și demersul unei femei de peste 40 de ani de a avea încredere în ea însăși. Asta înseamnă un mare efort și consum de energie, pentru o etapă esențială din viața EI, la care are tot dreptul, la fel ca orice om de pe lumea asta. Dacă ea a ajuns în acel punct în care simte că trebuie să știe cine este, cum să aibă încredere în sine, nu are cum să nu meargă mai departe…este un proces natural.

Privind din perspectiva lui, acest proces poate fi înfricoșător (este veșnica teamă de schimbare) doar că depinde numai de EL să nu se ajungă la probleme reale de cuplu. Efortul femeii poate fi înțeles, acceptat și susținut. În procesul acela de schimbare ea e vulnerabilă, pentru că își consumă aproape toate resursele. Dar bărbatul care va înțelege că pentru partenera sa este o nevoie ca de aer, va câștiga prețuirea ei și o va avea alături în viitor o femeie mai puternică, o femeie fabuloasă care va ști că el i-a fost alături.

Hai să apelăm la rațiune. Bărbații pot înțelege că femeile au nevoie de ei să le susțină în transformarea lor. Femeile pot înțelege că acest proces produce teamă partenerilor lor, și pot conduce lucrurile cât mai lin. Orice ar fi de unii singuri ( ea să se regăsească, el să se opună sau să se apere de un rău imaginar)nu pot face ca lucrurile să intre în armonie. Merită să facă un efort reciproc de cunoaștere, de acceptare și susținere. Cred că doar așa relația lor va urca la următorul nivel.

 

Pledoarie pentru conţinut

Cuvântul conţinut apare des în vorbirea şi în scrierea noastră. Se referă la miezul unui text scris sau al unei comunicări verbale şi prin analogie cu termenii teoretici din comunicare, îl putem denumi mesaj.

Prin mesaj se transmite în mod voit şi conştient un anumit conţinut de informaţie, de la o persoană către altele. V-aţi întrebat vreodată de ce? Care este scopul acestui efort (intelectual, emoţional, non-verbal) de comunicare? Răspunsurile chiar dacă pot diferi mult de la caz la caz, au o esenţă comună.  Este vorba despre dorinţa de a imprima celor cu care vorbim o anumită stare, o anumită energie necesară pentru a face o acţiune.

Cu alte cuvinte

vorbim unii cu alţii pentru a ne determina să acţionăm cu scopul de a produce rezultate. Păi şi atunci de ce avem surpriza să obţinem de la interlocutorii noştri alte rezultate, uneori chiar contrare celor dorite?!

Deficitul de conţinut

este cel care ne face figura de fiecare dată. Lipsa de conţinut, lipsa unui mesaj clar, uşor de înţeles, conduce la rezultate nesatisfăcătoare chiar dacă vorbitorul este foarte priceput în tehnica vorbitului. Adică degeaba vorbeşte/scrie cineva super fain dacă nu transmite nimic, nu are un mesaj, nu are conţinut. Din acest motiv am început să dezvolt de câţiva ani o inapetenţă pentru deficitul de conţinut, pentru nenumăratele articole care înşiră cuvinte fără să transmită ceva, pentru conversaţiile de complezenţă, pentru vorbele goale…

Argument

Cuvintele fie ele scrise sau rostite au putere, aceea pe care le-o imprimă gândurile care le-au produs. Ele creează oamenilor care le citesc sau le ascultă anumite stări de conştiinţă, care la rândul lor produc mai departe decizii importante şi îi determină să acţioneze. Lipsa de conţinut duce pe lângă pierdere de timp la indecizie, neclaritate, confuzie, decizii proaste, acţiuni defavorabile, neîncredere în propriile forţe dar şi în alţi oameni. Vi se pare puţin lucru să avem atâtea neajunsuri cu toţii, doar din cauza lipsei de conţinut?! Dacă am înţeles asta atunci haideţi să avem grijă ce rostim, cum o facem, să ne asumăm responsabilitatea din spatele cuvintelor noastre şi cel mai important să vorbim între noi omeneşte (limpede, clar, cu empatie, asertiv, cât mai obiectiv posibil, cu respect şi cu răbdare). Doar aşa putem clădi şi onora încrederea!

 

 

 

 

Ce spun cifrele?

st blogCa tot omu’ cu blog personal, mă uit şi eu pe statistici. Nefiind ignorantă dar nici specialistă în domeniu, pe unele le pricep pe altele mai puţin şi din acest motiv m-am gândit să obţin opinia voastră, a celor care lucraţi în social media. Blogul meu este unul de nişă, prin care promovez coaching-ul şi comunicarea în rândul tineretului (în special) dar nu numai, cu ajutorul atelierelor PORŢIA de COACHING.

Statistici (mic extras)

11 luni de activitate

204 articole publicate ( cu o medie de 18,5 postări pe lună sau echivalentul a 4,1 articole pe săptămână)

286 de comentarii (cu o medie de 1,4 per articol, deşi sunt foarte multe postări fără ecou…)

10.771 vizualizări per total ( cu o medie de 979,18 vizualizări pe lună, sau 37,6 vizualizări pe articol; oricum sunt mai multe categorii, secţiuni, pagini…)

din care cele mai multe 1.357/noiembrie 2013 şi cele mai puţine 582/aprilie 2014.

