BookLand Evolution 2016 la Galați

Am bucuria să fiu din nou invitată să vorbesc tinerilor din Galați, în cadrul primei zile de conferințe BookLand Evolution ediția 2016.

Intervenția mea va fi astăzi între orele 16-16,30 și vă aștept cu drag la Biblioteca V.A.Urechia la sala Mihail Eminescu. Intrarea este gratuită!

Distanța dintre visul tău și clipa de acum

stralucireSper din toată inima că mai visați din când în când la împlinirea unui obiectiv al vostru personal. Nu doar unul care face parte din îndeplinirea responsabilităților față de copii, sau față de partenerul de viață. Sunt convinsă că există pe lista voastră personală multe vise care îi învăluie pe cei dragi în cele mai frumoase năzuințe ale voastre. Nici nu ați fi femei adevărate dacă n-ați face așa…

Dacă ați uitat atunci vin eu și vă rog să vă amintiți și de voi!

Acolo undeva printre toate celelalte dorințe arzătoare știu sigur că există și un vis al vostru care vă implică doar pe voi ca ființă. E menit să vă împlinească într-un anumit fel, prin exercitarea cu măiestrie a unei/unor calități deosebite pe care le aveți. Poate că ați înțeles deja acest lucru, poate că încă nu ați aflat asta dar e clar că sunteți pe linia care vă conduce la întâlnirea cu sinele vostru. Sunteți în clipa de ACUM adică la START.

Distanța dintre cine știi că ești azi și cine vrei să fii mâine este ceea ce decizi să realizezi între timp. Cu alte cuvinte distanța care te separă de împlinirea visului tău ( oricare ar fi el) este acțiunea pe care o vei face începând de acum.

Cum ajungem la sinele care contează?

Rezolvând o ecuație…Într-un fel chiar este o ecuație simplă cu o singură necunoscută…care nici măcar nu e complet neștiută. Asta e toată frumusețea în opinia mea, faptul că într-o astfel de călătorie pornești la drum și te bazezi pentru a reuși doar pe ceea ce ȘTII despre tine însăți. Pe toate atu-urile, pe toate laturile puternice, pe toate fatețele strălucitoare ale ființei tale. Este singura cale prin care poți ajunge să accepți și să te bucuri prin toți porii că ești o minune de femeie la anii tăi 40+.

Cam despre asta vom vorbi sâmbătă 29 noiembrie 2014 între orele 9,30 – 13,00 la seminarul de dezvoltare personală pe care îl organizez în mod special pentru toate femeile de peste 40 de ani, la hotelul Mercur din Galați. Detaliile de participare sunt aici.

Dragele mele, tocmai pentru că sunteți fabuloase vă invit și vă aștept cu drag la evenimentul EU CONTEZ! Fabuloasă la 40+. 

 

Cum ajungem la sinele care contează?

Cine îmi știe stilul de lucru a recunoscut poate faptul că Porția de Coaching meșterește ceva…deoarece prin articolele deja postate ( click aici și click aici) a început pregătirea publicului pentru următorul seminar. Dacă îmi e permisă o glumiță atunci confirm „afirmativ” că așa este!

Fiind eu însămi unul dintre subiecții/cobai analizați de-a lungul timpului din punctul de vedere al valorizării de sine, m-am gândit că sunt multe femei care au nevoie de încurajare dar mai ales de sprijin, în demersul de autodescoperire. Iată de ce această nouă abordare a temei de încredere în sine, privită din perspectiva femeilor de peste 40 de ani, vine firesc după seminarul Încrede-te în tine pe care am avut plăcerea să-l susțin sâmbătă 25 octombrie 2014 la restaurantul Monarch. Pentru cei care doresc să afle cum a fost, intrați pe articolul Poți și știi să zbori.

