Comunicare

Cum reacţionăm la întrebări?

inimi-albastre3.pngpuzzleMajoritatea oamenilor au un sentiment de disconfort atunci când li se pun întrebări. În multe cazuri este posibil să fie îndreptăţiţi să se irite şi să dezvolte un comportament defensiv ca urmare a interogatoriului la care sunt supuşi. Sau mai bine spus din cauza stilului de a li se pune întrebările, care le dă senzaţia de interogare. În multe cazuri însă poate fi şi o sensibilitate exagerată. Spun asta pentru că întrebările au rostul lor esenţial în viaţa noastră. Dacă sunt bine alese, corect formulate şi adresate la momentul oportun, pot fi de mare ajutor, pentru că provoacă răspunsuri şi uneori schimbări extraordinare. Vă explic imediat ce şi cum.

Să luăm ca exemplu o relaţie (de prietenie, de familie, profesională, nu contează) şi contextul ei mai larg. În timpul în care interacţionează cei doi sau mai mulţi actori implicaţi în relaţie, oamenii discută între ei. Au zilnic nevoie să afle lucruri unii despre alţii (să-şi completeze puzzle-ul) dar şi să transmită mesaje unii altora. Aceste două procese (de a cere informaţii şi de a transmite mesaje) au loc în viaţa oricui, se întâmplă aproape simultan şi atât de firesc încât ne-am obişnuit să le considerăm deloc importante. Din acet motiv le acordăm prea puţină atenţie şi am devenit uşor uşor inadaptaţi la a înţelege, stabili, menţine, îmbunătăţi, respecta o relaţie. Consider că din acest punct de vedere suntem în pericol! Am devenit intoleranţi.

Atunci când un mesaj nu trece limpede de la vorbitor la ascultător, apare nevoia de clarificare. Aşa îşi face apariţia prima întrebare dintr-o conversaţie. După care în funcţie de răspunsul primit, ascultătorul poate continua cu alte întrebări, pentru a afla tot ce are nevoie sau pentru a-şi clarifica foarte bine informaţia pe care a primit-o. Îşi întregeşte imaginea celor auzite, aşa cum se pun piesele într-un puzzle, pentru a compune imaginea de ansamblu. Când  se schimbă rolurile, celălalt vorbeşte şi primul ascultă, procesele sunt aceleaşi. Ceea ce este absolut normal.

Mai departe logica e simplă: întrebările au rol de clarificare şi atâta timp cât sunt adresate cu bun simţ, sunt formulate corect nu avem motive să reacţionăm negativ. E timpul să ne educăm în acest sens, să avem mai multă răbdare să ascultăm înainte de a vorbi, să înţelegem înainte de a reacţiona, să învăţăm ce întrebări se pun şi ce cuvinte se folosesc, astfel încât rezultatul convorbirii să fie pozitiv şi mulţumitor pentru cei implicaţi.

Afirm cu convingere că modul în care reacţionăm la întrebări, ne afectează relaţiile. Un alt factor la fel de important este felul în care ascultăm şi comunicăm. Comunicarea face parte din aşa numitele aptitudini sociale (soft skills) şi este o artă pe care o putem învăţa cu toţii, dacă vrem să avem relaţii excelente. Dacă nu…continuăm să rămânem în pericol!

Standard
Coaching, Dezvoltare personală

A fi sau a nu fi…deschis

sigla RTOm-liber-300x198Hai să vorbim puţin şi despre asta, despre a fi sau a nu fi deschis în relaţia cu ceilalţi oameni, în familie, în general. Părerea mea personală este că aici este vorba despre atitudinea în sine, pe care o avem sau nu, depinde doar de noi. Eu una nu pot să cred că poţi fi deschis doar cu unii oameni iar cu alţii nu. Exclud din acest context situaţiile în care este necesar să ne protejăm pe principiul de pe vremea bunicii „În oala acoperită nu cade nici un gunoi”. Adică în acele situaţii în care cunoaştem destul de bine realitatea şi personajele încât avem convingerea că o deschidere ar putea să ne aducă prejudicii. Deşi ar fi de discutat şi aici destul, nu asta e ţinta acestui articol.