14 ateliere marca Porţia de coaching organizate în Galaţi şi în Brăila ( cu o medie de 18 participanţi per sesiune).

De la mine se vede aşa:

Nu ştiu să spun câte emoţii am înglobat în toate cele de mai sus, câte materiale am citit pentru a mă documenta şi a-mi întreţine inspiraţia, câte ore am stat la calculator ca să redactez efectiv textele, să caut imaginile asociate, să concep un conţinut, să elaborez o prezentare pentru atelier…

Ştiu însă să spun că am lucrat şi continui să o fac cu mare drag, cu dorinţa reală de a aduce un plus de informaţie, de motivare, entuziasm şi de energie, celor care au nevoie de ele, pentru a face saltul spre un mod îmbunătăţit de a gândi şi de  a vedea oamenii/ relaţiile. Plusurile au venit din expertiza mea de coach şi trainer de comunicare şi au ajuns la voi prin intermediul textelor publicate pe acest blog şi în priză directă prin exerciţiile practice şi poveştile de la ateliere. Scopul meu ESTE să trec/trecem dincolo de cuvinte, să vă sprijin în descoperirea valorilor şi obiectivelor, să vă motivez pentru îndeplinirea lor prin consolidarea încrederii de sine, ca urmare a înţelegerii şi renunţării la deprinderile de autosabotare. Împreună facem lucrurile să se întâmple!

De la voi cum se vede?

Mi-ar plăcea să aflu cum a fost pentru voi şi vă mulţumesc în avans pentru comentariile pe care le veţi fi scris!

 

Schimbul de cuvinte

schimb de cuvinteMultă lume asociază comunicarea cu schimbul de cuvinte. Cineva spune două trei fraze şi dacă are norocul să aibă un interlocutor politicos, chiar reuşeşte să le ducă la capăt. După care celălalt spune două trei fraze. Are loc evident un schimb de vorbe şi poate şi de informaţii.

Dar aste e comunicare?!

În opinia mea nu este şi pentru că văd asta în fiecare zi, la tot pasul, vă spun sincer că mă întristează. Răceala, distanţa, nepăsarea, lipsa de căldură din conversaţiile pe care le purtăm unii cu ceilalţi, ne duce într-un loc/stare de spirit, unde se trăieşte urât. Nu spun acum să ne punem sufletul pe tavă în conversaţia cu orice necunoscut. Chiar nu e cazul de aşa ceva dar vreau să spun că am putea însufleţi discuţiile dintre noi cu acel factor care ne umanizează – emoţiile şi bucuria de a avea în faţă o altă fiinţă umană, cu al cărui univers interior am putea avea ceva în comun dar… ne e teamă să începem cunoaşterea.

Pledoarie pentru re-umanizare

Voi face mereu pledoarie pentru comunicare şi pentru dreptul nostru de a fi priviţi şi primiţi cu încredere, într-o discuţie, într-o conversaţie. Teama guvernează şi impune multora un zâmbet de complezenţă şi o conversaţie de formă. Frica de a nu mai fi dezamăgiţi încă o dată, îi duce pe mulţi oameni la atitudinea de a respinge din start orice situaţie/persoană nouă, care nu-i aşa, are un mare potenţial de fi dezamăgitoare, pentru simplul motiv că s-a mai întâmplat şi altă dată, cu altcineva. Cât de mult ne umanizează asta?

Tocmai asta e!

Situaţia neplăcută s-a petrecut în alt context, cu o altă persoană. De ce să o asociem cu toţi oamenii, cu toate situaţiile care se vor ivi?! De ce să excludem astfel multe alte posibilităţi care EXISTĂ între cele două extreme: dezamăgirea din trecut şi respingerea oricărei situaţii, persoane, relaţii noi. Unde ne duce asta? Către împlinire şi fericire în nici un caz! Oare de ce doar oamenilor li s-a dat raţiune şi vorbire?!

Dincolo de cazurile în care comunicarea între două persoane nu poate avea loc din motive întemeiate (medicale sau de orice altă natură) rămân totuşi multe posibilităţi pentru noi, de a pune în spatele cuvintelor pe care ni le adresăm unii celorlalţi: însufleţire, căldură, politeţe, respect, admiraţie, curiozitate, preţuire, emoţie, bucurie, dorinţă de a învăţa din experienţa celuilalt, dorinţă de a fi util, plăcerea de a conversa cu un om deosebit (orice om are ceva-ul lui), etc… Doar aşa felul în care ne privim şi ne acceptăm ca semeni, va deveni unul sănătos, mulţumitor pentru toate părţile implicate. Doar aşa vom simţi că aparţinem unui grup, unei familii, unui colectiv. Altminteri putem continua să facem doar schimb de cuvinte, ştim deja cu toţii cum stau lucrurile pe calea asta… Şi atunci ce facem?