Dar să revin la idee 

Porția de Coaching a pregătit pentru luna noiembrie 2014 un seminar despre puterea și nevoia femeii de peste 40 de ani, de a se regăsi, de a se cunoaște și de a se înțelege. Evenimentul se numește EU CONTEZ – Fabuloasă la 40+ și se va desfășura sâmbătă 29 noiembrie 2014 între orele 9,30 – 13,00 la Hotel Mercur din Galați (peste drum de Palatul Navigației).

Detalii de participare

Înscrierea se face la telefon 0722582182 sau pe e-mail nicoletadoinaradu@gmail.com și înseamnă achitarea sumei de 60 de lei de persoană. Dacă aduci cu tine o prietenă primiți împreună o reducere de 10% și astfel taxa de participare devine câte 55 lei pentru tine și pentru amica ta. Numărul de locuri este limitat la maxim 30 de persoane. Prima și ultima doamnă care se vor înscrie vor primi câte un cadou. Pentru că vom discuta despre esențele feminine…este musai să veniți cu inima deschisă și cu voie bună.

Formatul este de două module cu o pauză de cafea între ele. Vom descoperi împreună ce stă între noi ființele care suntem pe dinăuntru și noi femeile exterioare. Vom căuta metode pentru a face distanțele dintre cele două imagini să scadă. Vom învăța să acordăm atenție acelor lucruri care chiar contează și cu ajutorul cărora ne împlinim viața.

Vă aștept cu mare drag să călătorim împreună sau măcar să începem călătoria către sinele nostru, acela care strigă uneori pe muțește, din toate puterile EU CONTEZ și sunt o femeie fabuloasă la 40+ !

Atelier despre ascultare

Picture1Dragii mei prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi (încă) interesaţi de relaţiile interpersoale, de comunicare, de dezvoltare personală, vă anunţ cu plăcere faptul că următoarea Porţie de Coaching o dedic ascultării. Argumentul favorabil alegerii acestei teme a fost acela că pentru a înţelege şi a răspunde unui om cu care stai de vorbă, este strict necesar să îl asculţi. Ascultarea, tăcerea este o parte esenţială a exerciţiului de a relaţiona.

Luni 12 mai 2014 vă invit la cafeneaua Yoobi, între orele 18-20 unde suntem primiţi cu drag întotdeauna. Condiţiile de participare sunt la fel cum le ştiţi, adică bună dispoziţie la purtător, deschidere pentru temă, disponibilitate pentru a răspunde provocărilor pe care vi le voi propune sub forma unor întrebări, că nu degeaba mi-s coach şi expert în comunicare. Abia aştept să vă revăd şi să dăm din nou drumul la treabă, după atâtea pauze (meritate) de Paşti şi de 1 Mai.

Atelierul despre ascultare este pentru cei care ştiu câte ceva despre latura silenţioasă a comunicării dar şi pentru cei care încă nu ştiu mare lucru despre asta. Vom analiza împreună mecanismele înţelegerii unei conversaţii la care putem asista în trei ipostaze : ca observator ( nu neapărat neutru şi veţi vedea la Porţia de Coaching de ce spun asta) ca interlocutor, adică alternativ şi vorbitor şi ascultător.

Vom vorbi despre ascultare, ce este, de câte feluri poate fi, de ce să ne antrenăm aptitudinea de ascultător…Pentru aceia dintre voi care simt nevoia şi au timp să parcurgă câteva noţiuni pregătitoare, vă recomand articolele Ascultare şi puţin suflet, Ascultarea de nivel 3 şi A fi sau a nu fi deschis.

Datele mele de contact sunt aici şi vă rog să îmi scrieţi. Durează doar 1 minut şi astfel voi şti şi eu de voi!

 

Oamenii puternici mental

sigla-RT.pngGândindu-mă la comentariile voastre la articolul meu de ieri, privind monitorul prin aburii cafelei de dimineaţă ( a doua :D), am găsit un articol excelent despre oamenii puternici mental. Mi se pare că a apărut la fix această informaţie întrucât articolul explică ce fac şi mai ales ce nu fac oamenii care în mod voit şi conştient îşi păstrează energia proprie şi o utilizează inteligent, pentru atingerea scopurilor dorite. Merită să-l citiţi, e simplu daţi cick pe titlul 13 lucruri pe care le evită oamenii puternici mental.

