Adevărata comunicare

Este o temă care mă preocupă de multă vreme și pe care o abordez cât de des pot, în postări sau la atelierele Porția de Coaching. Simt această nevoie pentru că de când cu isteria hai să învățăm cu toții public speaking, de când toată lumea are de spus ceva ținând cont de regulile vorbitului în public mai puțin de aceea de bază referitoare la existența unui conținut al discursului, din acel moment zic…comunicarea suferă. E doar o combinație de cuvinte și gesturi, mai mult sau mai puțin bine făcută din punct de vedere tehnic.

Ce dă conținut unui discurs?

În primul rând cunoștințele și expertiza pe care le are vorbitorul în domeniul despre care vorbește în public. În al doilea rând existența unui mesaj al discursului. În al treilea rând maniera în care vorbitorul transmite mesajul către publicul său ascultător. În al patrulea rând gradul de utilitate a temei abordate (informațiile pe care le conține discursul) pentru publicul țintă.

La câte asemenea discursuri ați asistat în ultima vreme? Discursuri în care cel care vă vorbește chiar cunoaște domeniul pe care îl abordează, are ceva de spus concret și specific, aduce o contribuție personală, plus valoare, o face conștient, cu autenticitate și cu profesionalism, iar ceea ce v-a comunicat vă este de folos, puteți aplica imediat cu rezultate…Dacă vă răspundeți sincer la această întrebare veți afla de ce participarea la anumite evenimente v-a lasat un gust de nemulțumire…pentru că de fapt acolo nu a avut loc o comunicare reală ci doar s-au făcut exerciții de vorbire în public.

Dar ce este comunicarea adevărată?

Cum se face, când se stabilește, ce efect are, unde se petrece? Se pot naște multe alte întrebări pe tema autenticității în comunicare. În opinia mea o comunicare reală se stabilește doar între doi sau mai mulți oameni vii, adică prezenți, conștienți de sine și prezenți în momentul discuției, interesați cu adevărat de subiect și care se tratează reciproc cu respect. Hm, deja e complicat…

Vă semnalez un articol interesant pe acest subiect, care aduce mai multe răspunsuri : Tu cu ce te ocupi? autor Alexandru Ionuț Bătinaș publicat pe www.astrocafe.ro.

Apropo…tu cu ce te ocupi?!

 

Pledoarie pentru conţinut

Cuvântul conţinut apare des în vorbirea şi în scrierea noastră. Se referă la miezul unui text scris sau al unei comunicări verbale şi prin analogie cu termenii teoretici din comunicare, îl putem denumi mesaj.

Prin mesaj se transmite în mod voit şi conştient un anumit conţinut de informaţie, de la o persoană către altele. V-aţi întrebat vreodată de ce? Care este scopul acestui efort (intelectual, emoţional, non-verbal) de comunicare? Răspunsurile chiar dacă pot diferi mult de la caz la caz, au o esenţă comună.  Este vorba despre dorinţa de a imprima celor cu care vorbim o anumită stare, o anumită energie necesară pentru a face o acţiune.

Cu alte cuvinte

vorbim unii cu alţii pentru a ne determina să acţionăm cu scopul de a produce rezultate. Păi şi atunci de ce avem surpriza să obţinem de la interlocutorii noştri alte rezultate, uneori chiar contrare celor dorite?!

Deficitul de conţinut

este cel care ne face figura de fiecare dată. Lipsa de conţinut, lipsa unui mesaj clar, uşor de înţeles, conduce la rezultate nesatisfăcătoare chiar dacă vorbitorul este foarte priceput în tehnica vorbitului. Adică degeaba vorbeşte/scrie cineva super fain dacă nu transmite nimic, nu are un mesaj, nu are conţinut. Din acest motiv am început să dezvolt de câţiva ani o inapetenţă pentru deficitul de conţinut, pentru nenumăratele articole care înşiră cuvinte fără să transmită ceva, pentru conversaţiile de complezenţă, pentru vorbele goale…

Argument

Cuvintele fie ele scrise sau rostite au putere, aceea pe care le-o imprimă gândurile care le-au produs. Ele creează oamenilor care le citesc sau le ascultă anumite stări de conştiinţă, care la rândul lor produc mai departe decizii importante şi îi determină să acţioneze. Lipsa de conţinut duce pe lângă pierdere de timp la indecizie, neclaritate, confuzie, decizii proaste, acţiuni defavorabile, neîncredere în propriile forţe dar şi în alţi oameni. Vi se pare puţin lucru să avem atâtea neajunsuri cu toţii, doar din cauza lipsei de conţinut?! Dacă am înţeles asta atunci haideţi să avem grijă ce rostim, cum o facem, să ne asumăm responsabilitatea din spatele cuvintelor noastre şi cel mai important să vorbim între noi omeneşte (limpede, clar, cu empatie, asertiv, cât mai obiectiv posibil, cu respect şi cu răbdare). Doar aşa putem clădi şi onora încrederea!