Rămân astfel în discuţie situaţiile în care cunoaştem oameni noi, suntem puşi în ipostaze interesante, ni se deschid oportunităţi. Şansa de a explora, de obţine rezultate noi, mai bune, diferite faţă de ce am avut în trecut, şansa de a atinge un potenţial de dezvoltare mult mai mare apare doar dacă avem mintea deschisă. Şi puţin noroc…ar adăuga cineva, de acord! O gândire deschisă aduce cu sine posibilitatea de accesare a mai multor instrumente din dotarea proprie ca sa zic aşa. Mai multe arme din arsenal puse la treabă pot aduce mai multe rezultate! Puterea de percepţie creşte prin deschidere, şi nu numai ea. Cum să vedem cu ochii închişi?!

În comunicare şi mai ales în coaching, deschiderea este la fel de importantă ca şi deprinderea a asculta. Fără ea nu se leagă lucrurile. Cum aşa? Iată: în spaţiul de coaching pe care îl crează coach-ul, clientul găseşte un loc virtual desigur, în care se află în siguranţă, îşi poate exprima gândurile, este ascultat cu respect, grijă, confidenţialitate, poate da o voce opiniilor sale fără a fi judecat şi catalogat. Fapt care îi dă confort şi încredere. Aceste elemente stimulează atitudinea de deschidere mai întâi în comunicare şi apoi uşor uşor în gândire, în a lua decizii, a trece la acţiune pentru propriul interes.

Hai să vizualizăm împreună şi celălalt tablou, acela în care în conversaţia de coaching, clientul rămâne blocat în parametrii lui de protecţie, închis, necomunicativ, pentru că este atât de deprins să fie închis încât nu concepe altfel. Vă imaginaţi că nu va merge, coach-ul oricât de priceput ar fi nu va reuşi să afle mare lucru de la clientul său. Pentru că oricât de mult efort ar depune comunicarea este rezultatul unui proces care se face de ambele părţi implicate. Ei şi? Care e problema? În general nu ar fi niciuna.

Dar dacă abordăm lucrurile din perspectiva atitudinii, putem înţelege cum funcţionează deschiderea ca un instrument de cunoaştere. Este ca o uşă pe care decizi la un moment dat să o descui şi să o dai în lături, de perete. Prin deschizătura largă ies şi intră multe: informaţii, sentimente, gânduri, amintiri, experienţe noi, oameni, câte şi mai câte. Te poţi cunoaşte pe tine dar şi pe ceilalţi mult mai mult, pentru că te plasezi în condiţia de a avea cum să faci asta. Dar dacă alegi să ţii uşa crăpată şi blocată pe dinăuntru cu piciorul, alegi voit să limitezi calea de cunoaştere la un culoar îngust şi zgârcit. Ceea ce oricum este altceva decât o uşă complet încuiată!

Standard
Coaching, Evenimente

Why harm yourself?!

atelier 4Miercuri 27 noiembrie 2013 între orele 18.00-20.00 vă invit la Yoobi pentru o Porție de Coaching. Vom vorbi despre gândurile negative pe care le avem, acțiunile la care ne conduc, efectele lor asupra vieții noastre. Voi aborda tematica autosabotării din perspectiva coaching-ului, adică vom pleca de la realitatea din prezent, vom descrie ce simțim, ce facem, ca să înțelegem ce opțiuni de rezolvare există. După care la final tragem linie și stabilim de comun acord măcar trei pași concreți de schimbare. Vă spun de pe acum că vă voi provoca la discuții, pentru că deși multe lucruri ni se potrivesc tuturor, multe alte lucruri ne diferențiază.

Ce loc mai sigur și mai eficient de a le discuta deschis, vă puteți imagina, altul decât spațiul de coaching?  Argumentele mele forte sunt instrumentele pe care le folosesc la Porția de Coaching : deschiderea, încrederea, abordarea pozitivă, încurajarea exprimării, stimularea schimbării, sprijinirea efortului de transformare, recunoașterea victoriei, consolidarea rezultatelor.  La Porția de Coaching învățăm să lăsăm deoparte critica, suspiciunea, negativismul, teama de a ne exprima opiniile, complacerea în compromis, frica de schimbare, capitularea în fața unui posibil eșec, autosabotarea. De ce să ne facem rău singuri?!

Vă invit cu drag la atelierul nr.4 al Porției de Coaching  pentru a găsi împreună cât mai multe argumente și soluții contra propriilor noastre gânduri, acțiuni, atitudini care ne fac rău.

Participarea este gratuită, dar este condiționată de bună dispoziție și energie, așa că luați-le cu voi!

Standard