Cum vi se pare, aţi putea aplica şi voi aceste metode? Sau poate că deja o faceţi…caz în care primiţi respectele mele!

Barca fără vâsle

ocean_sigla-RT.pngDe ce nu comunic la fel de uşor cu toată lumea? De ce cu anumiţi oameni nu pot comunica deloc? Sunt întrebări care în urmă cu mulţi ani, îmi apăreau frecvent în minte, după ce repurtam eşecuri în încercările mele de a comunica, nu doar de a face schimb de vorbe, cu anumiţi oameni. Mi se mai întâmplă şi acum. Probabil că de aici deriva problema mea de atunci, din dorinţa (care am descoperit ulterior că este o necesitate umană, ştiţi voi de la Abraham Maslow citire) de a comunica cu semenii. Sunt convinsă că şi voi vă confruntaţi cu întrebările astea. Tema este actuală şi complexă, datorită dinamicii şi complexităţii vieţii noastre. De aceea merită în opinia mea, să ţină afişul la următoarea Porţie de Coaching. Argumentul meu de bază este că: în lumea în care trăim comunicarea este liantul oricărei relaţii – de familie, de muncă, de prietenie, de parteneriat, etc.

Întâmplător (sau nu) am participat la multe cursuri de comunicare, fiind o cerinţă de serviciu pe care am îndeplinit-o în mod ordonat, disciplinat. După primele două, s-a transformat într-o plăcere ba chiar o pasiune, asta după ce am înţeles că, prin intermediul acelor instruiri, specializări şi perfecţionări, am avut acces în culisele spectacolului numit comunicare ( dar şi dezvoltare personală). Credeţi sau nu, există o întreagă lume de studiu, înţelegere şi practică în spatele cortinei, care face posibilă pentru fiecare dintre noi premiera spectacolului : Arta de a comunica „uşor” cu toată lumea.

Redau un citat dintr-un articol descoperit astăzi : „O conversaţie bine structurată şi matură se distinge prin complexitatea şi bogăţia ei. Ea integrează toată fiinţa umană, cu calităţile şi carenţele personale, cu deprinderile bune sau rele ale fiecărui individ. Astfel, pentru o analiză serioasă a modului în care reuşim să dialogăm cu cineva, trebuie să ţinem cont în primul rând de temperamentul şi caracterul nostru, precum şi de cele ale interlocutorului. În felul acesta vom putea constata că întâlnim persoane care se înţeleg de la prima privire, dar şi situaţii în care unii nu pot găsi un climat propice unui dialog deschis şi sincer nici după luni de cunoaştere.”

Am ridicat puţin cortina ca să priviţi în spatele „banalei” conversaţii. Acum probabil că înţelegeţi mai multe despre de ce-urile comunicării. Nu e simplu dar nici complicat. Aş zice că e normal şi merită tot efortul, pentru că fără comunicare ne izolăm, rămânem într-o barcă fără vâsle, în mijlocului unui ocean informaţional şi relaţional. Pentru că asta e viaţa noastră de acum, fie că ne place să o recunoştem sau nu!

Şi când spun comunicare mă refer la mult mai mult decât un schimb de vorbe…

 

Puterea de a învăţa din critici

sigla RTimagineVoi vorbi la Conferinţa Imagine Leadership, organizată de AIESEC – Galaţi în perioada 20-21 februarie, la Complexul Muzeal de Ştiinţe – Grădina Botanică mai pe scurt . Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a fi speaker, mă simt onorată!

Cred că un conducător autentic operează cu un set de valori personale, printre care există şi puterea de a învăţa din critici. De aceea voi aborda în intervenţia mea ceva din această zonă delicată. Capacitatea de a extrage din criticile (de bun simţ) pe care le primim, acele aspecte ale noastre care sunt de îmbunătăţit, ne diferenţiază ca oameni, în multe feluri. La fel cum şi capacitatea de a spune asertiv unui om, ce anume este de şlefuit la atitudinea sa. Adică postura opusă aceleia de a primi feedback. Diferenţierea asta multiplă apare ca un joc al luminii, care este aruncată pe pereţi de o suprafaţă cu faţete; sau ca un joc al umbrelor …depinde de fiecare la ce se concentreză : la lumini sau la umbre. Suprafaţa care ricoşează e orgoliul, iar faţetele sunt tot atâtea câte carate are fiecare ego în parte…Cu cât hrănim mai mult orgoliul personal cu atât şlefuim mai tare încă o faţetă. Sigur la final lucrarea arată minunat, cristalul e o operă de artă dar…cine va mai putea pătrunde prin el, până la esenţa acelui om învelit în propriul orgoliu?! Cine mai poate vedea ceva într-o oglindă care dă înapoi o imagine compusă, multiplă? Întrebarea de fapt este cine îşi doreşte să înveţe din ceea ce i se întâmplă în viaţă şi nu este doar una retorică. Leaderii în opinia mea au nevoie de acest lucru poate mai mult decât ceilalţi pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea : de a conduce, a inspira, a motiva oamenii, de a lucra împreună cu ei.

Vorbeam mai sus despre o diferenţiere a oamenilor în funcţie de felul în care reacţionează la criticile primite. Unii înţeleg imediat iar alţii nu. Unii aleg să fructifice alţii ignoră, ba chiar o iau personal şi se supără. Iată la ce mă refer mai exact: 

Cei care înţeleg din prima au deprinderea de a-i asculta pe oameni, atunci când li se adresează. Asta pentru că ei practică nivelul al 2lea de ascultare, în care îşi concentrează atenţia pe tema discuţiei, pe ceea ce le comunică interlocutorul lor. În felul acesta discuţia rămâne la nivelul problemei semnalate prin feedback, şi este analizată doar posibilitatea de corectare a acţiunii care a fost mai puţin reuşită.

Oamenii care nu înţeleg (deocamdată) ce potenţial conţine puterea de a învăţa din criticile constructive primite, au deprinderea fie de a nu asculta deloc (cu sensul de a nu auzi) ce li se spune, sau ascultarea lor e de nivel 1. Asta înseamnă că atunci când le vorbeşte un interlocutor, atenţia lor se concentrează pe ei înşişi, nu pe tema discutată. La auzul vorbelor, reacţionează pur şi simplu personal, fără a se detaşa ca să ajungă la esenţă şi supărarea-i gata…Cu alte cuvinte au mutat problema de la tema discuţiei la persoană, a lor şi/sau a celuilalt (după cum e faţetat orgoliul…). Aşa iau naştere divergenţele, conflictele, supărările.

În concluzie rolul unei critici constructive este de semnala o acţiune care a fost făcută incorect, cu scopul ca repetarea pe viitor a aceleiaşi acţiuni să fie reuşită. În asta stă potenţialul de putere. Când ai dorinţa de a învăţa, asta e aur curat. Cineva îţi arată ce nu e ok, ce vrei mai fain de atât? Îţi arată fix ce e de îmbunătăţit, tot ce ai de făcut e să lucrezi apoi acolo, pe zona aceea.

Cine trăieşte după acest principiu înţelege potenţialul pe care îl acordă acest gen de abordare. Oglindirea în semeni ne dă recunonaştere, motivare, energia de a continua evoluţia. Cine alege să mai adauge un carat orgoliului personal, depune o muncă asiduă, care probabil îi aduce o protecţie suplimentară la încercările de a se pătrunde din exterior. Care dintre ipostaze merită consumul de muncă, de energie, în opinia voastră? Evoluţia sau şlefuirea orgoliului? Sunt curioasă ce păreri aveţi şi le aştept sub formă de comentarii la acest articol.

Căutări

cautarisigla-RT.pngÎntâmplător sau nu trăiesc o perioadă de introspecţie. A început către finele anului trecut şi constat că se amplifică pe zi ce trece. E foarte posibil să aibă legătură şi cu faptul că am început anul cu tema Tot ce e mai bun în tine, la atelierul Porţia de coaching din 21 ianuarie 2013 dedicată valorilor personale. După atelier cineva mi-a spus că nu a dormit toată noaptea, pentru că începuse căutarea…Aceeaşi temă am abordat-o ca speaker la întâlnirea din 23 ianuarie 2014 – Coaching Support Group Galaţi, doar că sub o altă formă, mai scurtă dar nu mai puţin profundă decât la atelierul meu personal, unde am timp 2 ore posibilitatea să lucrez cu toţi participanţii. La finele speach-ului cineva m-a îmbrăţişat cu entuziasm şi m-a privit cu ochi umezi, de emoţie. O altă căutare a început probabil…

Chiar dacă nu este primul atelier, nici prima dată când vorbesc în public, ecoul este prelungit şi asupra mea. Pregătirile le încep cu câteva săptămâni inainte, citesc, filtrez, decantez, îmi găsesc inspiraţia, apoi scriu şi revin asupra ideilor capturate pentru a le finisa. Apoi le caut latura practică ca să le pot exemplifica uşor. Prin urmare dacă mă gândesc bine, o cauză pentru căutările mele de acum, ar fi complexitatea temei în care e clar că încă gravitez – valorile personale, roata vieţii, căutarea fericirii, definirea împlinirii, munca pentru îndeplinirea obiectivelor propuse pentru 2014…O altă cauză sau mai degrabă circumstanţă este momentul, etapa de viaţă în care mă aflu dar mai ales felul în care mă proiectez în viitor. Pentru cei care cred că ceea ce fac la atelier sau în general în activitatea de coaching şi comunicare, mă lasă neatinsă şi că vorbesc doar din teorie, articolul de faţă este un răspuns: lucrez mereu cu mine însămi. De când mă ştiu am avut o componentă de interiorizare care mi-a pus aşa o etichetă de „prea mare seriozitate”. Chiar dacă nu a fost pe primul loc, totuşi pentru mine a fost şi este firesc să petrec timp cu mine, să mă întreb cine sunt, ce vreau, ce rost am pe lumea asta. Odată cu anii, cu trecerea prin experienţe definitorii de viaţă ( o mare dragoste, un divorţ urât, despărţirea forţată de fiica mea cea mare, boala şi pierderea fulgerătoare a mamei) necesitatea mea de a căuta s-a aprofundat. Prin trecerea timpului şi prin efortul meu de a înţelege sau de a mă lăsa uneori dusă de val, unele căutări şi-au găsit finalul, dar nu toate…

Sunt curioasă cum este pentru voi? Cât de important este să vă puneţi întrebări şi să găsiţi răspunsurile? Când vă opriţi şi când continuaţi căutările?

Am găsit o explicaţie

sigla RTFelul meu deschis şi inimos de a fi mă face de multe ori să ajut oamenii, în diferite momente neplăcute prin care trec. Uneori doar cu o îmbrăţişare, sau cu vorbe calde, prin care le arăt că îmi pasă de ei ca semeni şi că le înţeleg cumpenele în care sunt. Alteori ajutorul meu este mai consistent, „după buget coane Fănică…”. Este foarte adevărat că nu m-a obligat nimeni altcineva decât inima mea să nu trec cu indiferenţă, pe lângă clipele grele ale cuiva apropiat. Cred că aţi păţit-o şi voi, să vi se întoarcă spatele, fix de către acei oameni pe care i-aţi înţeles, sprijinit, ajutat. Ba chiar să primiţi ostilitate de la ei, sub o formă mai directă sau mascată, uneori chiar în formă continuată. Mă refer la situaţii în care te evită sau spun vorbe care nu ar avea de ce să fie spuse. Sigur că nu m-a deranjat chiar reacţia tuturor, dar pe unii chiar nu îi vedeam în acea postură. Nu ştiu cum aţi reacţionat voi la asta însă pe mine m-a necăjit, chiar dacă nu aşteptam nimic în schimbul ajutorului acordat. Mult timp m-au frâmântat gândurile legate de acest comportament aparent ilogic, al acelor oameni. La un moment dat m-am consolat spunându-mi că pur şi simplu atâta se poate şi am pus punct unei căutări de motive şi explicaţii, care mi-a risipit energia. Chiar dacă aparent am rămas aceeaşi colegă sau vecină sau cunoştinţă de treabă, undeva pe dinăuntru eram necăjită. 

A trecut ceva vreme şi astăzi am citit articolul Darul Recunostintei, publicat de Mirela Arsith pe pagina Despreom.ro, articol care mi-a adus fix explicaţia pe care o căutam. Oamenii aceia văd mereu situaţia dificilă prin care au trecut, nu se pot desprinde de ea şi astfel au ajuns să o asociceze cu mine, cea care în acele clipe le-am fost alături. În neputinţa lor de a uita necazul cu pricina, mă asociază şi pe mine cumva în percepţia lor şi fac ce le e mai simplu, mai la îndemână. Pentru că nu pot schimba trecutul, atunci îi scot de acolo pe cei care le tot amintesc clipele de slăbiciune. Cât este orgoliu în chestia asta…cred că e o altă discuţie. Ceea ce vreau însă să spun este că autoarea face referire la un temen care mi-a plăcut „povara recunoştinţei” şi îl exemplifică în articolul ei. Nu vreau să dezvălui mai mult de atât pentru că vă invit să descoperiţi singuri ce este şi dacă există. Iar dacă aţi trăit aceste sentimente voi înşivă vă rog să-mi spuneţi cum a fost, cum aţi trecut peste ele, dacă aţi făcut-o…Oricum dacă pentru noi a ajuta un om la necaz reprezintă un lucru firesc şi de bun simţ, să continuăm să o facem. Este una dintre cele mai de preţ valori umane, iar în aceste vremuri poate salva vieţi la propriu!

Am atâtea poduri de construit…

pod curcubeuAşa i-a răspuns tâmplarul din poveste (aceea cu care am încheiat aseară Porţia de coaching) fratelui cel mare, când a fost rugat să nu plece, să mai rămână ca să repare prin gospodărie una alta…Cred că avem cu toţii multă treabă de făcut, aşa ca în povestea  cu fraţii certaţi. În loc să ridicăm garduri înalte, care să ţină în afara vederii noastre, situaţiile neplăcute în care am intrat cu voie sau fără voie, am putea construi poduri pentru rezolvări. Ştiu, ştiţi că este ceva complicat, care se face cu multă răbdare, efort, drag de oameni. Dar gândiţi-vă ce merită mai mult? Să te înconjori rapid, de garduri, până când te închizi, te izolezi, sau să construieşti, să deschizi o cale?! Răspunsul la această întrebare e diferit de la om la om, de la situaţie la situaţie, de la moment la moment.

Există întrebări care determină un proces de căutare a răspunsului, care ne transformă; nu răspunsul aflat cât căutarea lui. Cel mai frumos este că aceste întrebări au ecou, căutarea se multiplică, se ramifică şi poate conduce la mai multe soluţii de rezolvare. În coaching le spunem întrebări puternice; deloc întâmplător.

Tot ce construim cu valorile personale, rezistă. De ce? Pentru că ele sunt cele mai trainice materiale de construcţie pe care le are un om la dispoziţie, chiar dacă uneori nu ştie sau nu este conştient de acest lucru. Mi-am dorit ca aseară să fi ridicat cât de puţin colţul perdelei care acoperă valorile personale, adică tot ce e mai bun în voi. Dacă am reuşit sau dacă nu, spuneţi-mi prin comentarii. Le aştept cu interes şi vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost alături de mine, la atelierul de aseară!